1,258 matches
-
neamului, pământului, sunt sentimente profunde pe care strămoși lor le-au simțit și au acționat prin faptă, nu prin vorbe deșarte. Și-au dat seama că mamele sunt rădăcinile înfipte ale acestui pământ, iar ei vlăstarii din care trebuie să rodească ,,feți frumoși și curajoși", inoculându-le ideea, din experiența amară că ,,nicăieri nu-i mai bine ca acasă." La rândul lor au învățat că ei sunt datori să prindă rădăcini aici ca să nu rămână ca frunzele în vânt. Întorși acum
ROMÂNIA, CATEDRALA DIN CARPAŢI, DE GEORGETA-IRINA RUSU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1343 din 04 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376130_a_377459]
-
Ediția nr. 2161 din 30 noiembrie 2016. Iubirea de pământ Sub pasul tău, copile, sunt rânduri de strămoși, În floarea purpurie sudoarea lor miroși, Că trupul lor în glie de veacuri se topește ȘI-n grânele bogate azi încă mai rodește Cu dragoste nestinsă de-a purur,i pentru țară, Așa precum în lupte și sângele-și vărsară. Credința fără margini, iubirea de pământ, Le-o cântă peste câmpuri și palele de vânt Și păsări cântătoare și râuri și pâraie Și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379572_a_380901]
-
urme În stepele copilăriei Cu tunete dezlănțuite de furtuna naivitații Să simtă iar carnea crudă Cum ascultă povești cu năzbatii Scrise de înțelepții templelor Neprihăniti de vraja cuvintelor ..................................................................................................................................................... vezi Poezia este o boală Înflorită din microbul iubirii Ce nu a rodit din sărutul sădit Decât reminișcențe În corpul vechilor trăiri De AZED ANGHEL ZAMFIR DAN Referință Bibliografică: EXTRAS DIN MEMORIA REMINIȘCENȚEI / Anghel Zamfir Dan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1584, Anul V, 03 mai 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015
EXTRAS DIN MEMORIA REMINIŞCENŢEI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1584 din 03 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379732_a_381061]
-
urme pe-acest loc, Rădăcini pierdute, sânge de străbun! Tinerețea trece, mâine ești bătrân Rătăcind ca orbul fără de noroc... Cumpărați, cumpărați loc de primenire, Doinele de jale și-un ciob de trecut, Ca din amintire sâmburi de-nceput Mândru să rodească întru nemurire! Nenfricarea-n sânge, temeri - să le-ngroape; Un descântec tainic care să reînvie Florile câmpiei înflorind pe iie, Mugetul de cerbi, ... Citește mai mult Cumpărați, cumpărați!Cumpărați, cumpărați amintiri pierdute,Flori de adevăr sub bocanc strivite,Umbre de mioare
GABRIELA MIMI BOROIANU [Corola-blog/BlogPost/379601_a_380930]
-
Cumpărați, cumpărați urme pe-acest loc,Rădăcini pierdute, sânge de străbun! Tinerețea trece, mâine ești bătrânRătăcind ca orbul fără de noroc...Cumpărați, cumpărați loc de primenire,Doinele de jale și-un ciob de trecut,Ca din amintire sâmburi de-nceputMândru să rodească întru nemurire! Nenfricarea-n sânge, temeri - să le-ngroape;Un descântec tainic care să reînvieFlorile câmpiei înflorind pe iie,Mugetul de cerbi, ... XXVI. O DORINȚĂ NUMITĂ „PRIETENII LITERARE DROBETA TURNU SEVERIN- BAIA MARE”, de Gabriela Mimi Boroianu , publicat în Ediția nr.
