764 matches
-
nevoie de așa ceva. Am mai descoperit ceva. Ceva grav. —O galetă? îl întrebai eu, pasându-i farfuriile. Ha-ha, double entendre 1. —Nu știu de ce te încăpățânezi să folosești replici franțuzești, că ai un accent groaznic, izbucni Hawkins în timp ce eu îmi ronțăiam galeta. Oricum, am venit să-ți zic că eu și cu Daphne ne gândim să ne logodim. Era și timpul să vă așezați și voi la casa voastră. Să știi că nu te poți juca la nesfârșit cu sentimentele unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cum o fi când va trebui să curățăm pentru mâine... Scoase un mini baton de Mars din buzunar și-l rase din doi timpi și trei mișcări. — M-am plictisit și mi-e un somn, îmi zise ea. Tot timpul ronțăi ceva, e groaznic. Când spectacolul e pus pe picioare și merge, e OK, dar în săptămâna de producție întotdeauna mă fac cât casa. Dispăru din nou, cu gândul în altă parte. Ah, strălucirea teatrului. — Mi s-a părut mie că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
și bob, dulcețuri și cofeturi, neștiindu-se prea bine dacă acestea toate se aflau acolo pentru a potoli foamea sau pentru a ațâța setea. Am aflat mai târziu, cu prilejul îndelungatei mele șederi la Roma, că obiceiul ăsta de a ronțăi îmbătându-te era deja practicat de vechii romani, care numeau fiecare din aceste feluri de mâncare „nucleus“ - oare de asta li se dădea la Granada acelorași mâncăruri numele de „nukl“? Doar bunul Dumnezeu cunoaște originea lucrurilor! Preocupat doar de plăcerile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
șușotea că unele rămăseseră însărcinate după despărțire fără ca Zeruali să se arate surprins sau ofensat. Bineînțeles, Sara s-a năpustit chiar în după-amiaza aceea la maică-mea ca să-i aducă la cunoștință bârfele. Eu tocmai mă întorsesem de la școală și ronțăiam niște curmale ascultând cu o ureche distrată trăncăneala celor două femei. Deodată, un nume. M-am apropiat: — Au avut chiar și timp să-i dea lui Mariam o poreclă: Viermele de Mătase. Am pus-o pe Bălțată să-mi repete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
într-a ei, chiar și după ce își dădu seama ce face, pentru o secundă sau două. —OK, să dăm la o parte chestiunea cu fratele. Ne vom întoarce la ea. La celălalt capăt al barului, Maggie observă un evreu ortodox, ronțăind alune și citind Jerusalem Post, ca și cum ar fi așteptat pe cineva. Nu își aducea aminte dacă era acolo când au ajuns. —Trebuie să stau pe un scaun ca lumea. Se ridică, făcându-i semn lui Uri să o urmeze. De îndată ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
aducea aminte dacă era acolo când au ajuns. —Trebuie să stau pe un scaun ca lumea. Se ridică, făcându-i semn lui Uri să o urmeze. De îndată ce găsi un loc la o oarecare distanță de bar, chiar în spatele bărbatului care ronțăia alune, puse băutura pe masă și se așeză în așa fel încât să aibă un câmp vizual deschis. Acum, dacă bărbatul voia să se uite la ei sau să le citească pe buze, trebuia să se întoarcă și să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
PARASCHIV (Atinge și el pâinea, cu sfințenie.): Ce moale e... MACABEUS: Parc-ar fi o oaie... PARASCHIV: Parcă e vie... MACABEUS (Către INAMIC): Putem s-o mâncăm...? Chiar putem s-o halim? INAMICUL (Fericit.): Da, da... O mâncăm toată. O ronțăim toată. PARASCHIV (Cu ochii în lacrimi.): Parcă răsuflă... Zău... Ia pune puțin urechea... (MACABEUS și apoi INAMICUL își lipesc urechea de pline.) Nu? MACABEUS: Da, parcă răsuflă... INAMICUL: Parcă gâfâie puțin... MACABEUS: Gata, îi dăm drumu’? INAMICUL: O rupem în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
gurii, stă cuibărit În curbura alcătuită de picioarele din spate și din când În când un oftat adânc Îi destinde coastele. Este atât de bătrân și somnul lui este atât de bine capitonat cu vise (visează niște papuci buni de ronțăit și ultimele mirosuri adulmecate), Încât nici nu tresare când de afară se aud vag zurgălăii. Apoi o ușă pneumatică geme și se trântește În vestibul. Ea a sosit În cele din urmă; și eu care sperasem atât că nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
târziu, În timp ce inventa un trecut nou-nouț. Medicul nostru de țară, căruia i-am lăsat pupele unui fluture de noapte rar, când am plecat Într-o călătorie În străinătate, mi-a scris că totul mergea minunat; dar În realitate, un șoarece ronțăise prețioasele pupe și, la Întoarcerea mea, bătrânul mincinos Îmi arătă niște banali fluturi Turtoiseshell, pe care presupun că Îi prinsese la repezeală În grădina lui și-i vârâse În colivia de prăsilă, drept substitute plauzibile (așa credea el). Mai grozav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
