1,073 matches
-
zerourilor și a infinităților din analiza matematică și la eliberarea acesteia de misticism. În 1717, un sugar a fost găsit pe treptele bisericii Saint Jean Baptiste le Rond, din Paris. În amintirea fericitei întâmplări, copilul a fost botezat Jean le Rond și, în cele din urmă, și-a luat supranumele de d’Alembert. Deși a fost crescut de un cuplu sărac din clasa muncitoare - tatăl lui adoptiv era geamgiu -, s-a dovedit că tatăl biologic era general, iar mama, o aristocrată
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
am scos-o și am șlefuit-o cu o pilă mică. Am Încercat din nou, de data asta cu succes. Am deschis ușa și am pătruns Înăuntru, Încuind-o la loc după mine, În caz că paznicul se hotăra să-și facă rondul. Am Îndreptat lanterna spre birou, peste afișele de pe pereți și spre ușa care dădea În biroul personal al lui Jeschonnek. Fără să opună nici un fel de rezistență, cheia s-a răsucit ușor. Acoperind numele lăcătușului meu cu binecuvântări rostite În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Heights, simțindu-mă vinovat că nu m-am mai arătat la față de când auzisem că o luase iarăși razna. I-am dus niște cadouri, ca să-mi mai atenuez sentimentul de vinovăție: niște bunătăți la conservă șparlite de prin piețe în timpul rondului și niște reviste porcoase confiscate. Când am tras în fața casei, mi-am dat seama că tot mă simt cu musca pe căciulă. Bătrânul ședea pe verandă și sorbea hulpav dintr-o sticlă cu sirop de tuse. Într-o mână avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
devenea mai tăcută, cu atât mai disponibilă știam că este - și cu atât mai mult o doream. Dar nu încercam nimic - nu fiindcă asta ar fi distrus parteneriatul meu cu Lee, ci pentru că ar fi distrus perfecțiunea trioului nostru. După rondul zilnic mergeam împreună cu Lee acasă la el și o găseam pe Kay citind și subliniind cu un creion galben pasaje din câte o carte. Gătea cina pentru toți trei și uneori Lee dădea o raită cu motocicleta pe Mulholland. Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
a trecut prin cap să le dau câte cinci dolari pilangiilor și câte o bătaie soră cu moartea tuturor caraliilor care se uită ciudat la mine. Apoi ea s-a întors. Nu mă gândeam niciodată la ea când îmi făceam rondul, iar când studiam dosarul, nu făceam decât o munca monotonă, de detectiv, cu fapte și teorii despre un caz de crimă obișnuit. Atunci când puneam prea multă afecțiune în relația mea intimă cu Kay, îmi sărea în ajutor, își atingea scopul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Cadillacul Ramonei și Lincolnul Marthei nu erau pe aleea circulară. Acolo nu erau parcate decât Chryslerul lui Emmett și Packardul lui Madeleine. Mi-am parcat Chevy-ul meu prăpădit într-o dungă, lângă mașinile lor, cu roțile din spate pe marginea rondului cu trandafiri. Ușa de la intrare părea de netrecut, dar o fereastră laterală era deschisă. M-am cocoțat și am sărit în camera de zi. Balto, câinele împăiat, era la locul lui, lângă șemineu, și păzea o grămada de cufere aliniate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
cîmpului. O echipă de geniști cu o macara puternică ridicau un tun antiaerian pe platformele superioare ale pagodei de piatră. Șoferul se opri la un punct de control, unde soldați japonezi se aflau Într-o fortificație. În timp ce santinelele Își făceau rondul În lumina serii, caporalul vorbea la un telefon de campanie. Li se făcu semn spre drumul de margine. Suprafața desfundată a acestuia fusese Întărită cu paie, transformată Într-o adevărată pastă de un convoi de vehicule Încărcate cu piatră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
II-A 20 Lagărul Lunghua Vocile vibrau de-a lungul sîrmei, ca notele pe coardele unei harpe. La vreo cincizeci metri de gardul Împrejmuitor, Jim stătea culcat În iarba Înaltă lîngă cursa de fazani. Asculta paznicii certîndu-se, În timp ce Își făceau rondul de fiecare oră În jurul lagărului. Acum, cînd atacurile aeriene americane deveniseră un eveniment cotidian, soldații japonezi nu-și mai atîrnau puștile pe umăr. Țineau cu ambele mîini armele cu țeavă lungă și erau atît de nervoși Încît, dacă l-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
