5,212 matches
-
după ea, împiedicându- se și strigând-o. Iată în sfârșit una! Avea o pălărie groasă, bătrână, maronie, cu totul altfel decât te-ai fi așteptat să găsești într-o dimineață ca aceea. Dar plouase, iar azi-noapte fusese lună plină. O rouă târzie atârna încă de firele de iarbă. Exista doar o singură posibilitate, și anume ca altcineva să fi fost acolo înaintea lor, un braconier - în pădurea ei, pe liziera ei, în luminișul ei! Helene se opri și privi în jur
Femeia din amiază by Julia Franck () [Corola-journal/Journalistic/5774_a_7099]
-
în tihnă. Venea zilnic și, ca să își antreneze picioarele, se întorcea acasă pe dincolo, pe temeteu și pe după sat, lungind drumul. După cîteva zile, le-a spus că se simte mai bine și că statul în grădina lor, dimineața pe rouă, îl întremează de-a binelea. Tinu făcea atunci o lucrare la badea Vițian al lui Hodiș, și într-o zi i s-a plîns lui Mica de mîncarea grea, care nu i-a căzut bine. În două, trei zile, a
Grădina by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/5680_a_7005]
-
spus c-o să ies din închisoare și-o să fac o casă cu 14 uși. Și că n-o să apuc să îmi termin casa, și-un neam de-al meu o să vină să îmi pască iarba ca Nebucadnețar. Și să lingă roua de pe fire. Și pe măsură ce el o să se facă bine, luîndu-mi puterea, eu o să mă slăbesc. Și că o să rămîn cu puterile legate dacă n-o să îmi amintesc ce mi-a spus el și dacă n-o să mă scol să tai
Grădina by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/5680_a_7005]
-
să nu-l vadă careva, s-a lăsat la pămînt și-a păscut. Ia așè îmbuca iarba, mima Tinu pentru noi, aplecîndu-se spre podea, ca o oaie sau ca un cal, de două-trei ori. Și se tăvălea prin iarba cu rouă. Pe urmă Ion o șezut un pic, apoi și-o luat cîrjile și dus o fost, tot peste temeteu, și pe drumul de după sat, pe lîngă mătușa Tiberie spre badea Gruia. „- Mă, Ion paște iarba din grèdină”, mi-o spus
Grădina by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/5680_a_7005]
-
pentru un program de detoxifiere. Amfitrioana emisiunii “Prețuiește viața” a povestit în ce a constat acea dietă care a ajutat-o să se simtă mai bine ca niciodată “A însemnat yoga dimineață la prima oră pe iarbă, cu picioarele simțind roua zorilor și privirea pierdută pe albastrul mării, antrenamente de pilates, aerobic, gimnastică în apă, detoxifierea colonului și a intestinelor, acolo unde reziduuri de ani de zile stocate în noi ne pun în pericol sănătatea, masaje diferite de la o zi la
Andreea Marin și-a dezvăluit secretul. Cum își menține tinerețea by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/58110_a_59435]
-
Diaconu, 302 pagini; Mircea Ivănescu - Versuri alese, antologie și note biobibliografice de Ioan Radu Văcărescu, postfață de Al. Cistelecan, 266 pagini; Cezar Ivănescu - Rod, antologie de autor, note biobibliografice de Dumitru Ivănescu, postfață de Ion Pop, 230 pagini; Constanța Buzea - Roua plural, antologie de autor, note biobibliografice Aurel Sasu, postfață de Nicolae Manolescu, 302 pagini; Emil Brumaru - Versuri, antologie și note biobibliografice de autor, postfață de Mircea A. Diaconu, 314 pagini; Ilie Constantin - Coline cu demoni, antologie și note de autor
Colecția „Poeți laureați ai Premiului Național de Poezie «Mihai Eminescu»“ by Gellu Dorian () [Corola-journal/Journalistic/5826_a_7151]
-
melancolice și a suspinului, artileria grea a erudiției mascate, pledoaria avocatului ciceronian, cu silogismele furate Atenei, pentru a demonstra o cauză în care credea cu sinceritate și cu avînt, epigrama populară și cultă, noianul de amintiri, ca o apă de rouă a dimineților revărsate în zori la zaiafeturi, melodia zefirului și a lui Eol, șuieratul Crivățului neîndurător.“ (p. 211) Furat de patosul panegiric, Pandrea se desprinde de realitate, plutind în ritmul tropilor scandați, parcă de dragul lor. Verosimilitatea portretului e minimă, dar
