3,147 matches
-
Publicat în: Ediția nr. 2232 din 09 februarie 2017 Toate Articolele Autorului cuvântul Ai să mă găsești oricând la rădăcina unui cuvânt În semantică lui rămâi doar dacă îți place cum sună ultima adiere a unei silabe din sunetul unei rostiri girul marnei divin și înălțarea unde este păstrată semnificația lui te ajută să atingi meritul rostirii când înclinându te săruți icoana izvorului de unde curge stingi limpezimea apei atunci cu ardoarea sărutului ,,te,, și îndoi genunchii spre a putea să încapi
CUVÂNTUL de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383126_a_384455]
-
găsești oricând la rădăcina unui cuvânt În semantică lui rămâi doar dacă îți place cum sună ultima adiere a unei silabe din sunetul unei rostiri girul marnei divin și înălțarea unde este păstrată semnificația lui te ajută să atingi meritul rostirii când înclinându te săruți icoana izvorului de unde curge stingi limpezimea apei atunci cu ardoarea sărutului ,,te,, și îndoi genunchii spre a putea să încapi în sintagmă de anghel zamfir dan sonderborg marna Referință Bibliografică: cuvântul / Anghel Zamfir Dan : Confluențe Literare
CUVÂNTUL de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383126_a_384455]
-
cântă numele, număr care ar descoperi câți ani mai avem de trăit. Flăcăii și fetele îl întrebau pe cuc când se vor căsători: „Cucule voinicule/ Câți ani îmi vei da/ pan’ m-oi însura (mărită)?” Dacă se întâmplă că după rostirea acestor cuvinte, cucul să cânte, cântecul sau echivala cu un an de astepare. Dimpotrivă, dacă el tăcea, tăcerea să era semn că avem de-a face cu o căsătorie grabnica. De asemenea, craca pe care a cântat cucul de ziua
Buna Vestire, cea mai veche sarbatoare a Maicii Domnului [Corola-blog/BlogPost/92339_a_93631]
-
său, înălțător și crucial în viața Bisericii noastre!... Drept urmare, în acele zile, am constatat cu bucurie și cu mult optimism că poporul nostru dreptcredincios, dimpreună cu slujitorii sfintelor altare din toată țara și din străinătate, în dangătul clopotelor și în rostirea pioasă a sfintelor slujbe de pomenire, au știut în urmă cu nouă ani, să-și conducă și să-și cinstească Păstorul lor spiritual, care le-a purtat grija celor sufletești, în toate ținuturile țării (și în diaspora românească) - în diferitele
Pro memoria: Nouă ani de la trecerea la cele veşnice a Preafericitului Părinte Teoctist Arăpaşu – Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române (1915 – 2007)… [Corola-blog/BlogPost/92425_a_93717]
-
creezi precum respiri. Ceea ce faci nu e manufactură; e scânteie de geniu topită în textura pânzei, dând fior artistic mesajului vizual. Dar, iarăși, nu te dedici studiului axiologic; continui să lași frâu liber talentului, iar prin exercițiu îmbraci, în taină, rostirea. De data asta, una plăsmuită prin imagine. Cuvântul vine pe urmă. Uneori, nici nu e nevoie de el, pentru că imaginea glăsuiește, are farmec, îndeamnă la meditație, făurește o lume pe care ne-o dorim fără a simți că ne aparține
Artistul, între vocație și predestinare [Corola-blog/BlogPost/92804_a_94096]
-
aer, că nu suntem capabili să ne prețuim valorile?! Tocmai de aceea nu putem. Pentru că raportăm totul la neputința în a înțelege spiritul geniului. Se știe asta, au spus-o înțelepții mult înaintea noastră. Mă înclin în fața profunzimii consemnărilor și rostirii lor întru veșnicie și îmi ating coarda sensibilă a ființei, cerând îngăduire a zice: Cine nu-și prețuiește oamenii de vază riscă să zdrobească globul de cristal prin care se vede lumea. Raportând viața însăși la micimea trăirii lor. Ochii
Artistul, între vocație și predestinare [Corola-blog/BlogPost/92804_a_94096]