fi visat niciodată s-o vizitez, și În nici un caz să mai și cumpăr o jumătate de kilogram de semințe vărgate de floarea-soarelui. Întorcându-ne agale spre casă, printre fluturii de sfârșit de după-amiază care se pregăteau pentru noapte, am ronțăit și am scuipat, În timp ce el Îmi arăta cum să efectuez aceste operații ca pe bandă rulantă: desfaci sămânța Între dinții de pe partea dreaptă, extragi miezul cu limba, scuipi cele două coji, deplasezi miezul neted spre molarii din stânga și-l ronțăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
ronțăit și am scuipat, În timp ce el Îmi arăta cum să efectuez aceste operații ca pe bandă rulantă: desfaci sămânța Între dinții de pe partea dreaptă, extragi miezul cu limba, scuipi cele două coji, deplasezi miezul neted spre molarii din stânga și-l ronțăi acolo, În timp ce următoarea sămânță, care Între timp a fost deja despicată În partea dreaptă, este prelucrată la rândul ei. Apropo de dreapta, a recunoscut că este un „monarhist“ convins (de natură mai degrabă romantică decât politică) deplângând apoi așa-zisele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
escaladau tulpinile plantelor În căutarea ei. O omidă cu dungi, superbă, care nu figurează În Spuler, Înainta ciugulind, lipită de lujerul unui clopoțel, croindu-și drum În jos cu mandibulele de-a lungul marginii celei mai apropiate frunze din care ronțăia agale un semicerc, apoi Întinzându-și din nou gâtul și din nou Încovoindu-l Încet-Încet, În timp ce adâncea tot mai mult meșteșugita scobitură. Cu un gest automat o strecuram, probabil Împreună cu o bucățică din mica plantă, Într-o cutie de chibrituri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
parcă pe marginea primei înghițituri, urmărind în închipuire cum arsura se coboară tot mai mult în corp, împrăștiindu-se în toate ungherele, pentru a se răstigni apoi în grimasa unui „uoaaaaah“, îmblânzită, în buna tradiție a votcarilor rafinați, cu un ronțăit de castravecior murat, o măslinuță sau, în momente faste, cu o ciozvârtă de scrumbioară împănată cu două-trei rondele de ceapă. Simpla evocare a unui astfel de ritual m-a trimis, ca într-un joc al acestor cuvinte care se îndârjesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
scrie DA postat pe frunte. I-am zâmbit și s-a uitat în altă parte, apoi iar la concurenții de pe ecran, care se aplaudau confuzi din cauza entuziasmului și a surescitării. Stacey mai zâmbea încă, iar eu, atent la Lena, care ronțăia un baton de cereale și părea cufundată în concurs, mi-am aplecat foarte încet capul și am sărutat-o pe o parte a gâtului, afundându-mă în falduri de carne delicioasă și inspirând mirosul de parfum ieftin, amestecat cu acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Dă-i un calmant, șopti profesorul. Mi-e teamă de-o sincopă. Doamna Miga își înfipse disperată mâinile în păr. ― Nu știu ce să mai fac! Totdeauna a fost sensibilă... Când ordonanța le tăia o găină, se închidea în dormitor toată ziua. Ronțăia șocolată și plângea. Dacă nu insistam la telefon, n-ar fi venit. E vina mea... Melania Lupu prăbușită în fotoliu privea printre gene. Nările palide, lipite, păreau de ceară. Semăna cu o moartă. O bucată de ciment se desprinse brusc
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
lăsase păcălit atâția ani. O ignorase totdeauna, o ființă fără importanță, nebună după dulciuri și curse. Nu scăpa un concurs, iar Matei îi șoptise că pariază până la ultimul leu. Când pierdea, continua să zâmbească și nu mai călca prin bucătărie. Ronțăia în odaia ei bomboane englezești, se uita la televizor și aștepta pensia... ― Du-te, fetițo! o îndemnă bătrâna. Îți garantez că... Valerica Scurtu se zvârcoli ca o viperă. ― Ți-ai pierdut răbdarea, nu-i așa? Crezi că n-am văzut
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
numai de ea, care o avertizează că s-a întîmplat sau e pe cale să se întîmple un lucru îngrozitor..." Întrebă încet: ― E mai bine să plec? Doina Popovici îi mulțumi cu un surâs. Avea ochii plini de lacrimi. * Melania Lupu ronțăia un biscuit. Suspină ușor. " Aș mânca un marțipan. Un marțipan roz cu miezul de fistic." Doru Matei privea scrumiera plină de mucuri. ― Plecați în oraș, domnule Matei? se interesă bătrâna. ― Ce-ți veni? ― Observ că v-ați schimbat. ― Ei bravo
