1,654 matches
-
pentru susținerea campaniei în favoarea unirii Principatelor Române, inițial fiind chiar proiectată cu titlul „Unirea”. Programul politic, expus în primul număr, avea în vedere obținerea autonomiei Principatelor și unirea lor, modernizarea și liberalizarea instituțiilor sociale, emanciparea categoriilor sociale de jos, desființarea robiei, răspândirea instrucțiunii școlare. În domeniul literaturii, programul jurnalului relua principalele obiective ale revistelor „Dacia literară” și „Propășirea”. Se cere scriitorilor să creeze o literatură originală, de inspirație națională, izvorâtă din istoria, moravurile și tradițiile autohtone. S.D. se anunță de la început
STEAUA DUNARII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289894_a_291223]
-
Acasă > Manuscris > Cugetări > ROSS HARRY - GÂNDURI REBELE (32) - AFORISME DESPRE CĂSNICIE Autor: Harry Ross Publicat în: Ediția nr. 2057 din 18 august 2016 Toate Articolele Autorului Pe termen lung, o căsnicie e robie, dar pe termen scurt poate fi doar poezie. Căsnicia este un cuib al dragostei în care două vieți se macină pentru un dram de fericire. • Din două sau mai multe opțiuni de mariaj, bărbatul alege pe cel mai nepotrivit, apoi
AFORISME DESPRE CASNICIE de HARRY ROSS în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/381312_a_382641]
-
istorice, care însă nu sunt recunoscute ca organice nici de tradiția iudaică, nici de o parte a celei creștine. Versiunile originare au fost redactate în ebraică, iar pe parcurs în arameică - limba uzuală a evreilor după întoarcerea din așa-numita „robie babilonică”, însemnând deportarea lor în Mesopotamia de către invadatorii asirieni și chaldeeni, între secolele VIII-VI î. Hr. A cunoscut copii și variante, a suferit îndreptări; către finele primului mileniu al erei creștine, un șir de învățați evrei le-a stabilit o
BIBLIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285725_a_287054]
-
Emil Cioran sau, mai târziu, pe cele ale existențialismului francez. Opțiunea consolatoare primește în Individualitate și destin o întemeiere de principiu în constatarea alcătuirii dizarmonice a ființei. Neliniștea se revelează a fi însăși forța modelatoare a umanității din om. Între robia corpului și libertatea spiritului, omul, ființă cosmică prin origine și destin, îmbogățește fizionomia universului cu lumea valorilor (Essai sur la condition humaine, Permanențele clepsidrei. Încercare asupra întrebărilor ultime). Cum numai poezia poate da expresie trăirii simpatetice a întregii varietăți a
BIBERI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285719_a_287048]
-
să se sfârșească cele despre care am spus mai înainte/ Va ridica un popor multă vreme ascuns./ E poporul iudeilor pe care un râu îi ține închiși dincolo de Persia:/ Dumnezeu a vrut să îi păstreze acolo până la sfârșitul veacurilor./ Din pricina robiei, s‑au așezat în acel ținut;/ Nouă triburi și jumătate din cele douăsprezece locuiesc acolo./ Minciuna și ura le sunt necunoscute/ Și de aceea fiii nu se sfârșesc înaintea părinților./ Acolo morții nu sunt plânși și nu se ține doliu
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
se face un munte mare” (13, 6), iar din gura sa ies flăcări care transformă în praf imensa mulțime. Apoi cheamă la el o altă mulțime, „pașnică [de data aceasta]”: Acestea sunt cele zece triburi care au fost duse în robie, [au fost] scoase din țara lor, în zilele regelui Iosia, și pe care Salmanasar, regele Asiriei, le‑a luat în puterea‑i. El le va lua dincolo de fluviu și [le va] duce în pământ străin. Dar ele hotărăsc să părăsească
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
