1,479 matches
-
a primi asuprăși purtări de griji politicești și lumești, ca unii ce sunt opriți de a face aceasta de Dumnezeieștile Canoane". 13 Canonul 83 Apostolic: "Episcopul, sau Prezbiterul, sau Diaconul, la oaste zăbovindu-se și vrând amândouă a le ținea, Romana, și Ieraticeasca ocârmuire, caterisească-se. Că cele ale Chesarului, Chesarului, și cele lui Dumnezeu, lui Dumnezeu". În comentariul la acest canon, Pidalionul spune: " În două se împarte stăpânirea și începătoria. Alta este lumească, pe care o a încredințat Dumnezeu împăraților
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
pe urmă adept al ideii guénoniene de tradiție, cu opera de succes în două volume Metamorfoza zeilor (Gestaltwandel der Götter, 1920); teologul protestant Albert Schweitzer cu Decadența și reconstrucția culturii (Verfall und Wiederaufbau der Kultur, 1923), și din direcția catolică Romano Guardini cu Scrisori de pe lacul Como. Reflecții despre tehnică (Briefe vom Comer See. Gedanken über Technik, 1927). Și de asemenea Hermann Keyserling, întemeietorul "Școlii Înțelepciunii", cu Spectrul Europei (Das Spektrum Europas, 1927); Freud cu Disconfortul în cultură (Das Unbehangen in
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
ale filozofiei tehnicii în secolul XX: chiar și ele au avut acest caracter fundamental. Dacă ne gândim la considerațiile lui Werner Sombart despre Tehnică și cultură (Technik und Kultur, 1911) sau la Reflecții despre tehnică (Gedanken über Technik) pe care Romano Guardini le-a conceput ca Scrisori de pe lacul Como (Briefe vom Comer See, 1927) sau la Muncitorul (Der Arbeiter, 1932) de Ernst Jünger și la Perfecțiunea tehnicii (Die Perfektion der Technik, 1949) a fratelui său, Friedrich Georg, până la Meditație asupra
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
monede, oferite de V. A. Urechia, D. A. Sturdza, Constantin Orghidan sau de Mihail C. Suțu, organizatorul, de altfel, al Cabinetului numismatic, donațiile în stampe, hărți, dar mai cu seamă în cărți. Însemnata donație făcută în 1867 de episcopul Buzăului, Dionisie Romano, care a oferit întreaga bibliotecă de cărți vechi a căpitanului Constantin Cornescu-Oltelniceanu - punct de plecare pentru viitoarea Bibliotecă a Academiei Române - a fost completată și îmbogățită de-a lungul anilor, reușindu-se formarea celei mai bogate biblioteci din România. După 1948
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285146_a_286475]
-
măreț, mare senior, semănând până la confuzie cu clișeele peplumurilor... Versiunea lui Cicero spune mai multe despre incapacitatea unui om de a trăi la înălțimea idealurilor sale decât despre adevărul tezei lui. Pentru că există epicurieni implicați în viața cetățenească și politică romană de fiecare zi - să ne amintim de Cezar și de Cassius. Trecerea de la epicurismul grec la versiunea sa romană presupune și o translație de la asceza austeră a Grădinii la jubilarea voluptuoasă a Vilei, de la ordinea metafizică elenă la registrul pragmatic
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
gândul la ideal și să nu ascultăm lecțiile realității, trebuie în mod evident să persistăm în etica convingerii, atât de grecească, a lui Epicur și să refuzăm orice implicare politică; în schimb - poziție care ține de etica responsabilității, atât de romană -, când vrei să practici filosofia în viața de toate zilele, trebuie să imaginezi o terță opțiune și să crezi în posibilitatea de a infuza filosofie în politică. Pentru că cea mai bună politică se definește ca fiind cea care înlesnește cel
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
