790 matches
-
lectură atrag atenția câteva „teme și motive” (cum se mai scrie prin manualele școlare), mai bine-zis cuvinte-cheie ce definesc teritoriul imaginar circumscris propriei sensibilități. Zborul, dorul, norul, apa, clipa, iubirea, liniștea, moartea, lacrima etc. dezvoltă o dinamică interioară proprie, de risipire și reculegere, de evadare și regăsire, de căutare a spațiului virtual în care cântecul din inimă consună cu misterioasa cântare cosmică pe care voiau să o audă cei vechi. 166 Versurile au o anume concretețe: aceea a patosului, a chemării
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
cuvânt, pentru a dobândi, fie și numai pentru o fracțiune de timp, ideea de perenitate a ființei. Sunt elocvente versurile din secțiunea Ipostaze - o metaforă „repetitivă” a prezenței în lume, modalitate discretă de „pozare” a eului pe un fundal cosmic. Risipirea în lucruri, scufundarea în peisaj ori zborul spre înălțimi sunt modalități de regăsire a sinelui, de „stabilizare” a gândului în expresie, în verbul destăinuirii. Sunt definite o serie întreagă de „identități” metaforice, asumate cu fervoare și dezinvoltură. Eul pare că
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
în fața computerului și în grădina mea de legume pariziană mă simt apărat. Cînd ies însă la diverse cumpărături, cînd intru în librării sau mă așez pe o terasă ca să beau o cafea, începe să crească în mine un sentiment de risipire și uneori el devine de-a dreptul dezastruos. Iată-mă : avansez pe stradă cu o teribilă angoasă în suflet întrucît din mine cad bucăți de viață. Unele sunt foarte mici, chiar minuscule, doar niște firimituri... Chiar din primul moment, cînd
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
-i apropie. Mai precis spus, care au reușit să și-l apropie, deși el nu e un mofturos în relațiile cu colegii. Dar nici prea îngăduitor. El vede în prietenie o modalitate de îmbogățire a experienței umane, nu una de risipire a timpului. Încă din clasele primare, făcute în țară, Gruia vădea unele înclinații pentru compuneri și pentru desen. Chiar reușise, prin clasa a V-a, să publice câteva mici istorioare și câteva desene într-o revistă din Timișoara. Numai că
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
rândul nostru, al tuturor, ba chiar un sentiment - absurd, dar existent - de insecuritate în fața unor eventuale reverberații nedorite asupra colectivului nostru. Revine, după părerea mea, o răspundere conducerii redacției, membrilor biroului, comitetului de partid că nu au acționat prompt pentru risipirea unor asemenea zvonuri și temeri, pentru clarificarea în mod organizat, deschis, partinic, așa cum e propriu comuniștilor, a acestei chestiuni. Subliniez, nu deplasarea menționată a generat lipsurile noastre - îmi este clar acest lucru -, dar, din cauza neexplicării la momentul oportun a unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
care ar fi trebuit să le străbată, cu mirarea piciorului și a trupului și a gândului care n-ar mai fi sigure de terenul în care înaintează și dacă înaintarea nu este cumva întoarcere. Să se oprească și să aștepte risipirea pâclelor a căror apariție n-o înțelegea? Atunci sporea în el nemulțumirea că nimic nu este cum ar dori el. Îl cuprindea o stare de agitație, întruna izbucnind din străfundurile lui în unde care nu se mai terminau, precum lava
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Dariustimo lucra și el, dar la celălalt capăt, mângâind prelung cizma Napoleoanei cu vârful fin ascuțit al unuia din imineii lui. Surprinzându-i tresărirea, atât Regele Soare, cât și Dariustimo crezură că era o dovadă de acceptare din partea ei. După risipirea fantasmagoriei, slugile aprinseră toate lumânările din salon. Abia atunci se dezmeticiră și invitații, iar Regele Soare fu asaltat de întrebări. Toți doreau să le arate ce era în spatele draperiei negre. Și, după ce el le îndeplini dorința, poruncind să se tragă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Într-un fotoliu, În dreptul geamului deschis. I-a venit În minte o poezie citită cu luni În urmă: „Robustă inimă bătrână, mult ai trudit pentru mine, care Îmi risipesc toți anii navigând pe mare...“ Și totuși el nu avea sentimentul risipirii, nu trăia speranța prezentă, implicită În conștiința unei risipiri. Simțea numai că viața i se refuză. „Rosalind, Rosalind!“ A rostit Încet cuvintele În semiîntuneric până când camera s-a umplut parcă de ele, briza sărată și umedă i-a udat părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