și din tot sufletul vostru” (LXX). Isus însuși este deci, în ochii fariseilor, un fals profet care pune la încercare credința poporului Israel. . „Iar în ziua în care Domnul te va odihni de osteneli, de chinuri și de amarnica ta robie în care ai fost, tu vei cânta cântecul acesta de ocară împotriva împăratului Babilonului și vei zice: «Cum s‑a sfârșit cu asupritorul și cum a încetat chinul nostru! Domnul a zdrobit toiagul celor fără de lege, sceptrul răilor apăsători! Iată
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
scaun, întâi la turci au trimis de au împăcat lucrurile, la sultan Mehmet, pentru ca să nu mai aibă domniia și țara turburare despre dânșii, așijdere și cu vecinii cu toți s-au împăcat, și toți oamenii pământului să bucurară, scăpând de robii, dă prăzi, de fugi pen munți, și de toate groazile și călcăturile oștilor și toți da laudă lui Dumnezeu”. Plecarea în Apus este descrisă la fel: „Iar el, cu puțini ce-au scăpat, s-au dus la Suceavă, unde era
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Șerban-vodă...”), și după acea lovitură („L-a lovit cataroia de voie rea” - constatase Neculce) au mai trăit până eară marți sara, martie 31; eară marți spre sară înspre miercuri noaptea au răposat Duca Vodă...”. Duca Vodă s-a stins „în robie, în targ în Lvov” (un comando polonez îl ridicase de la Domnești, împreună cu Miron Costin, pentru că leșii aveau un alt Domn, pentru Moldova, pe Ștefan Petriceanu) și a fost autopsiat (precum în 1629 cadavrul lui Gabriel Bethlen). „Spintecându-l doftorii după ce
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
în dese rânduri nivelului social. Foile de zestre ale fiicelor lui Constantin Brâncoveanu (identice aproape, probe ale manificenței părintești) sunt cuprinzătoare și au „secțiuni” bine reprezentate vizând toaleta și vestimentația, camera de dormit, sala de mâncare, bunurile mobile și imobile, robii. Averea ce se cuvenea fiicei celei mari, Stanca, inventariată „din mila lui Dumnezeu” la 1 noiembrie 1692 (ea s-a măritat, la 2 noiembrie 1692, cu „Radul beizadea sin Iliaș Vodă”, dar a avut o căsnicie scurtă, căci în 1705
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
-au și boierii toți, câți s-au pribegit de venise cu oastea, tot oameni de casa lui Ieremia-vodă: Vasile Stroici-logofătul, Balica-hatmanul, Chiriță-postelnicul [marele postelnic Dumitrache Chiriță Paleologu, soțul Mariei fiica lui Gheorghe Izlozeanu], Miron-stolnicul”. Vasile Lozonschi a fost prins în robie de tătari și soția lui, Teodosia, a cheltuit mulți bani ca să-l răscumpere. Peste un an doar, în 1613, într-o duminică de noiembrie, un sleahtic pe nume Jan Charski l-a ucis, în acele vremuri tulburi, și pe Vasile
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Domnilor. Averi însemnate treceau, sub formă de bunuri dotale, cu ocazia căsătoriilor, de la un „grup de schimb” la altul. Ele aveau „secțiuni” bine reprezentate ce vizau toaleta feminină și vestimentația, camera de dormit, sala de mâncare, bunurile mobile și imobile, robii. Zestrea pe care o dădea un Domn bogat precum Constantin Brâncoveanu fiicei sale celei mari, Stanca, socotită (am văzut mai sus) la 1 noiembrie 1692, impresiona prin numărul bijuteriilor (cunună, lifturi, cercei, brățări, inele cu pietre prețioase - având valoarea calculată
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
răpească ca niște lupi de oameni” (Radu Greceanu). Intrând în Moldova în 1574, tătarii („cu chip de fiară și inima sălbatică”, zisese Azarie) au jefuit (era un „timp al raptului”) și au răpit mai cu seamă femei (iar luarea în robie însemna, pentru multe dintre ele, moartea): „Și au ajuns până la Roman, arzând și prădând și răpind femei frumoase la chip și copile cu păr bogat și copii de țâță și fetițe cu fața tânără și bătrâni cu tineri. Și mamele
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