Cititorul de dicționare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5649_a_6974]
-
L pare că-i trage un picior literei pe care o are alături. Pescărușii s-au născut din batistele care spun adio în porturi. Deșertul se piaptănă cu un pieptene de vânt; plaja, cu pieptene de apă. Grație picăturilor de rouă are ochi floarea ca să vadă frumusețea cerului. Când este jar cărbunele își amintește de toate, pînă și de când era copac verde într-o lume plină de speranțe. Din asemenea viziuni fragmentare RAMÓN își construiește opera în ansamblu și dă viață
„Un avangardist surâzător“ – Ramón Gómez de la Serna by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3329_a_4654]
-
situațiile, cei doi eroi comici Crăcănel (Bogdan Tuluc) și Pampon (Adrian Ciapă) punctează excelent stările conflictuale comice ale personajelor, iar Catindatul, dansat de Dumitru Buzincu, realizează în dans efecte comice memorabile. Cele două personaje feminine sunt deosebit de bine alese: Mița (Roua Răuț) o balerină și mai ales o actriță plină de talent, care a marcat excelent stările pasionale și temperamentul posesiv, chiar agresiv al personajului, iar Monica Ailiesei, o Didină feminină, o cochetă de mahala pregătită, parcă, să-și înșele consortul
Premieră națională la Opera din Iași, baletul D’ale Carnavalului by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/3675_a_5000]
-
Anca Murgoci Vineri, 25 aprilie, Izvorul Tămăduirii, tradiții și obiceiuri. Pe data de 25 aprilie, în ziua de vineri din Săptămâna Luminată, oamenii prăznuiesc Izvorul Tămăduirii. În această zi sfântă, creștinii care respectă tradițiile se spală cu rouă și beau Aghiasmă pentru a se feri de boli și pentru a se vindeca. De Izvorul Tămăduirii, se sfințesc apele. Creștini mergi la biserică pentru a lua parte la slujba de sfințire a apei, cunoscută și sub numele de Aghiasmă
Ce este interzis să faceți de Izvorul Tămăduirii. Tradiții și obiceiuri by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/35120_a_36445]
-
cu el vederi și impresii, mari și mărunte, despre câte se asociază într-o minte neastâmpărată și scânteietoare, a fi ascultat împreună simfoniile lui Beethoven, în comuniune cu "inefabilul", ascunzându-și unul altuia lacrimile mistice, după ce mai întâi îi podidise roua nerușinată a râsului, acest noroc l-am considerat totdeauna privilegiul unic al lui Zarifopol." Cinstea pe care i-o făcea Al. Rosetti, avea să scrie criticul, l-a găsit "buimăcit și dezorientat", între altele și pentru că avea să continue opera
Editor și comentator de ediții by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/14852_a_16177]
-
Emil Brumaru Iubito cu ochii fierți În brusturi, vrei să mă ierți Că mi-s boii cam incerți? Roua n-o mai rumegă, Din nară le-alunecă Răcoarea-n duminecă. La porți vechi se uită lung, Rîmele cu cornu-mpung Și n-ajung unde ajung. Iubito cu ochi secreți Și lîncezi, vrei să mă ierți Că mi-s îngerii inerți
Cîntec naiv by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14972_a_16297]
-
întorceam să-ți spun o rugăciune. Degeaba fluturii să-i sprijini cauți În aerul cu îngerii precauți De cînd li s-a topit de spaimă nimbul. Și în zădar plimbi coapsele în schimbul Vreunui surîs ce ți-ar veni anume Din roua-n clăi, din stivele de brume Sau din izvorul fumegînd pe prunde Care-au avut cîndva nimfe rotunde. Și fără rost cu sînii tulburi dulce Melcii hoinari, grăbindu-se să-și culce Lenea sub brusturii crescuți deodată pînă la crucea
Elegie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15109_a_16434]
-
Emil Brumaru Tulbure sfînt al zilei marți, Vrei orele-ntre noi să-mparți? Doar trei îți cer. Cele mai largi! În prima zmulg venele-mi dragi. A doua - roua-n cheaguri strîng. Și-n ultima adorm adînc... Iar două zeci și una, blînd, Tu le coboară pe-un pămînt Cu crini căscați spre îngeri grei. Tulbure sfînt al zilei, vrei?