a stăpâni cuvintele; putem vorbi fără să comunicăm și să ne „împărtășim” celorlalți fără a rosti niciun cuvânt. Prin natura misiunii sale, omul școlii este obligat să conștientizeze aceasta și să acționeze ca un profesionist al comunicării (Olliver, B., 1992; Romano, C. ș.a., 1987); Absența intenției comunicative nu anulează comunicarea. Nehotărârea, neliniștea, blazarea, neputința etc. le transmitem elevilor chiar și atunci când nu o dorim. Ele se încorporează în baza relațională care filtrează mesajul didactic centrat pe conținuturile disciplinei. Aceasta și face
Metode moderne de comunicare didactică by Molnár Zsuzsa () [Corola-publishinghouse/Science/1633_a_3059]
-
Într-un vilaiet bun. Numele acestui vilaiet era Sindh...aceasta era o țară curată (frumoasă). Găseai acolo multă fericire și multă bucurie. Toți o duceau bine. Numele Împăratului nostru era Maramengro Dev. El mai avea doi frați. Numele lor era Romano și Singan. Toate bune și frumoase dar se Întâmplă un mare război. Musulmanii l-au făcut. Soldații au distrus țara Rromilor, au pârjolit pământul. Toți rromii au fugit din țara lor...Cei trei frați și-au purtat oamenii pe drumuri
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]
-
se numesc premise, iar a treia se numește concluzie. Structura formala a unui silogism perfect este: Toți M. sunt P. (judecata universală și premisa majoră) Și S. este M.(premisa minoră) Deci S. este P. (concluzia) La ora de Limba romana, un silogism ar suna astfel: Toate cuvintele care denumesc obiecte sunt substantive Și cuvântul „casă” denumește un obiect. Deci cuvântul „casă” este un substantiv. Concluzia se deosebește de premisele sale atât calitativ cât și cantitativ și ea conține o cunoștință
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
similarități între epoca noastră și cea alexandrină din urmă cu 2000 de ani poate explica parțial acest lucru. Un amalgam de credințe și valori își disputau întîietatea atunci ca și acum. Numita Pax Americana seamănă, păstrînd proporțiile, cu celebra Pax Romana, ambele oferind un cadru de desfășurare a vieții umane, o dominație ce asigură o stabilitate plină de amenințări, o securitate plină de frică, o prosperitate plină de sărăcie. Același spirit multicultural, aceeași imoralitate publică, același aer grandios-nihilist, aceeași impresie de
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
C. Ciuchindel, pref. C. Ciuchindel, București, 1988; ed. îngr. și pref. Claudia Dimiu, Galați, 1992; ed. îngr. și postfață Teodor Vârgolici, București, 1997; Duda și Mura, București, 1917; Din torsul zilelor, vol. I-II, București, 1929, vol. III, îngr. V. Romano, București, 1939; Corespondență inedită, îngr. și pref. Marin Manu Bădescu, Cluj, 1973; Vlaicu Vodă și alte scrieri despre teatru, îngr. Dumitru D., Panaitescu, pref. Marian Popa, București, 1975. Repere bibliografice: Chendi, Scrieri, IV, 279-281, 341-345; Dragomirescu, Scrieri, 100-104, 180-182; Lovinescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286707_a_288036]
-
2011. 162. ***Legea nr. 275/2004 privind Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului în Monitorul Oficial al României nr. 557 din 23 iunie 2004. Surse internet: 163. http://www.avocatnet.ro/content/articles/id 1337/Constitutia/Europeana/text/integral/in/limba/romana.html 164. http://www.cdep.ro/pls/legis/legis pck.htp act text?idt=1412 165. http://legislatie.resurse-pentru-democratie.org/26 1997.php 166. http://www.dgaspccs.ro/DGASPC/despre-dgaspc.html. 167. http://www.snlp.ro/ files/legea-asistentei-sociale-292-din-2011.pdf 168. http://www.vrasti.org
by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
abia în vremea lui Neagoe Basarab.". vezi Istoria Românilor, 2001, pp. 250-251. 13 Spre a consulta conținutul integral al Constituției europene puteți accesa următoarea adresă pe internet: http://www.avocatnet.ro/content/articles/id 1337/Constitutia/ Europeana/text/integral/in/limba/romana.html 14 George Coman, Constituția UE fără creștinism a pornit la drum, în Ziua, 30 octombrie 2004. 15 Mihai Ionescu, Constituția fără Dumnezeu semnată de liderii celor 25, în România liberă, 30 octombrie 2004. 16 Claudia Stănilă, Creștinismul, factor decisiv