-
era fiul tâmplarului. Pe Ștefan Popa Popa’S nu-l cred, nu-l înțeleg și nu-l prețuiesc pentru că ”e de pe aici, de unde suntem și noi, doar nu este el mai altfel decât noi înșine...” Nebunie fără margini, orbire și rostire de vorbe neghioabe. Că, deh, un nebun aruncă o piatră în apă și zece înțelepți nu reușesc s-o scoată. Aici e drama neputinței. Ei judecă strâmb, drept pentru care se cred egali cu geniul. Nu catadicsesc să se dea
Artistul, între vocație și predestinare [Corola-blog/BlogPost/92804_a_94096]
-
să apreciezi, hulești. Superficial fiind, rămâi pe marginea drumului și dai cu pietre. Înțelegerea rostului nerostit îți e străină, dar tu crezi, despre tine, că e drept să judeci pe cei din vârf. Plină de venin îți este bâiguirea. Nefericită rostire. La colț de stradă, în spațiul virtual ori chiar prin gazete, sub acoperământul anonimatului, scrijelești și scâncești, dar ai impresia că sunetul tău e precum al tenorului. Oh, mon Dieu! Acolo e, de fapt, locul tău, cufundat în vârtejuri cenușii
Artistul, între vocație și predestinare [Corola-blog/BlogPost/92804_a_94096]
-
auf der ersten Informationstation, namentlich aufgelistet. Auch zukünftige Spender, die sich an der Finanzierung des Kreuzwegen noch beteiligen möchten werden nachträglich dort noch hinzugefügt.“ Cuvintele frumoase adresate mulțimii de pf. Jozsef Csaba Pâl- arhidiacon al Banatului Montan, sfințirea monumentului și rostirea primei rugăciuni au fost punctul de plecare în primă procesiune VIA CRUCIȘ în inima Banatului Montan, la Gărâna. La fiecare dintre cele 14 stații un preot romano-catolic a rostit o rugăciune iar unul dintre grupurile vocal instrumentale prezente la eveniment
Drumul Crucii/ Drumul Vieții- Kreuzzweg/ Lebensweg [Corola-blog/BlogPost/93299_a_94591]
-
și sfinților. Nu trebuie neapărat să ai studii teologice pentru a-i cânta lui Dumnezeu. De ajuns să-L cunoști și să-L iubești. Poate că versurile tale nu se vor ridica la înălțimea poeziei culte, dar sinceritatea și simplitatea rostirii, le vor recomanda, tuturor acelor însetați de izvorul dulce și veșnic proaspăt al Înțelepciunii Divine. Și din acest punct de vedere, Biblia, Sfintele Evanghelii sunt comori de har inepuizabile, sursă nesecată de inspirație pentru toți creatorii, indiferent de modalitățile lor
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93340_a_94632]
-
timpului, înstelare divină, îmi cere, acum, într-acest ceas divin, să șoptesc din carte-ți: „Fost-am în lume poate unic...” (Ca o făclie...) E cincisprezece-a lui iunie astăzi, prieteni, și, cu drag, eu vă rog, îmbrățișați, măcar astăzi, rostirile lui de foc, conștientizându-i menirea: „Ca un luceafăr am trecut prin lume...” (Odin și Poetul) Un vers îndumnezeit in aeternum, „sărman copil”, cu suflet înveșnicit de frumusețe tainică, întru ascultare: „Nu crede că-n furtună, în durere, / În arderea
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93511_a_94803]
-
Într-un asemenea mod se pot contura, în complexitatea lor, semnificațiile de adâcime ale celor două publicații despre care am amintit. Ele converg din perspectiva uneia dintre, vădit grave probleme ce pare că deja amanetează Viitorul: Educația! Rememorând una dintre rostirile filosofului Nae Ionescu - s-ar putea spune că experiențele negative ale istoriei au indus în sufletul nației, apariția unui sentiment tragic al existenței istorice 4. Traversându-l, acesta s-a vădit nu odată ca o înstrăinare dintr-o ontologie originară
Despre Educaţie, Memorie, Uitare…et quibusdam aliis.. [Corola-blog/BlogPost/93525_a_94817]
-