adusă lui Dumnezeu”. Se poate spune că păcatul este tot ceea ce se opune virtuții. În ceea ce privește forma sa, păcatul poate fi religios sau teologic și filosofic sau moral. Păcatul teologic este „boala care atrage moartea sufletului” (I. Briaă. El este o „robie a libertății”, o acțiune Îndreptată Împotriva Sfântului Duh, a adevărului și sfințeniei lui Dumnezeu, punând Răul În locul Binelui și moartea În locul vieții (Matei, Ev., XII, 32Ă. Păcatul filosofic este acțiunea contrară dreptei judecăți, dar care, la persoanele liber cugetătoare, nu
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
prin intermediul influenței mele sperau să obțină un răspuns favorabil. N-am putut să le resping cererea, cu atât mai mult cu cât am fost informat că guvernul rus era gata să negocieze pentru a asigura libertatea supușilor săi aflați În robie la Buhara. Acești doi armeni erau Într-adevăr Într-o situație mai dură decât robia, Întrucât nu Întâmplător se aflau În acest loc, ci fuseseră trimiși pentru a intra În posesia drepturilor. De aceea am hotărât să intervin pentru ei
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
cererea, cu atât mai mult cu cât am fost informat că guvernul rus era gata să negocieze pentru a asigura libertatea supușilor săi aflați În robie la Buhara. Acești doi armeni erau Într-adevăr Într-o situație mai dură decât robia, Întrucât nu Întâmplător se aflau În acest loc, ci fuseseră trimiși pentru a intra În posesia drepturilor. De aceea am hotărât să intervin pentru ei - sau mai degrabă m-am simțit obligat să o fac, căci altminteri bieții oameni ar
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
provoace o „răscolire sufletească profundă”, ducând „la o nouă viață morală”, un instrument de cel mai mare preț fiind literatura, care trebuia însă regândită, întrucât ajunsese, „la unii tineri”, „rătăcitoare”, în sensul că atrăgea spiritele „spre țărmuri streine de periculoasă robie”, strecura în suflete „seducțiile unor civilizații prea înaintate ca să-și fi putut păstra frăgezimea inițială”. Prin însemnătatea acordată originii și rolului social al artei, N. Iorga menținea s. - sub aspectul orientării estetice - la polul opus estetismului junimist și oricărui estetism
SAMANATORISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289451_a_290780]
-
proză, parțial și în versuri, Erotocritul, după Vincenzo Cornaros. Lirica sa este în întregime erotică, omagială, conturând în stihuri învăpăiate și totuși conceptuale portretul „stăpânei”, destăinuind ceva din „cazna nespusă” și plăcerea chinului, transmițând mesaje, jurăminte de statornicie și de ,,robie” veșnică. Motivele se trag de la poezia universală a iubirii (Anacreon, Sappho, Petrarca, Ronsard, din ,,mica poezie” franceză a secolului al XVIII-lea, din barocul italian sau din lirica neoanacreontică greacă) și se contopesc, prin intermediul cântecului de lume, cu influențe populare
VACARESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290402_a_291731]
-
cuprins în programul revoluției de la 1848 („Proclamația de la Islaz” și „Dorința partidei naționale din Moldova”), izvorât direct din principiile Revoluției Franceze. Acesta cuprindea revendicări care solicitau schimbări structurale moderne: autonomia puterilor și precizarea rolului statului, responsabilitatea miniștrilor, autonomia locală, desființarea robiei, abolirea boierescului (iobăgiei), împroprietărirea țăranilor, votul universal, egalitatea drepturilor politice, încurajarea comerțului și a industriilor (Lovinescu, 1924/1972, pp. 117-118, 140-144). Valorile care susțin aceste programe exprimă raționalitatea capitalistă a muncii eficiente caracteristică liberalismului economic și politic: proprietatea privată, individul
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