În minte o poezie citită cu luni În urmă: „Robustă inimă bătrână, mult ai trudit pentru mine, care Îmi risipesc toți anii navigând pe mare...“ Și totuși el nu avea sentimentul risipirii, nu trăia speranța prezentă, implicită În conștiința unei risipiri. Simțea numai că viața i se refuză. „Rosalind, Rosalind!“ A rostit Încet cuvintele În semiîntuneric până când camera s-a umplut parcă de ele, briza sărată și umedă i-a udat părul, iar briciul lunii a tăiat bolta, făcând draperiile să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
unui stejar din fața bisericii, iar Dumnezeu închise scorbura și pe diavol în ea. Din trupul diavolului curse pe pământ sânge, din care răsări tutunul („iarba Dracului”) (101). Principalele motive comune care apar în cele două legende ar fi următoarele : a) Risipirea în timpul nopții a lemnelor adunate în timpul zilei. Este o ipostază epică a năruirii periodice a construcției. Aceeași imagine apare în unele variante românești ale legendei potopului : „Dracului atât i-a trebuit ; iute s-a dus în pădure și cum a
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
neputință. Instrumentele economiei neoclasice pot reprezenta doar un mod util de rezumare și evaluare a efectelor politicilor alternative, cu evidențierea limitelor acestora. Nu se pune în discuție solidaritatea umană, ci modul cel mai bun de aplicare a acestui principiu, fără risipirea resurselor limitate ale societății. În țările în tranziție, oamenii încă se bazează puternic pe Stat, ca garant al unui standard de viață de bază. Acești oameni au aversiune față de risc și nu vor sprijini implementarea unor schimbări. Pe acest fond
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
mai ușor prin apropriere, adică excludere și rivalitate, de îndepărtat pe trișori. Iată de ce afirmarea proprietății private este concomitentă cu emergența econo-miei de piață. Cum indica Henri Lepage (în lucrarea Pourquoi la propriété?, Paris, Pluriel, 1985), soluția la riscul de risipire și de sub-optimalitate indus de comportamentul pasagerului clandestin, trece prin stabilirea drepturilor de proprietate, care împiedică manifestarea indivizibilităților. Iată de ce orientarea actuală este spre tarifarea unui anumit număr de servicii, ca : autostrăzi, lucrări de artă (poduri, tunele), plaje, locuri de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
situația actuală se caracterizează prin: centralizare excesivă; lipsa unei autonomii reale și efective, în special de natură financiară; fragmentarea resurselor; birocrație ridicată; potențial de dezvoltare regională redus; utilizarea puțin eficientă a factorilor de producție; competențe reduse acordate autorităților locale alese; risipirea resurselor; corupție; mari disparități de dezvoltare și de potențial între actualele județe; eșuarea în obținerea efectului de sinergie scontat. Se poate vorbi despre eșecul actualei politici de dezvoltare regională al actualelor structuri organizatorice și mecanisme instituțion-ale. Instituțiile centrale au urmărit
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
Matei. El trebuie să ofere o explicație inedită gestului făcut de Iuda și o găsește legând momentul de cele trei ispite din pustiu, relatate în capitolul 4. Iuda merge la arhierei nu pentru că s-ar fi revoltat împreună cu apostolii de risipirea parfumului prețios, ci pentru că pur și simplu diavolul s-a înstăpânit asupra lui. Explicația e tranșantă și definitivă. Luca nu va mai reveni asupra personajului, nici măcar la Cina de Taină, unde remarca lui Isus despre apropiata Sa predare autorităților pică
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
foc sau de cutremur. Un privitor, plasat la o anumită înălțime, vede imediat ce ar trebui să facă acei oameni care răcnesc în chinurile cataclismului sau aleargă care încotro, nici măcar cuprinși de panica ― panica poate fi justificată! ―, ci de dezordine, neânțelegere, risipire a forțelor, neputință generală, prin dislocarea nucleului solidarității umane. Iată niște oameni cu totul nepregătiți în fața surprizei! zice privitorul. Cum e posibil acest lucru? zice tot el. Cum au trăit acești oameni înainte? Cum de nu-și dau seama că
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
și ele invocând parcă CERUL să ne binecuvânteze în ultimele destinderi ce se poate aminti. Că-n tăceri de umbre se moare des și se renaște numai acele clipe ce trec prin Ochii CERULUI în milioane de clipe ca o risipire de ani prin locuri uitate cu ziduri leșinate de o dezordine mormoroasă unde nedreapta iubire rece și mută, ucigătoare iubire ce nu vrea să mai recupereze nimic din acele flori ale înnoptărilor ce-ți repetau că mi-a fost atât
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
