879 matches
-
strigându-i să nu-și piardă credința. Și a început să o adore și mai mult. Pe urmă a intrat printr-un concurs la un institut de proiectări și aici a făcut în sfârșit ce visa el din vremea băncilor roase ale școlii, lucra mult, a câștigat și un premiu sau ceva de genul ăsta, arăta o vitalitate teribilă, se purta cum ajunseseră să-l cunoască Rodica Dumitrescu și, prin ea, ceilalți: amuzat de orice noutate, pregătit s-o încerce înaintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
să scârțâie somiera, și-a lăsat pe ceafă căciula, continuând să se uite la cei doi, cu gura întredeschisă, respirând greu. Nu arăta nici bătrân, nici tânăr. Ochii îi erau roșii, fruntea brăzdată de cute adânci. Pulovărul gros avea gulerul ros și murdar. A scormonit în buzunarul pantalonilor, a scos o țigară subțire și scuturată și a început să pufăie. „Nu-mi dai și mie niște coniac?“, a zis. A dat păhărelul peste cap și-a icnit de plăcere. Andrei Vlădescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
chinezi Încărca mobile din case Într-un camion militar. La cîțiva metri depărtare de ghereta cu sîrmă ghimpată, un bărbat mai În vîrstă, Îmbrăcat Într-un palton ponosit stătea sub platani și Îi urmărea cu privirea pe japonezi. În ciuda costumului ros, purta Încă manșete albe și piepți de cămașă scrobiți. Domnule Guerevici! SÎnt aici, domnule Guerevici! Bătrînul bielorus era Îngrijitorul complexului companiei Shell și locuia cu mama sa bătrînă Într-o căsuță mică, lîngă poartă. Un ofițer japonez stătea acum În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
podului de pontoane. Trupele japoneze de pionieri construiseră această trecere temporară peste golful Soochow În săptămînile de după atacul de la Pearl Harbor, dar deja podul se dezintegra din cauza traficului greu. Pe cînd camionul se Îndrepta spre primul ponton de fier, frînghiile roase, care țineau scîndurile ude, Începuseră să crape. Pus de pază de către șoferul japonez, Jim văzu cum roata din față Împinge scîndurile În apă. Îi plăcuse Întotdeauna să privească apa ridicîndu-se prin grilaj sau urcînd treptele unui ponton. Apa maronie spălă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Jim, doamna Vincent atîrnase un cearșaf vechi În jurul părții lui de cameră. Ea și soțul ei - agent de bursă la Bursa din Shanghai - nu suportau prezența lui Jim, iar În decursul anilor fortificaseră unicul lor colț, Înșirînd laolaltă un șal ros, un combinezon și capacul unei cutii de carton, astfel Încît semăna cu una dintre acele colibe În miniatură care păreau să se Înalțe singure, dintr-odată, În jurul cerșetorilor din Shanghai. Familia Vincent nu s-a mulțumit doar să-l zidească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Dar chinezii se Întorceau de fiecare dată, ignorați de echipele de la tunurile antiaeriene din amplasamentele lor cu saci de nisip, postate de-a lungul șoselei din jur. Jim Își linse degetele, savurînd ultimele rămășițe din cartoful dulce de sub unghiile lui roase. Căldura catrtofului Îi potolea durerea sîcÎitoare de dinți. Îi urmări la lucru pe gunoierii chinezi, fiind tentat să se strecoare printre sîrme și să li se alăture. Erau atîtea mărci noi de avioane japoneze! Doar la vreo patru sute de metri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
și camera cu tavanul Înalt era plină cu vreo șaizeci de bărbați. Jim trecu În revistă aglomerarea de cămăruțe. Englezii din Blocul E trăiau În dormitoare deschise, dar fiecare dintre marinarii americani Își construise o cămăruță din ce găsise- cearșafuri roase, scînduri de lemn, țesături din pai sau bambus. Din cînd În cînd, un grup de americani ieșeau din Blocul E și jucau un joc cu mingea, dar de obicei rămîneau În cămăruțele lor. Acolo stăteau culcați pe priciuri și primeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
apoi scoase un exemplar din Reader’s Digest. Răsfoi paginile murdare, care fuseseră citite de o duzină de ori de fiecare locatar din Blocul E. Straturi de bandă adezivă unsuroasă, pătate cu sînge uscat și puroi, țineau coperta de cotorul ros. — Jim, mai citești Digest? Cel din august ’41 are cîteva chestii interesante... Basie savura din plin nerăbdarea care punea stăpînire pe Jim. Această ispitire complicată făcea parte din ritual. Jim aștepta răbdător, dîndu-și bine seama că Basie Îl exploata, punîndu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