din februarie. Mai erau acolo niște oameni. De la șantier. Mai degrabă organizare de șantier. Se făcea sistematizarea unor artere principale, gâtuite Într-o piațetă mică, rotundă. Pe o parte se află un părculeț cu trei oțetari, două bănci și un rond de flori Înmuiate de prima brumă. Dincolo de calcanul caselor, care străjuiau partea din spate a parcului, bântuia fantoma fabricii de perii și bidinele Munca Orbilor. Peste drum, destul de aproape de biserica Bălăneanu, fusese de mult, cu ani În urmă o găzărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
tale și ai prietenului tău. Așa cum era, era o casă. Copilul, copilul tău, fetița ta e cel mai scump lucru din lume. Toate aceste lucruri le macini În gând, nu le poți spune vecinului de la etajul șapte care este În „rond” cu tine. El povestește cât de rău era Ceaușescu cu ei, cu muncitorii de la Casa Poporului, că nici nu-i băga În seamă când trecea pe acolo, dar Casa Poporului e frumoasă, e mai mare ca piramidele, dom’le, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
scaunul de lângă pat. Chiar din primele ore am simțit că adevărata legătura era între voi două. Seara mă găsește buimăcit, obosit. Am mutat scaunul lângă fereastră. Bruma nu a dispărut cu totul, este încă acolo, încleind întunericul. În grădină, în mijlocul rondurilor cu flori, sunt așezate niște lumini care creează un halou alb în aerul cețos. O mașină trece încet, depășește gardul viu și alunecă tăcută dincolo de privirea mea, dincolo de nasul meu. Nici unul dintre noi nu va trăi, orice ar fi, acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
făcut multe fotografii. S-a trântit pe pat, lângă Elsa, să facă una cu automatul, și patul s-a clătinat din cauza greutății excesive și neașteptate. Spusese că se va întoarce mai târziu, după orele de serviciu, și acum sare printre rondurile de flori cu un pachet în mână: fursecuri pentru cea mai bună prietenă a ei, de mâncat în seara aceea foarte specială. Și chipul ei apare în deschizătura ușii, cu zâmbetul pe care nu și-l pierde niciodată. Elsa se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
-n alta și de peste tot trebuia să plece, deoarece cu patru pesete nu poți pretinde luna de pe cer, nici limbi de fazan în mujdei de vânt turbat, iar el era foarte pretențios. Și nu prea curat. Și așa, făcându-și rondul din pensiune-n pensiune, a nimerit într-una ținută de-o venerabilă patroană binișor în vârstă, mai bătrână decât el, adică, știi, mai aproape de șaizeci decât de cincizeci, și de două ori văduvă: prima oară după un dulgher care s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
lung și-n lat frunze și păsări, și aceste modele, culoarea, strălucirea molatică umpleau camera cu o atmosferă luxuriantă. Un perete de sticlă întins pe întreaga lungime deschidea priveliștea unei suprafețe de grădină pe care se iveau copaci singuratici, mici ronduri de flori, și covoarele parcă se continuau în peluzele de iarbă, mănunchiurile de crengi, frunzele și păsările din model devenind în grădină copaci și flori adevărate. Covoarele de mătase mă acaparaseră de tot. Erau splendide. Niciodată nu mai văzusem asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Intră în cameră și se interesează, ca orice gazdă pricepută dacă toți sunt satisfăcuți, sau dacă vreunul are câte o dorință neîmplinită. Pata i se vede bine prin rochia de mătase albă, întinsă ca foița, pe trupul gol. Când face „rondul” zăbovește după împrejurări, zece, douăzeci de minute la fiecare cameră. Rândul meu vine la miezul nopții. Intră în vârful picioarelor, zice „pardong” dacă sunt cu vreo femeie, și se retrage mândră și disprețuitoare. - Doresc să fiu lăsat să dorm, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
mai mult de o curiozitate stranie, bătui la ușa Albertinei, cu zece minute mai târziu. Coridorul pensiunii era învăluit în întuneric. Toată lumea dormea, afară de doamna Pipersberg, din camera căreia răzbea o dâră slabă de lumină. Desigur că se pregătea pentru „rondul de noapte”. „Fac scandal!” mă răstii ciocănind a două oară în geamul mat de la ușa Albertinei. Fiindcă nu îmi răspundea, am zgâlțâit ușa cu putere. Mă cuprinsese o surescitare inexplicabilă. Tăcerea complicilor mă făcu să-mi pierd cumpătul. În alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
panglica neagră a crucii de fier. Din spate părea un copil îmbrăcat ofițerește, așa cum stătea la stânga doamnei Pipersberg, parcă mai voluminoasă ca de obicei, îmbrăcată în rochie de mireasă. În prima noapte a căsniciei, doamna maior Mentz, născută Pipersberg, executase „rondul”, cu întârziere. Ajunsă în camera mea, aprinse lumina electrică și-mi spuse, suspinând că nu am suflet. Că nici odată nu voi fi în stare să înțeleg dorul ei aprig de a găsi un om care, în sfârșit, să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