by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
doctoratul în 1979, la Universitatea din București, cu teza Opera lui Mihai Ralea. Bursier al Universității din Perugia în 1980, conferențiază despre raporturile româno-italiene la Napoli, Roma, Genova, Florența, Torino. Va fi, din 1991, director al editurii și revistei „Virtus Romana Rediviva” din Iași, și, scurt timp, cercetător la Institutul de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din Cluj-Napoca. În 1995 beneficiază de o bursă de studii la Arhivele Vaticanului. Colaborează cu cronici literare, eseuri, note de călătorie la „Iașul literar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289470_a_290799]
-
sloganurilor, dezvăluind o posibilitate expresivă nebănuită și indicând o evoluție diferită de cea care, dintr-un convenționalism adoptat imediat de disperații ce vor să considere viitorul drept moarte, se putea prevedea la nivel rațional. A se vedea reacția ziarului Osservatore romano 1 la acest slogan: cu modesta sa italiană învechită, spiritualistă și puțin îngâmfată, jurnalistul intonează un bocet câtuși de puțin biblic, pozând într-o victimă sărmană și nevinovată. Este același ton cu care au fost scrise, de exemplu, lamentațiile împotriva
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
clericalismul), pentru ca mai apoi să îi ia locul prin faptul că le oferea oamenilor o viziune totală și unică asupra vieții (nemaiavând nevoie așadar de clericalism, ca instrument al puterii). E adevărat: după cum spuneam, lamentărilor patetice ale jurnalistului de la Osservatore romano li se adaugă imediat - în cazurile de opoziție „clasică” - acțiunea magistraturii și a poliției. Dar este un caz de supraviețuire. Vaticanul încă mai găsește în aparatul de stat oameni din vechea gardă, care să-i fie fideli: dar sunt bătrâni
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
contrazisă. Într-adevăr, sloganul acestor jeanși nu se limitează să comunice necesitatea de consum, ci se prezintă de-a dreptul ca un nemesis - chiar și inconștient - care pedepsește Biserica pentru pactul său cu diavolul. De data aceasta, jurnalistul de la Osservatore romano se află cu adevărat descoperit și neputincios: chiar dacă magistratura și polițiștii, puși imediat, creștinește, în mișcare, vor reuși să smulgă de pe zidurile națiunii acest manifest și acest slogan, de-acum este vorba despre un fapt ireversibil, chiar dacă poate cu mult
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
perspective istorice: Biserica nu îi este utilă puterii 1tc "6 octombrie 1974. Noi perspective istorice \: Biserica nu îi este utilă puterii1" Referindu-se la intervenția mea asupra situației actuale și reale a Bisericii (Corriere della Sera, 22 septembrie 1974), Osservatore romano 2 scrie printre altele, într-un articol violent de reacție: „Nu știm de unde are sus-numitul atâta autoritate, dacă nu din câteva filme de un enigmatic și reprobabil decadentism, din abilitatea unui stil scriitoricesc coroziv și din anumite atitudini suficient de
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
acord în privința succesului operelor mele cinematografice. Așadar, vinovați sunt criticii care mă judecă, iar spectatorii sunt niște proști, pentru că vin să-mi vadă filmele. Toate astea sunt „mărunțișuri culturale”. Și asta pentru că nu sunt clerico-fasciste. Într-adevăr, când în Osservatore romano se scrie că un film este „de un enigmatic și reprobabil decadentism”, e indubitabil că sensul acestor cuvinte este același ca în cazul subculturii care ardea cărțile și tablourile „decadente” în numele unei „morale sănătoase”. Chiar și „scrisul coroziv” este o