GABRIELA MIMI BOROIANU [Corola-blog/BlogPost/379601_a_380930]
-
rege e încă măritată, te va urma la Troia în curând. Așa-ncepu războiul troian, lung și cumplit, în care Paris fu cosit de moarte. Elena cu Achilles azi viața o împarte în timp ce-al vrajbei măr a tot rodit. Anatol Covali Referință Bibliografică: Poeme / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1540, Anul V, 20 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Anatol Covali : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379785_a_381114]
-
a-nstrălucit pe frunte,/ O, Domnul meu, că sunt, am înțeles, / Născutul cel mai scump, cel mai ales, / Istorii nemurite ce-o să-nfrunte./ Grăbit, pe cărăruia de Lumină, / Am însorit pe-acei ce, dragi îmi sunt,/ Boboc al fericiri pe pământ/ Rodi-voi sentimente ce alină./ Iubirii cu iubire voi răspunde, / Extaz voi dărui eu, Dorador,/ Lăuntric dor ”l-îngemănând cu dor,/ Brodând fior din lacrime rotunde. / O, Creator al celor întâmplate,/ Brinda-voi pentru Tine și părinți, / Onirică-i fiirea-mi, Tu m-
CĂRTICICĂ PENTRU TONI DE MARIA NICULESCU de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1495 din 03 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379796_a_381125]
-
În zadar l-am chemat, înapoi n-a venit. Într-o zi am sădit un copac. Cu-a lui umbră am fost mulțumit și-mplinit. Într-o zi am sădit un copac. L-am vazut înflorit, l-am văzut c-a rodit. Într-o zi am vândut ce n-aveam. Și-am strigat tuturor prețul bun, în zadar. Într-o zi aveam ce vinde... Cineva a venit, a luat tot și-a fugit. Într-o zi fără prieten și fără copac, Nu
DORISDORIA STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/374615_a_375944]
-
În zadar l-am chemat, înapoi n-a venit.Intr-o zi am sădit un copac.Cu-a lui umbră am fost mulțumit și-mplinit.Intr-o zi am sădit un copac.L-am văzut înflorit, l-am văzut c-a rodit.Intr-o zi am vândut ce n-aveam.Și-am strigat tuturor prețul bun, în zadar.Într-o zi aveam ce vinde... Cineva a venit, a luat tot și-a fugit.Intr-o zi fără prieten și fără copac,Nu
DORISDORIA STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/374615_a_375944]
-
devin eterne dacă lumina-n trecere-ating. Am în nucleul fierbinte spații în care crește un viu frământ într-o risipă de noi vibrații din altă lume, din alt pământ. Trecerea scurtă, plină de-opreliști va fi risipă spre infinit ca să rodească în noi priveliști din anotimpul înmugurit. Nu-mi pasă noapte de-a ta scânteie când știu că drumul spre veșnicii va fi o lungă cale lactee care sub pașii-mi va străluci. Anatol Covali Referință Bibliografică: Mai departe Vin din
MAI DEPARTE VIN DIN CONTRARII de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1602 din 21 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/374664_a_375993]
-
sau lași prin pilda care-o dai. Căci ea mereu spre iad sau rai pe mulți o să-i îndrume! Ai spui o vorbă, vorba ta, mergând din gură-n gură, Va veseli sau va-ntrista, va curăți sau va-ntina, rodind sămânța pusă-n ea, de dragoste sau ură”. (Traian Dorz, poezia “O, om!”) Deci, iată cum îți poți face vizibile sentimentele! Chiar prin ce promovezi, prin ce faci, prin felul în care dezvolți un subiect de discuție. Putem avea o
DESPRE SUBIECTELE NOASTRE DE DISCUŢIE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374714_a_376043]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > SCARA Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1498 din 06 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Neputința se măsoară uneori cu pași mărunți, rugăciunea face scară peste vai și peste munți. Gândul bun rodește via iar când poamele-s culese în hambare bogăția, toate spicele sunt dese. Furii vin să prăduiască ce cu sârg ai adunat dă-le-o undiță cerescă, un pescar m-a învățat. Un sărman bătut de soartă să primești la
SCARA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374731_a_376060]
-