atenți la partea goală a paharului. A cumpăra în rate e un "a te vinde în rate": pentru bunul ce-l cumperi vinzi zilnic, sub forma serviciului, bucăți din existența ta. Posesia devine astfel o fărâmițare de sine, urmată de risipirea unei părți însemnate din bucățile existenței proprii. Partea mai proastă e că și a dori fără să poți avea reprezintă o inutilă risipire de sine pe calea dorinței, fără a o putea depăși prin intermediul discretului sentiment de efort inutil pe
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
zilnic, sub forma serviciului, bucăți din existența ta. Posesia devine astfel o fărâmițare de sine, urmată de risipirea unei părți însemnate din bucățile existenței proprii. Partea mai proastă e că și a dori fără să poți avea reprezintă o inutilă risipire de sine pe calea dorinței, fără a o putea depăși prin intermediul discretului sentiment de efort inutil pe ți-l dă firescul posesiei cotidiene. Disperarea care ne cuprinde uneori poate să fie datorată și visurilor prea mari (pentru noi) pe care
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
și l-a dat mănăstirii unde este hramul Înălțării, în anul 7087 (1579), luna lui martie 25” dovedește că acesta a fost dăruit abia după doi ani de la zidirea Galatei din Vale și că aceasta nu era încă primejduită de risipire... Am în mână actul de danie al lui Petru voievod către: „Sfânta noastră mănăstire Galata, prin care vodă dăruiește cu toată mâna satele: „Mihăileștii, cu mori în Bahlui...și satul Plopii, cu hăleșteu, și Cârsteștii, ce să număscu Pizdenii, și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
vinituri, și având o moșie aice lângă Iași, în Codrul Iașilor, care se numește Buciumi și Poiana lui Păun...” „ Până aici nu sunt prea lămurit de ce te pune pe gânduri plângerea celor de la mănăstirea Danco.” Pentru că averile mănăstirii Păun, după „risipirea” ei, au trecut în stăpânirea mănăstirii Danco. „Eu cred că mănăstirea Danco mai avea un of. „Oful” venea de la faptul că de pe moșia Buciumi și din Poiana lui Păun „să scoate toată piatra ce se cară aice în Iași și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
își despletea sângele: mitropolie, galerie, teatru, filarmonică, cinematograf, gară, spital. Aglomerație. Târgul, un cimitir de mușuroaie; între ele, termitele căutau și se căutau în neștire. Pasajul piață publică. Lumi suprapuse. Intențiile intersectau pașii la jumătatea fiecărei obsesii. Între două puncte, risipirea mereu era o justificare nimicului. Dispersie. Nu pot fi aici, dacă peste un minut sunt acolo și nici acolo nu pot fi atâta timp cât voi ajunge aici. Mă văd rezemat de un pom, dar gândul mă duce spre acea bancă unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
otrăvită de buze spurcate, prăvăli-voi pietre peste mine, indiferent că luna tremură de frig în căldare; lan de grâu pentru potirul lui Dumnezeu de m-aș coace, aș arde până sub grinzile cerului neghina, indiferent de foamea sfinților. Orice risipire din mine este o înfrângere, îmi ajunge! Petre, vorbești despre viață ca despre un morman de deșeuri nereciclabile: pom, floare, grâu, fântână, casă, necurății în intențiile Tatălui. Taie ce-i uscat, arde ce este putred, aruncă peste umăr ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
lui Dumnezeu, vreme de secetă, obsesia mușuroaielor goale întregesc intențiile oamenilor singuri. În mănăstire sunt 36 de gropi, unele mai adânci pentru sine, altele mai adânci pentru alții. În mânăstiri timpul scormonește câteva frunze pentru a înlocui aparențe expirate; fiecare risipire este o înfrângere; mai bine pe de-a-ntregul întregesc nedefinirea. Singurătățile sunt precum lupii: după ce urlă la stele, se sfâșie între ele. Singurătatea zilei de ieri avea colții mai ascuțiți, astăzi îmi ling rănile, mâine îmi voi răcori inima cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
oaspete petrece o oră În prezența sa fără a schimba alte fraze În afara formulelor de Întâmpinare și de despărțire. Căci el nu e vizitat neapărat pentru a i se face conversație, ci, mai degrabă, pentru reînnoirea jurământului de credință, pentru risipirea bănuielilor, pentru evitarea unei căderi În uitare. Douăsprezece persoane din solia de la Samarkand au obținut, astfel, privilegiul de a strânge mâna care ține cârma imperiului. Omar venea imediat În urma cadiului, Abu Taher a bolborosit o formulă. Nizam dă din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
singuri, care veneau de nicăieri și se Îndreptau spre nicăieri”(p.126) ș.a.m.d. Captiv În epoca de aur Îl obligă pe Călin Ciobotari să revină la proză, măcar Între două lucrări teatrologice. Nu ar fi vorba de o „risipire”, ci de o rotunjire a unei certe vocații literare... Cele două volume de memorii ale marelui actor, regizor și pedagog Constantin Codrescu (Pribeag prin viața mea, editura Betta, 2009) uimesc, indignează și Întristează. Dar s-o luăm metodic. Am avut
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]