o lămâie. „O singură noapte, totuși, se profilează prea limpede și cred că merită să fie povestită, spuse mai departe omul cu joben: ...Ajunși târziu, în fața unei case cenușii, suirăm scările de piatră cu muchiile roase de tălpile altei generații, roasă și ea, la timpul ei, de viermii și de guzganii cimitirelor. Ioșca bătu cu bastonul la ușă. - Ești beat! îi spusei, indispus de maniera grosolană prin care își anunța vizita la două după miezul nopții. - Nu, zise Ioșca, nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
în această localitate necunoscută sau ignorată până atunci de străinii trecători prin Viena. Niciodată nu voi uita plimbarea aceea, când o pornirăm afară din sat, de-a lungul câmpiilor încărcate de belșugul recoltelor, pe lângă batalioanele de porumb zdrențuit, cu lăncile roase, îndoite și sparte, deasupra cărora câte o floarea-soarelui, ca o negresă cochetă cu scufița galbenă își întorcea pe nesimțite chipul ei rotund, către zenit. Știam de pe atunci că vorbele lui vor stărui încă mulți ani după plecarea noastră. Sărăcia descrisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
care fusese fereastra din spate era prins cu scotch un carton pe care scria VAN CAMP’S CARNE DE PORC și FASOLE. Oprindu-se lângă mormânt, citi pe cruce „Rex“, scris cu litere abia vizibile. Urcă apoi treptele de cărămidă roasă și auzi, dincolo de jaluzelele trase, un cântec la modă. Big girls don’t cry. Big girls don’t cry. Big girls, they don’t cry-yi-yi. They don’t cry. Big girls, they don’t cry...yi Așteptând să răspundă cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cenușa țigării, ca un bun țintaș, exact în centrul scrumierei. Imposibilul devenise realitate: viața la Levy Pants începuse să fie chiar și mai bună. Motivul era domnul Reilly. Ce zână bună îl adusese pe domnul Ignatius J. Reilly pe treptele roase și putrezite de la Levy Pants? Făcea cât patru angajați într-unul singur. În mâinile competente ale domnului Reilly, munca de birou părea să dispară. Era de asemenea foarte gentil cu domnișoara Trixie; aproape că nu mai existau fricțiuni la birou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
doi cai povarnici și silnici. Pe locul din față, fără coviltir, stătea un domn În jur de patruzeci de ani, cu niște ochi mari, negri, și cu pleoapele oblonite de oboseală. Pe cap avea o pălărie cu boruri tari, cam roase. Ținea hățurile lejer Într-o mînă, ca un căruțaș destoinic, Înfășurînd ambele curele În palma sa mare, Într-o mănușă de piele de căprioară. Cu cealaltă mînă strîngea biciul, nou-nouț, de gospodar, din trestie de bambus, cu ornamente de aramă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Întunecate, de un verde Închis, și tot așa de răzuite, zdrelite, cu pete de cerneală și cu crestături care nu se mai puteau șterge, nume, desene, formule. Și tabla era la fel, mai mult neagră decît verde-Închis (cum fusese cîndva), roasă și ea, căci liniile, care altădată trasau pătrățele, abia se mai zăreau, și asta numai pe margini. Catedra era Înfășurată Într-o hîrtie ordinară, albastră, fixată cu pioneze de tăblie. Ferestrele Înalte aveau zăbrele, ca În mănăstirile din romane. Ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
lui Mal. „Parteneri majori pentru o cauză majoră”. Ellis Loew se ridică în picioare lângă scaunul său. „Întâi vă voi spune ce avem, pe urmă îmi spuneți de ce avem nevoie. „Avem depoziții luate sub jurământ de la membri sindicatului, consemnând implicarea Roșilor în AUFT. Avem liste cu membri de frunte ai Partidului Comunist comparate cu listele membrilor de frunte ai AUFT - cu multe nume comune. Avem copii ale unor filme pro-sovietice făcute în timpul războiului - pură propagandă roșie - la care au contribuit membri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
mai devreme sau mai târziu, va insista la cine nu trebuie și se va alege cu un glonte. Ce îl surprindea era faptul că Danny murise dintr-un accident. Buzz lăsă remarca să treacă, apoi întrebă: — Era Danny homo? Bergstrom roși, tresări, tuși în paharul de bere și zise: — Dumnezeule, nu! Peste două secunde scotea din portmoneu poze cu soția și copiii săi. Buzz se întoarse în L.A., îi dădu telefon unui prieten de la LASD și află că dosarul de la Personal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