blând Precum un cânt, precum un cânt... Din cuiburile lor m-au părăsit Toți puișorii, pe care i-am iubit, Cu toate că atât i-am ocrotit Și i-am dorit, și i-am dorit... Și toate fructele, pe care le-am rodit, Cu sufletul curat le-am dăruit, Chiar dacă pietre-n ramuri am primit Și-am suferit, și-am suferit... Mai plâng și-acum pe-ascuns cu ploaia, Ce stinge-n sufletu-mi văpaia, Deși eu știu că viața, lua-o-ar
GHEORGHIȚA DURLAN [Corola-blog/BlogPost/374639_a_375968]
-
pare cald și blândPrecum un cânt, precum un cânt...Din cuiburile lor m-au părăsitToți puișorii, pe care i-am iubit,Cu toate că atât i-am ocrotitși i-am dorit, și i-am dorit...Și toate fructele, pe care le-am rodit,Cu sufletul curat le-am dăruit,Chiar dacă pietre-n ramuri am primitși-am suferit, și-am suferit...Mai plâng și-acum pe-ascuns cu ploaia,Ce stinge-n sufletu-mi văpaia,Deși eu știu că viața, lua-o-ar gaia,Va
GHEORGHIȚA DURLAN [Corola-blog/BlogPost/374639_a_375968]
-
S-a Milostivit de dânsul, chiar de era SAMARITEAN ! Rănile-n pânză i-a legat ; i-a pus ulei și apoi vin L-a dus la han, plătind acolo ; "și vă mai dau, dar să revin". Bogatul căruia i-a rodit pre mult țarina. Rodindu-i țarina prea mult, hambare a strica vroia Apoi tândăvind, să mânce, să petreacă și să bea... "Nebunule, în astă noapte, sufletul tău va pieri ! Atâtea lucruri de le-ai strâns, ale cui oare vor fi
DE LA CEI 70 DE UCENICI, LA VAMEȘUL ȘI FARISEUL de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371747_a_373076]
-
dânsul, chiar de era SAMARITEAN ! Rănile-n pânză i-a legat ; i-a pus ulei și apoi vin L-a dus la han, plătind acolo ; "și vă mai dau, dar să revin". Bogatul căruia i-a rodit pre mult țarina. Rodindu-i țarina prea mult, hambare a strica vroia Apoi tândăvind, să mânce, să petreacă și să bea... "Nebunule, în astă noapte, sufletul tău va pieri ! Atâtea lucruri de le-ai strâns, ale cui oare vor fi ?" Ispravnicul Credincios Ferice de
DE LA CEI 70 DE UCENICI, LA VAMEȘUL ȘI FARISEUL de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371747_a_373076]
-
un răspuns, poate chiar al sufletului, imaginile sunt ale lui, chiar dacă ne sugerează magia sensibilă a lui Rembrandt. „Întotdeauna când văd stelele încep să visez”, spunea Vincent. Interesul pentru subiecte rustice, lupta omului cu pământul pe care-l determină să rodească, vin din inspirații flamande - scene din viața țărănească. Și mă gândesc la tabloul admirat în Muzeul Metropolitan, realizat de pictorul flamand Pieter Bruegel cel Bătrân (1525-1569), intitulat „Secerătorii”: câmpul colorat în galben, cerul în albastru și copacii în verde, pictură
GALBENUL SOLAR AL LUI VAN GOGH de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2268 din 17 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375695_a_377024]
-
pe pat și adoarme. Visează. În cameră apare judecătorul. Se așază pe scaunul lui de la calculator. În fața judecătorului, în stânga sunt mulți oameni ce stau pe podea, în dreapta la fel.) Judecătorul: Bogatule nemilostiv! Bogatul nemilostiv: Da, Doamne! Judecătorul: Țarina ta a rodit, Iarăși tu te-ai lenevit, Hambarul ți l-ai mărit, Să mai trăiești și să te veselești o sută de ani, te-ai pregătit, Pe săraci n-ai miluit, In iazul de foc să-ajungi ești pedepsit. Bogatul nemilostiv: Și Zaheu
DE PAȘTE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375711_a_377040]
-
cu Tine și cu Fiul Tău! Bună dimineață, spun de pe pământ, Până sus în ceruri zboare-al meu cuvânt, Buna dimineață, îngerilor care Cu Iisus coboară, vin la adunare! Bună dimineață, ceruri și pământuri, Buna dimineață, cântece și gânduri Ce rodesc în mine roade minunate, Daruri prea frumoase și nemeritate! Bună dimineață, Duh de mângâiere Ce mă-îndrepți pe cale și îmi dai putere, Buna dimineață, fii născuți din Tatăl, El e-aici în inimi, nu-i departe, iată-L! Bună dimineață
BUNĂ DIMINEAȚA, TATĂL MEU IUBIT de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2039 din 31 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379190_a_380519]
-