Tabla împărțirii by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15266_a_16591]
-
Emil Brumaru Se cățărase, Doamne, peste mine Verzuia prăbușire de lumine. Fruntea-mi fierbinte-o nădușise, albă, O rouă rea în rotunjimea-i calpă. Și-mi amorțeau picioarele în frigul Amurgului țepos ca țipirigul. Ci mai curgeau ceasornice și încă Îmi da tîrcoale-un înger, să mă strîngă Între aripi și să-mi surîdă numai O clipă, cît îi șterg
Clipa cea surâzătoare by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15084_a_16409]
-
Emil Brumaru (monolog) Cumplită afacere e în roua tremurată-n vîrful firului ierbii, pe plasa țesută-nde- sat de paianjeni răscopți, da, cumplită afacere e în rouă, prieteni, teribili prieteni... frați de portocală desfăcută-n felii mustoase, gustoase, mirositoare naiv și parșiv în nările lacome de vitejii, de isprăvi
Zgîrie-mi viața pe un cristal (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15318_a_16643]
-
Emil Brumaru (monolog) Cumplită afacere e în roua tremurată-n vîrful firului ierbii, pe plasa țesută-nde- sat de paianjeni răscopți, da, cumplită afacere e în rouă, prieteni, teribili prieteni... frați de portocală desfăcută-n felii mustoase, gustoase, mirositoare naiv și parșiv în nările lacome de vitejii, de isprăvi în miezul unui basm de-a pururi neterminat... Și-am tăcut. Apoi am șoptit cu multă, poate prea
Zgîrie-mi viața pe un cristal (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15318_a_16643]
-
la genunchi în sînge proptindu-ne de-aceste cruci, de-aceste morminte cum ne-am propti de propriile noastre oase, cum ne-am răzima unul în arcuirea vertebrelor celuilalt, privește o clipă în jos, o, tu lună plină de zîmbete roua diavolului se usucă și rînjește pe ierburi de-acolo rînjesc și dinții lăptarului pornit acum două seri cel care nu ne-a mai adus laptele pe prag acolo rîde iedera dintre dinții cărămizilor roșii floarea-soarelui crește direct pe morminte în
Poem de Judith Meszáros by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Imaginative/15294_a_16619]
-
Emil Brumaru Se cățărase, Doamne, peste mine Verzuia prăbușire de lumine. Fruntea-mi fierbinte-o nădușise, albă, O rouă rea în rotunjimea-i calpă. Și-mi amorțeau picioarele în frigul Amurgului țepos ca țipirigul. Ci mai curgeau ceasornice și încă, Îmi da tîrcoale-un înger, să mă strîngă, Între aripi și să-mi surîdă numai O clipă, cît îi șterg
Clipa cea surîzătoare by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15403_a_16728]
-
nu se ridică, Nici cuibul de speranță, Nici aripa de frică, Din vorbele de goluri Nu pot să țes veșminte, Nici patimilor oarbe, Nici gândurilor sfinte, Pe roțile împinse Cu mâinile-amândouă Nu pot să duc nici vântul, Nici sufletul de rouă, Iar sub picior, pământul E frunză mișcătoare Și soarele, departe, E ochiul care doare; Cerșesc o temelie Prin veacul de ruine; Poate-o găsesc în ierburi, Poate-o găsesc în tine Numai gândul Peste lume e o apă, Peste apă
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/15319_a_16644]
-
indiferență afișul lipit pe panoul publicitar din fața sa. Citește versurile lui Basho despre primăvară și le înțelege drept versuri despre iubire, păcat, mântuire... Dragi flori de piersic din Fushimi, îmi doresc pe veștmântul meu Câteva dintre picăturile voastre roze de rouă.
Porumbelul din metrou by Silviu Lupașcu () [Corola-journal/Imaginative/15400_a_16725]
-
Emil Brumaru Deodată, roua-mi sparge ochii, Aud tiptil sosind un înger. Caut să scăp de el și-n fugă Mîinile-mi grele mi le-nsînger. Și-o rană e în tot ce pipăi, zidu-i chircit, ușa-i cleioasă, cuiele cresc din dușumele, crinii sorb camera
Întîmplare by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15675_a_17000]
-
mi le-nsînger. Și-o rană e în tot ce pipăi, zidu-i chircit, ușa-i cleioasă, cuiele cresc din dușumele, crinii sorb camera-ntr-o vază Și-n gură simt gust vechi de soare, Creierii-mi ard iar în răsfrîngeri. Deodată roua-mi sparge ochii Și-aud sosind flămînd un înger...
Întîmplare by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15675_a_17000]
-
Mîinile-mi tremură-n parfum, Luminile îmi taie fața. Vai, nu mai știu nici cînd, nici cum M-a prins în ghearele lui calde Un fluture crepuscular. Alături mie, copilandre Torc mierea lumii din mărar, Funii sfințite leagă timpul De păpădii, roua-i țigaie. îngeri gigantici țin, cu schimbul, deasupra-mi jerba de văpaie!
Mierea lumii by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15643_a_16968]
-
mai curat decît mazărea Suflet ușor de crin galben aveam în care-și clocea clipa pasărea Grea și rotundă ca un bolovan Eram mai plăpînd decît lingura Inima-n patru mari camere-aveam Prin care-și plimba-n căni vechi singura Rouă cleioasă becisnicul an Eram mai bolnav decît frunzele Tăind aer rece îngeri aveam Să-și moaie-ntinzîndu-și lin pînzele Aripelor peste-un adînc leuștean
De scris cînd ți se face frică by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15658_a_16983]