Valentin că voia în sâmbăta aceea să urce la Dâmpu. Primul era profesor de geografie, al doilea - profesor de biologie, fost director înaintea sa. Tereașcă era un tip scund, roșcovan, purtând ochelari cu multe dioptrii, foarte stilat în comportament și rostire, de aceea colegii îl alintau zicându-i lordul John. Era ardelean de obârșie și se stabilise la Umileni după ce se căsătorise cu o profesoară de limba rusă, fostă colegă de an cu Valentin la Filologia din Timișoara.Diniță era un
DAN FLORIŢA SERACIN [Corola-blog/BlogPost/383146_a_384475]
-
Valentin că voia în sâmbăta aceea să urce la Dâmpu. Primul era profesor de geografie, al doilea - profesor de biologie, fost director înaintea sa. Tereașcă era un tip scund, roșcovan, purtând ochelari cu multe dioptrii, foarte stilat în comportament și rostire, de aceea colegii îl alintau zicându-i lordul John. Era ardelean de obârșie și se stabilise la Umileni după ce se căsătorise cu o profesoară de limba rusă, fostă colegă de an cu Valentin la Filologia din Timișoara. Diniță era un
TRIBUL CU PĂLĂRIILE MICI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383140_a_384469]
-
datorită acurateței, limpezimii, prospețimii, frăgezimii, francheței și coerenței sale, a felului/modului său direct și sincer de a fi și a se purta sau raporta, precum și a conținutului/mesajului prophetic pe care-l conține și cuprinde discursul, dialogul, învățătura, cuvântul, rostirea și rostuirea sa. Părintele Arsenie Boca nu a fost doar un mare duhovnic ci el a fost și rămâne un geniu autentic, căci a avut o minte sclipitoare și o rațiune efervescentă, fascinantă, captivantă și debordantă. Altfel spus, Părintele Arsenie
TOŢI ACEŞTI MARI PĂRINŢI AI ORTODOXIEI NOASTRE SUNT, PENTRU MINE CEL PUŢIN, (CA) NIŞTE SFINŢI AI BISERICII, POPORULUI ŞI NEAMULUI NOSTRU ROMÂNESC… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2232 din 09 februarie [Corola-blog/BlogPost/383125_a_384454]
-
o disciplină nu tocmai agreată de studenți, fiindcă programa îi obliga să-i abordeze și pe scriitorii apologeți ai regimului. El s-a străduit să o facă însă cât de cât digerabilă, dând dovadă de tact și simț al măsurii. Rostirea fără urmă de reținere a acelui cuvânt, pe care totuși lingvistul Al. Graur îl prefera sinonimelor lui eufemistice, mă cam deranjase, și îi aruncasem o privire piezișă, pe care neașteptatul nostru comesean o băgase în seamă numaidecât. - Te uiți cam
ŞĂGALNICUL DELIU de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383138_a_384467]
-
final, să devii mai înțelegător. Îți va fi suficientă o frază. Chiar o propoziție simplă. O silabă mântuitoare. O literă. Caută în cărțile oculte, poate găsești ceva asemănător unei mantre. Sau cuvântului sacru deținut, cândva, de Hiram. Gândește-te la Rostiri inexprimabile în scris pentru că nici sunetele nu au fost descoperite toate. Ți se vor releva echivalențe grafice! E deconcertant. Răsfoind manuscrisul, editorul te va întreba: „De ce te-ai vârât și dumneata aici?”. Va dori doar povestea Magistratului și a Caravellei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
unii aborigeni din Polinezia au pseudonime cu câte patru-cinci k-uri. Dintre ei se va ridica un poet sau un romancier supraomenesc. Un pictor deasupra oricărei școli. Primul muritor al cărui nume va conține șapte k-uri va stăpâni lumea. Rostirea unei asemenea serii - ori numai citirea - deblochează energii necunoscute; pe cei slabi îi paralizează. Va fi perioada de vârf a umanității: va urma căderea. Toată grija pentru acest semn satanic; folosirea lui în mod nejustificat se întoarce împotriva celui nesăbuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