înainte de marele lui act final. Buzz îi lăsă să se apropie. Bătrânul îi întinse mâna încă de la zece metri depărtare. Ochii lui erau aprinși de boală, fața îi era de un bej murdar și întreaga lui făptură arăta scobită și roasă. Vocea îi era puternică, iar zâmbetul care o însoțea dovedea că e mândru de asta. — Domnul Meeks? Buzz îi scutură mâna foarte încet, temându-se să nu i-o rupă. — Da, dom’ doctor. — Și ce grad ai? — Nu sunt polițist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
deprinderi. Unchiul său și Tanaka aveau și ei asemenea trăsături adânc înrădăcinate în firea lor. La fel și samuraiul însuși. Numai că el de când era pe corabie ajunsese uneori să urască partea aceea rustică din el și să invidieze mintea roasă necontenit de curiozitate a lui Nishi. Nishi. Vorbise Matsuki. Așezat în fața samuraiului, tocmai punea capacul peste cutia din care terminase de mâncat. Ai fost vreodată în cabina din fund în care stau străinii? Da. Ce părere ai despre felul cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ci pur și simplu (iar?) din reducerea creierului. Bătuți, terorizați, trăind cu spaima în suflet, prost hrăniți - creierul li s-a făcut tot mai mic și de aici... Dar un creier micșorat nu mai revine la dimensiunea normală; o unghie roasă, un fir de păr tăiat, da, își mai revin - creierul nu. Suferințele din lagăr au strâns creierul, l-au subdezvoltat, l-au redus, i-au îndurerat lumina, așa cum faci mai mică flacăra unei lămpi. N-am auzit ceva mai tainic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
să știu ce fac, călăuzit doar de instinct, am intrat în cea din stânga, care își păstrase aceeași funcție din vremea, dinainte de război, a bunicilor, era o bucătărie. M-am oprit în fața cuptorului și mi-am pus palmele pe cărămida lui roasă. Era cuptorul în care mă culcau bunicii și dormeam până la orele de mai târziu ale dimineții, în timp ce ei erau plecați la muncile de vară ale câmpului. Venită și se pare puțin intrigată de abaterea de la protocol, noua stăpână a casei
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
de țigară, zise: — Uneori am impresia că ești o cauză pierdută. La care Fima ripostă: Nu suntem oare cu toții, Nina? În clipa aceea simți atâta tandrețe și afecțiune pentru ființa care ședea În fața lui, Îmbrăcată Într-o pereche de blugi roși, cu fermoar bărbătesc și o cămașă bărbătească largă, de parcă i-ar fi fost soră, sânge din sângele lui. Lipsa ei de frumusețe și de feminitate i se păru deodată dureros de feminină și de atractivă. Sânii ei mari și moi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
pe care i-l adusese tatăl său nu avea nimic să-i ofere, Fima Îi scoase cu degete atente și delicate Îmbrăcămintea de deasupra. Ca un tată care Își pregătește fetița bolnavă pentru somn. Îi Întinse o pijama de flanelă roasă: o scoase din dulap, o mirosi și ezită, dar alta nu avea. O acoperi cu plapuma lui și Îngenunche lângă ea pe podeaua rece, se scuză pentru caloriferul care nu prea Încălzea și pentru salteaua care era toată numai văi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
obicei, Tobias Își păstră stăpânirea de sine. Și rosti cu răceală doar o singură propoziție: Fima, cred că de data asta ai cam exagerat. Iar În timp ce Yael Îl culca pe Dimi, Ted telefonă la stația de taxiuri, Îi aduse șapca roasă și chiar Îl ajută să-și Îmbrace paltonul fără să cadă În capcana mânecii, coborî cu el În stradă, Îl instală În taxi și Îi dădu chiar el șoferului adresa, ca pentru a se asigura dincolo de orice Îndoială că Fima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
se oferise, ca de obicei, s-o lase lângă liceul Rehavia, i se alătură. Gad Eitan se strecură prin Întuneric spre străduța pe care Își parcase mașina. Iar Fima, Înfășurat În palton, cu gulerul ridicat, cu un fel de șepcuță roasă, soioasă pe cap, așteptă vreo zece minute În stația de autobuz pustie, sperând Într-o minune. Simțea nevoia să se Îndrepte spre casa lui Țvi și a Șulei Kropotkin, În josul străzii Gaza, să accepte coniacul Napoleon pe care i-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
gustul dulce și lipicios al prăjiturilor care mi se topeau în gură. —Sunteți evreu? mă întrebă el. Am continuat să mă uit la tânărul cu înfățișare ciudată. Părul îi stătea ridicat de parcă un curent electric trecuse prin el. Puloverul său ros, fără mâneci atârna peste un tricou uzat de flanelă, pantalonii prăfuiți căzându-i pe niște pantofi scâlciați. —Sunt american, i-am răspuns. —Și eu. Dacă aș fi fost altceva, credeți că aș mai fi fost azi aici în shul1? La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]