985 matches
-
din gură: cine ce treabă are cu munca omului? Stricăciunea se făcuse, și vinovatul trebuia să plătească . Vorba ceea: Nu plătește bogatul, ci vinovatul ! Așa și tata, a dat gloaba pentru mine și pace bună. După ce-a venit el rușinat de la ispasă, mi-a tras o chelfăneală ca aceea, zicând: Na! satură te de cireșe! De amu să știi că ți-ai mâncat lefteria de la mine, spânzuratule ! Oare multe stricăciuni am să mai plătesc eu de pe urma ta ? Însă ca orice
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
Filozoful a chemat la sine pe flautistul care conducea orgia și i-a poruncit să schimbe felul muzicii și să cânte în stilul dorit. Urmărea a fost că tinerii s-a dezmeticit, au rupt cununile de pe cap și au fugit rușinați. Atâta diferența există între a se lasă cineva influențat de o melodie de zidire sau de una perversa. Înțelepciunea unui tânăr în aceea se vede, după cum știe să caute ce este folositor. Căci ar fi rușinos, ca cineva să aleagă
Personalitatea Sfântului Vasile cel Mare. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
Iar Sfântul a zis: «Vedem aici și pe necărturarul Demostene». Iar stolnicul, rușinându-se, iarăși a grăit ceva împotrivă. Sfântul i-a zis: «Lucrul tău este să ai grijă de mâncări, nu să fierbi dogmele Bisericii». Și a tăcut Demostene rușinat. Iar împăratul, pe de o parte, mâniindu-se și, pe de alta, rușinându-se, a zis lui Vasile: «Să mergi tu între dânșii să faci dreptate, dar așa să judeci, ca să nu judeci cu părtinire poporului de-o credință cu
Viaţa Sfântului Vasile cel Mare. In: Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (III) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/178_a_154]
-
și trei nopți și de biserică apropiindu-se, nu s-a făcut nici un semn. Și se rugau de dimineață până la al șaselea ceas, strigând: «Doamne miluiește» și nu s-au deschis ușile bisericii și s-au dus fără dar și rușinați. Atunci, marele Vasile, adunând pe toți dreptcredincioșii, cu femeile și copiii, au ieșit din cetate la biserica Sfântului Mucenic Diomid, făcând acolo priveghere de toată noaptea, apoi au mers dimineața cu toții la cea soborniceasca biserică pecetluită, cântând: «Sfinte Dumnezeule, Sfinte
Viaţa Sfântului Vasile cel Mare. In: Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (III) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/178_a_154]
-
Semănai cu parfumul unei flori, dansând pe obrajii rușinați ai nopții Îndrăgostite. Aș fi vrut să fiu nisipul din trupul tău clepsidră. În fiecare vineri gustam anafura trupului tău cu clinchet de post. Inima ierbii murise pe buzele ciutei. Pădurea sta ascunsă după draperia lunii. Dimineața părea o femeie
CONFESIUNI - (din volumul În curs de apariție „ÎN VESTIARUL INIMII). In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by George Baciu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1444]
-
Nu sunteți bărbați, ci femei". Și când porni din nou împotriva turcilor, se adresă armatei sale în felul acesta: Cine se gândește la moarte, să nu vină la mine, ci să rămână pe loc". Iar sultanul, auzind acestea, se retrase rușinat. Pierdu o armată mare și nu mai îndrăzni niciodată să-l atace pe Dracula 81". Această legendă, confirmată de martori, îl prezintă pe Dracula ca un adevărat patriot, care îi disprețuiește pe lași și care e conștient că armata sa
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
cum îngâni cântecul - este sinonimă sintactic cu propoziția dublu subordonată simultan juxtapusă”. Regentul, în frază, poate fi o întreagă propoziție - se înțelege o subiectivă sau completivă directă: Să vie sănătoși cei ce pleacă, cei care au fost dojeniți au plecat rușinați. Raportul de dublă subordonare simultană este marcat de prezența simultană a unor „modalități de manifestare în planul expresiei a dependenței față de nume(flexiunea) și a unor modalități de manifestare în planul expresiei a dependenței față de verb(topica)”. În funcție de planul semantic