momentul revoluției. Bolintineanu dă, în primul număr, un marș, celebrând ziua revoluției (Cântec de libertate, improvizat în ziua de 11 iunie) și reproduce, după „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, O noapte pe malul Dunării, cu o temă de actualitate - robia țăranilor. O satiră în proză îi aparține lui Grigore Alexandrescu. Gazeta găzduiește pamfletul anonim Cuvânt a unui țăran cătră boieri. La rubrica „Urzici” sunt caracterizate moravuri și persoane ostile revoluției. De câteva ori apar și știri teatrale. Se traduce, în
POPOLUL SUVERAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288958_a_290287]
-
Viața românească” ș.a. Tipărește proză scurtă - Nuvele (1893), Din chinurile vieții. Fiecare la rândul său (1895), Din lume pentru lume (1909), romane, dintre care doar Tragedia Obrenovicilor rămâne în foileton („Universul”, 1903), celelalte fiind editate și în volum - Patimi (1903), Robia banului (1906), Părinți și copii (1907), Irimel. Întâmplările unui tânăr român în Moldova, Rusia și Japonia (1919), piese de teatru - O iubire la țară (1888), Fără noroc (1898), Ghica-vodă, domnul Moldovei (1899), Vae victis! Vai de învinși (1903). După o
NADEJDE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288345_a_289674]
-
Leonid Andreev). SCRIERI: O iubire la țară, Iași, 1888; Nuvele, Iași, [1893]; Din chinurile vieții. Fiecare la rândul său, Craiova, 1895; Fără noroc, București, 1898; Ghica-vodă, domnul Moldovei, București, 1899; Vae victis! Vai de învinși, București, 1903; Patimi, București, 1903; Robia banului, București, 1906; Părinți și copii, București, 1907; Din lume pentru lume, București, 1909; Irimel. Întâmplările unui tânăr român în Moldova, Rusia și Japonia, Iași, [1919]; Din chinurile vieții, îngr. și pref. Victor Vișinescu, București, 1968; Scrieri, îngr. și introd
NADEJDE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288345_a_289674]
-
versuri Leon Feraru (Trecutul mort), G. Bacovia (Serenada muncitorului), Camil Baltazar, Agatha Grigorescu-Bacovia, Mihail Celarianu, Sergiu Dan, C. Pajură (C. Papacostea), Emil Dorian. Publică proză Ion Călugăru (Mortul în concediu), I. Peltz (Stradă de război), G.M. Zamfirescu (Bariera), Ioan Slavici (Robia omului), Ion Pas. Studii și articole semnează Eugen Relgis (Idei și pseudo-idei) și F. Aderca (Moravuri intelectuale și Cum poți deveni scriitor tradiționalist, texte în care îl acuză pe Cezar Petrescu de plagiat după Guy de Maupassant). O. l. tipărește
OMUL LIBER-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288535_a_289864]
-
București, bilunar, între 1 noiembrie 1944 și septembrie 1946, apoi lunar, din octombrie 1946 până în martie 1947, având subtitlul „Literatură, artă, cultură, gândire socială”. Redactor-șef: Sașa Pană. Manifestul cu care debutează publicația afișează o atitudine antifascistă fermă. Cu toate că „lanțurile robiei fasciste” fuseseră înlăturate, redacția consideră că „lupta pentru cucerirea drepturilor și respectarea obligațiilor într-un regim de reală democrație abia începe”. Rubrici: „Cronica literară” (susținută de Miron Radu Paraschivescu), „Semne la orizont” (Ovid S. Crohmălniceanu), „Calendar” (Aurel Baranga), „Cronica ideilor
ORIZONT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288579_a_289908]
-
spiritului și impactul său alchimic asupra materiei îi marchează lirismul. Poemele ulterioare se nutresc din aceeași magmă incandescentă, însă universul tematic se centrează pe eul liric răsfrânt asupra sa și figurat prin bufniță, sfinx și Narcis („Eu sunt a mea robie”). Universul liric se modifică în Ode italice (1925), obiectul adorației fiind acum peisajul natural și arhitectural-arheologic roman. Noutatea majoră se petrece la nivelul limbajului, evoluând de la tiparele versului tradițional spre logica abstrusă a unui lirism ermetic, rezultat al combinării inflexiunilor
NENIŢESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288422_a_289751]