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
sociologie. Încă o dată, se sare peste cultura reală. Încă o dată, instrumentele puterii par a fi semnificative și decisive. Această cultură a Vaticanului, ca lipsă a unei culturi reale, este cea care probabil l-a împiedicat pe semnatarul articolului din Osservatore romano să înțeleagă ceea ce scrisesem eu referitor la criza Bisericii, și anume că nu era câtuși de puțin vorba despre un atac. Era aproape un act de solidaritate - desigur, extrem de anormală și de prematură -, datorat faptului că, în sfârșit, Biserica îmi
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
nr. 7),precum și o biserică romano-catolică la Iazu-Vechi. Populația de alte confesiuni decât cea ortodoxă deține cote minoritare, respectiv, 1,1%. Este vorba de o parte a populației de religie romano-catolică ( 56 persoane din 389) din satul Iazu-Vechi. Practicanții religiei romano -catolice se numără din rândul populației române. III.4.5. Structura socio-economică. Resursele de forță de muncă În ciuda inițiativelor private apărute după 1989, inițiative îndreptate în special spre activități neagricole, comuna Șipote și-a păstrat în continuare un caracter eminamente
Monografia Geografică a Comunei Şipote by Ditot Creangă Liliana () [Corola-publishinghouse/Science/91874_a_92402]
-
efecte speciale ce are deja încasări de 225 milioane de dolari (65 de milioane doar la sfârșitul săptămânii trecute). Inspirat din previziunile calendarului maya, filmul anunță sfârșitul lumii pentru 21 decembrie 2012. Vaticanul reacționează imediat în ziarul oficial, L'Osservatore Romano, acuzând filmul de manipulări și denaturări ale istoriei religioase. Personajul principal al filmului este apocalipsa, un dezastru total mediatizat în varianta cinematografiei comerciale: orașe rase de pe fața pământului, vulcani dezlănțuiți, cutremure devastatoare, Capela Sixtină și Piața Sfântului Petru distruse etc.
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
oglindite și ele, după câte cunoaștem acum, de diferite reprezentări, preluate și sedimentate în formele ulterioare de organizare politică, dar și în imaginarul colectiv. Continuitatea le-a fost asigurată și prin intermediul textelor de filosofie, transmise dinspre lumea greacă înspre cea romană (latină) și nu doar, astfel încât au putut constitui, la un anumit nivel de interpretare (neoplatonismul, gândirea stoică), o sumă de numitori comuni ai politicului, chiar atunci când, sub influența unei alte religii, paradigma guvernării s-a transformat (spre exemplu, la trecerea
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
Finley este amendabilă dacă analizăm politicul prin prisma simbolisticii și a rolului ceremonialului public, eveniment central al vieții în comun în cetatea antică. Legitimitatea, dacă nu a fost dezbătută pe măsura importanței sale nici în filosofia greacă, nici în cea romană, era în schimb atent urmărită de comunitate și clamată în ritualul glorificării (chiar în funus imaginarium). În teoria și practica puterii s-au petrecut în timp diverse "fenomene de ruptură", generatoare de praguri epistemologice; ele au creat în discursul fondator
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
ca scop sublinierea gloriei (kléos), a virtuților (aretē), dar și manifestarea sentimentului comunității de nostalgie, de absență (póthos), de doliu colectiv (precum în Homer, Iliada). În ceea ce privește ceremonialul funerar, o dimensiune comună celor două lumi, greacă și romană, o reprezintă modul de valorizare a lui în economia generală a doliului: ritualul dramatic este cadrul pentru purificarea cortegiilor, rol similar cu al acțiunii tragice asupra spectatorului. Întregul proces "de-personalizează" durerea, o "de-privatizează", pentru că urmărește ca defunctul să
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]