carnavalul meu de vocalize nu prea reprezentau circumstanțe favorabile unei reușite. Nu mai spun că, din timp În timp, trebuia să mă opresc și să-mi golesc mintea de zgomotul pur mecanic, vid de orice Înțeles, În care se transformă rostirea repetată a oricărui cuvânt sau grup mic de cuvinte. Fă, dacă vrei, acest exercițiu: alege cel mai sobru, mai frumos și mai plin de sens dintre cuvintele pe care le cunoști și spune-l cu glas tare de zece-cincisprezece ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
găsi de cuviință, oricând vei considera că Îți poate folosi la ceva. Ești liber, de asemenea, să-l distrugi fără să-l fi deschis. Și acum, să continuăm... Nu e greu să-ți imaginezi ce freamăt a declanșat Înlăuntrul meu rostirea numelui celui mai apropiat oraș de Centru. Era prima oară când aflam un indiciu cât de cât consistent despre locul unde mă aflam. M-am străduit cât am putut să-mi ascund emoția sub masca indiferenței. Nu mi-a ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
am dreptate, măi Broanteș? adăugă spătarul, întorcându-se în șa spre celălalt tovarăș de drum, care asculta cu atenție, cufundat în gânduri. — îhâmhmâmm! - făcu Broanteș. — îl vezi, mărite Doamne? - spuse spătarul către cel gras. Ce folos că l-ai învățat rostirea poeticească, dacă i-au tăia limba? Nu era mai bine să-l fi lăsat la plug, să fi rămas acasă? Episodul 10 O REVEDERE îNDUIOȘĂTOARE Și cum hălăduiau cei trei prin stepă și vorbeau (adică, mai bine zis, numai doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
termina acest serial. A urmat un scurt, dar reușit program artistic susținut de grupul de cadâne din episoadele 37-40 și de ursul din episodul 30. Ospățul a decurs într-o atmosferă de caldă voie bună. Episodul 201 ROMA Roma! Simpla rostire a acestui nume, ce începe cu rostirea amenințătoare a „r”-ului și se sfârșește domol, dulce-senzual, ca o mângâiere, provoacă fiori oricărui povestitor de bună credință. Căci dacă e adevărat - și este - că toate drumurile duc la Roma, atunci cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
dar reușit program artistic susținut de grupul de cadâne din episoadele 37-40 și de ursul din episodul 30. Ospățul a decurs într-o atmosferă de caldă voie bună. Episodul 201 ROMA Roma! Simpla rostire a acestui nume, ce începe cu rostirea amenințătoare a „r”-ului și se sfârșește domol, dulce-senzual, ca o mângâiere, provoacă fiori oricărui povestitor de bună credință. Căci dacă e adevărat - și este - că toate drumurile duc la Roma, atunci cu necesitate și firele epice ale unei povestiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
betonierei pînă cînd. Un sfîrșit aidoma Începutului, aceeași nerăbdare, aceeași voluptate. Ai vrea să se scrie totul de la sine fără cuvinte cum s-a scris lumea. Ceea ce strică această lucrare, să-i zicem zidire, Înecînd-o În bălării, sînt cuvintele. Nu rostirea poruncii „Să fie lumină“ a născut lumina, ci Însăși lumina. Nu auzul Îndemnului de a smulge vălul de pe oglindă a declanșat emoția descoperirii, ci vederea acelei iviri. Ajungînd cu trudă și silă să văd acest adevăr, Înțeleg acum de ce simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
un capăt al cingătorii, țeapănă ca un par; de cum o atingea neîncrezătorul, funia se pleoștea și se prăvălea pe jos, stîrnind praful. Vorbea destul de bine greaca, copta, armeana și ebraica, precum și unele dialecte locale, deși potrivnicii săi susțineau că avea rostire de venetic. Simon nu se prea sinchisea de clevetiri, dînd chiar impresia că el Însuși le Întețea. Se mai zicea despre el că era ager la minte și iscusit vorbitor, Îndeosebi În fața ucenicilor și a mulțimii. „Ochii săi aveau luciri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]