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Vorbești serios? Atinse stema heraldică. Din câțiva pași, bătrânul fu lângă el. În mână ținea un satâr de bucătărie. ― Îți crap capul! ― Vă deranjez? Se întoarseră brusc. Maiorul Cristescu surâdea în prag. CAPITOLUL XIII SOLUȚIA DE 18 CARATE Melania Lupu ronțăia un biscuit. Suspină ușor: "Astăzi cred că nu mai vine." Doru Matei privea scrumiera plină de mucuri. "Ciudat. Mi-e frică. N-am simțit niciodată ceva asemănător. Știu că e cineva în spate. Mă întorc, și nu văd pe nimeni
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
niște mămici și copilași drăgălași dintr-ăia. Lauren, ești o târfuliță, râse Tinsley, stingându-și țigara, și ieși val-vârtej pe ușă. Eu nu m-am mișcat de-acolo, și nici Lauren. Mi-am aruncat o migdală În gură și am ronțăit-o zgomotos. — Ce s-a Întâmplat? Nimic, am mințit eu. Nu știam sigur dacă era o idee prea bună să-i povestesc lui Lauren despre chitanța de la hotel. —Pari deprimată. Conversația noastră e de vină? Te-a dezgustat de tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Nu Își făcuse apariția, iar nenumărații oaspeți pe care Îi invitase tot Întrebau de ea. Unde era? I-am zărit pe Camille, Eugenie, fiica ei de șaptesprezece ani, Henri și Lauren Înșirați pe carpetele de blană de oaie de lângă foc, ronțăind flocon de Megève din boluri. Poate știau unde trebuise Marci să meargă. Eu și Hunter am mers până la ei să stăm puțin de vorbă. Are loc o reînviere a modei cizmelor de cosmonaut care se purtau În anii ’80, spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
atentă, dar Sophia Îmi observă privirea. —Mi-ai văzut cadoul de Crăciun, Sylvie? În timp ce Sophia ne cadorisea cu detalii despre poznele Eugeniei, Își Învârtea pe deget minunata bijuterie, ca apoi să și-o ducă la gură și să Înceapă să ronțăie la ea. Oare mă sfida În față? Sperând să Îmi ascund tristețea din priviri, am Înhățat de pe masă noii mei ochelari de soare Hermès și mi i-am pus la ochi. Deodată, colierul deveni mult mai vizibil, cu ajutorul lentilelor polarizate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
spălam pe mâini și, odihnindu-mă pe unul din fotoliile de pai din verandă, sorbeam licorile pe care mi le lăsase doamna K.: coniac, cafea, vin, pepsi-cola (pe care n-o cumpărai decât pe sub mână, cu pile mari), etc. și ronțăiam biscuiți și covrigei de casă. Când să cobor însă pentru ultima rundă de spălare a fundului de bazin, aud poarta descuindu-se. Atunci repede trag capacul bazinului, ca să nu mai vadă concitadinii cu ce mă ocup eu în timpul liber. Cineva
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Parpanghel? Bine, vă cred pe cuvînt. Ce a zis cioroiul? Se va da la toată lumea bere. Și mîncarea? Vedem noi. Lăzile de bere, caldă ca la clocit, ies din magazie în uralele alegătorilor. Se bea vîrtos și foamea începe să ronțăie mațele celor prinși în bătălia electorală. Crîșmarul, șmecher ca orice crîșmar, propune: Doi lei o tartină. Vînzarea merge bine și mai, mai să-și scoată și prețul berii oferite pe gratis. A doua zi s-a votat cum s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
unor responsabili de unități comerciale. Culmea, la CAP - dacă n-aș căuta În versurile care-mi cad sub ochi neapărat semnificatul - parcă l-aș vedea mai degrabă pe cititorul Împătimit al lui Dinescu. Ia ascultați: „capra mănîncă trandafirii grădinilor municipale / ronțăie tramvaiele ca pe morcovii cruzi / nu pleacă dimineața la birou / nu citește gazeta de seară / dezbracă stîlpii de telegraf ca pe duzi / ignoră semafoarele cu nerușinare / nu-și dorește limuzină și jur / n-a brevetat Încă iarba artificială / deși mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pămînt strălucind ca tabla, pulverizat În particule electrice. Deșert, deșert, Înainte și după. Oare aceste amintiri fugare Îmi justifică euforiile, orgoliul, frica? Ăsta-i un loc al aberațiilor, sînt gata să spun, simt dinții mici, ascuțiți, de rozătoare cum Îmi ronțăie creierul paralizîndu-mi centrii motori. Și deodată o limuzină galbenă traversează hîrtia. În după-amiaza zilei acelea - Birgit m-a sunat abia seara la șapte să-mi spună că R. a murit - am fost la vernisajul unei expoziții a pictorilor amatori. Trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]