privea cu mirare florile din fața casei, proaspete, pline de sănătate și culoare. Orânduite de mama sa, potrivit perioadei în care trebuiau să înflorească, păreau a fi aliniate după o regulă foarte strictă, ce nu se încălca în nicio primăvară. Erau ronduri ovale, pătrate și hexagonale, săpate într-o anume ordine, nici prea aglomerate, dar nici prea rare, astfel încât ofereau ochiului un tablou uriaș de armonie și frumusețe naturală. Plantele crescute din rădăcina veche, ce fusese bine adăpostită sub stratul bogat de
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
ideile ori gusturile astea? Și la hăinuțele și flanelele pe care ni le cosea pe când eram noi micuți ori ni le lucra cu andrelele am observat aceeași deosebită înclinare spre frumos...” medita Tudor plimbându-se alene pe aleile curate dintre ronduri, cu mâinile la spate, lipsit de griji, într-o deplină tăcere. „Pe toate bluzițele și puloverele aveam floricele lucrate. Erau în aceeași culoare ori în tonuri apropiate, dar nu-mi dau seama cum de le reușea așa, din același material
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
mea dragă...! Deschise ochii încet s-o privească. Dar... era singur. Clipi nedumerit de mai multe ori, privi în jur și înțelese. Visul se terminase. Cu regret mare în suflet se ridică de pe bancă și plecă în curte. Merse la rondurile de flori și culese cu grijă până făcu două buchete mari. Le aranjă așa cum o văzuse pe mama să făcând. „Se va bucura când le va vedea... Poate le va simți mirosul de acolo, din lumea veșnică, în care, sigur
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
lumea veșnică, în care, sigur, a primit-o Dumnezeu... Și bunicul se va bucura. Va înțelege că nu l-am uitat și-i port o vie amintire”, medita Tudor privind florile cu duioșie. „Mă voi întoarce de la cimitir să îngrijesc rondurile. N-au ce căuta florile sălbatice aici! Nici Bătrâna nu se uita la ele. Le ocolea...” Mergând spre cimitir, Tudor își aminti că a scris, cândva, o poezie pentru mama sa. Aniversa o anumită vârstă. Nu-și amintea exact câți
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
ceva În versuri, cu vremurile, cu iubita, care-i normal să fie epurată, da’ nici vorbă, cică Înseamnă să-l dea afară pe domnul nostru Păunescu, care dacă face cineva asta, eu Îmi dau foc direct În Piața Universității, pe rond, să nu-ncurc circulația. Pe o altă pagină dar la fel de mare ca celelante e o discuție tare frumoasă Între oamenii pe care-i iubesc eu mai mult și mai mult, domnul Păunescu și domnul Eugen Barbu, ce bine că s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de cîteva șchioape.” Nu se precizează șchioapele domnului Roman. În orice caz, sînt multe. Pentru că-l iubesc toate de pică din cîrje. Gabriela, Jeana, Liliana, Ruxandra și celelalte. Orfeu În infern la Apaca. Mariana semnează frumosul articol de politică externă, „Rondul”. CÎnd era mică, ea vedea colo „o piersică roșie”, colo o fîntînică „În care broscuțele sperioase cădeau de bună voie, tivind liniștea cu un plici mic”. E frig și bate vîntul. Cu un plici mare au fost achitați cam toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mai puțin important că în unele zile abia mai găseau vreo bancă și trebuiau să se întoarcă ori că în altele grupuri de adolescenți dărâmau zidurile de liniște și căldură calmă. Mai văzuse la viața ei destule alei, havuzuri, statui, ronduri cu flori și podețe lângă ape, dar acum o fascina lumina în care se îmbrăca totul, nu venind de sus și nici izbucnind din nesfârșitul amestec de culori, ci mai degrabă născută dintr-un amestec al celor de sus și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
toate felurile. Și când au ieșit în cele din urmă în ceea ce mai rămăsese din lumina zilei, aceeași paragină era vizibilă peste tot: pe peluze iarba crescuse peste măsură și era năpădită de buruieni, locul unde se aflaseră cărări și rondurile cu flori puteau fi doar bănuite și majoritatea clădirilor anexe păreau gata să se prăbușească - geamurile erau sparte, zidăria se fărâmița și ușile abia se țineau în balamalele ruginite. Roddy părea insensibil la toate astea: își continuă drumul cu unicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]