frumuseții și a sacrificiului”. Se simte un oarecare pesimism, deoarece poeta își simte „trupul uscat de atâta rodnicie”, dar n-ar fi cazul, căci viața triumfă totdeauna, din trupul uscat ivindu-se lăstari puternici, în stare să supraviețuiască și să rodească la rândul lor. De altfel, însăși poeta revine și speră într-un nou timp din care va crește „lumina curată / ... /mereu mai vivace”, care o va face să-și simtă sufletul „cum se desface-n ramuri / ce-și caută împlinirea
CELLA NEGOIESCU. DESPRE VOL.DE POEZIE ”ÎN UMBRA ZEILOR” de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1902 din 16 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379246_a_380575]
-
reînvia: „În bătaia luminii / îmi deschid brațele așteptând primul strigăt / al celui vândut singurătății” (Un zeu decăzut), căci odinioară - își amintește poeta - erau „două inimi pârguite de dor, / cu boabe de aur, / încolțite în suflet, / ca o câmpie lăsată să rodească / în slavă” (Ca o pasăre rară). Crezând în revenirea iubirii, poeta își pregătește daruri inedite: pădurea întreagă asemănată cu un fruct, pădurea cu frunzele ei „marmorate”, cu glasul ei, deoarece cuvintele sale se sting în fiecare frunză și-n fiecare
CELLA NEGOIESCU. DESPRE VOL.DE POEZIE ”ÎN UMBRA ZEILOR” de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1902 din 16 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379246_a_380575]
-
din 30 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Iubirea de pământ Sub pasul tău, copile, sunt rânduri de strămoși, În floarea purpurie sudoarea lor miroși, Că trupul lor în glie de veacuri se topește ȘI-n grânele bogate azi încă mai rodește Cu dragoste nestinsă de-a purur,i pentru țară, Așa precum în lupte și sângele-și vărsară. Credința fără margini, iubirea de pământ, Le-o cântă peste câmpuri și palele de vânt Și păsări cântătoare și râuri și pâraie Și
IUBIREA DE PĂMÂNT de EMIL ŞUŞNEA în ediţia nr. 2161 din 30 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379276_a_380605]
-
crâmpei de cer”, în ceasul de rugă , vede cum !” Un înger coboară lin, dinspre zenit, ”, acel înger păzitor atât de mult așteptat. Încrezătoare în ”imensitatea iubirii”, în ACEL Albatros care poartă pe aripile-i uriașe ” Câte o sămânță, care va rodi în duh și adevăr”, aceasta este convinsă de renașterea tuturor lucrurilor: Prin a Ta revelație, reînvie întreagă creație”. Poezia Claudiei Bota este cea a candorii, a exprimării curate, asemenea unei ape de izvor, netulburată de ”modernismul” exprimării, adesea, dificil de
METAMORFOZELE NATURII – SIMFONII ALBASTRE. ( ANTOLOGIE DE POEZIE). NOTE DE LECTOR. de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2150 din 19 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379252_a_380581]
-
din 23 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului sursa imaginii: http://totb.ro/foto-survoland-delta-dunarii/#prettyPhoto/6/ printre cuvinte nici un glas nu frământa pâinile din care păsările zboară stoluri de puncte pe un cer al nimănui lasă amprenta zilei pe tălpile nopții rodesc laurii gesturilor lăsate neterminate amânate iar tu îmi vorbești atât de încet încât alătur palmă scoică de miezul auzului să te cuprind pentru o clipă în inima cu tot rodul vârstelor tale argintate în focul lăuntricului te chem și acum
STOLURI DE PUNCTE PE UN CER AL NIMĂNUI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374146_a_375475]
-
pe linia lui șapte. O lebădă cântă o singură dată, apoi lasă inima cuvântului într-un sunet. Conturul larmei noastre, ca un fulger mereu viu răsună pe creasta cea mai înaltă a muntelui așteptărilor. Tăcută, forma revoltei noastre se destramă. Rodește neroditul dintr-o sămânță. Pasărea sensurilor zbucnește. Libertatea în a fi cunoaște și forma, și neforma, și tăcutul, și, mai ales, netăcutul nenăscutului, când născutul râde lui Dumnezeu cu ochii cerului, lăsat pământului pradă creșterii. - Încep tot mai mult să
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374114_a_375443]