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
închiși... (Eminescu, Luceafărul, op. cit.p.67) 2. În frază: a) Regentul atributului predicativ, în frază, poate fi o întreagă propoziție - se înțelege o subiectivă sau obiectivă directă: Să vie sănătoși cei ce pleacă, cei care au fost dojeniți au plecat rușinați. Observație: Adjectivul nehotărât tot (toată) cu funcția de atribut în frază ne dă prilejul să explicăm un interesant fenomen morfologic generat de sintaxă. Este vorba de pronumele relativ compus toți cei ce (care), toți câți (toate câte) în funcție de subiect în
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
cu denumiri fantastice precum Florida Tower și Mirage Plaza. Dragă călătorule, nu uita să vizitezi și mizeria cumplită din Sabra și Chatil. Ascultă acolo istorisirile despre crimele săvîrșite cu sînge rece împotriva exilaților fără apărare. Apoi îndreaptă-te, șocat și rușinat, spre alte părți ale orașului. Privește standurile cu limonadă, grămezile înalte de cauciucuri sparte pe trotuarele îmbibate cu petrol. Urmărește armata de macarale "second hand" specializate în a demola zi și noapte clădirile sfărîmate și desfigurate, terminînd treaba pe care
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
de șerpar și de suman și se așeza lângă Todosâia, o țuca și chiar Îi mângâia coapsele. Dacă Îndrăzneala lui continua, i se spunea franc: Noa, până aici, c-apoi de nu, uite ușa! O vezi? Și feciorul se retrăgea rușinat. Era greu să-și păstreze fetele fecioria, dar cele mai multe o păstrau. Avertismentul lor era categoric: Până nu ne-o pune popa pirostiile pe cap, n-am să fiu a ta! Aveau ei fete bătrâne prin sat sau văduve și acolo
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
gînd de copil și unul de martir? Dragostea are blazonul ei, și contesa l-a descifrat în taină. Mi-a aruncat una din acele priviri ascuțite care seamănă cu strigătul unui bolnav lovit în rană: era în același timp și rușinată, și încîntată. Ibidem, pp. 90-91 c) permit personajelor, dar mai ales naratorului, prin așa numita "tactică de deplasare", să exprime tabuul contactelor fizice așa cum îl analizează Leyla Perrone-Moisés (1980, p. 308), plecînd de la comparația de bază (femeie-floare): Funcția metaforică a
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
provinciali. L-au luat, așadar, din chilia sa, l-au dus până la ușa capitulului și, după ce au spart-o, voiau să-l instaleze pe locul ministrului general. Când a văzut aceasta, fratele Giovanni s-a dezbrăcat în fața întregului capitul. Foarte rușinați, frații au încetat să mai facă zarvă. Cu toate acestea, nu au voit să-l asculte nici pe Sfântul Anton, nici pe vreun alt ministru provincial. Oricum, poporul credea că neînțelegerea se datora mutării moaștelor Sfântului Francisc, ce avusese loc
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
furia, sau daca amenințarea/obstacolul a fost îndepărtat, ca urmare a exprimării stării de furie. În fine, există persoane care, pentru faptul de a nu-și fi putut controla furia într-o situație sau alta, devin de-a dreptul supărate, rușinate, sau chiar dezgustate în raport cu propria persoană 228. La nivelul fetei, sprâncenele sunt coborâte și aduse una către cealaltă, pleoapele sunt tensionate, privirea fixă, iar buzele sunt fie puternic presate, fie separate, gura având o formă pătrată. Analiza statistică a datelor
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
lacrimile, apoi alunecă în lungul nasului spre gură. El i-o sărută, dar nu ca altădată, cu nesaț, ci cu un fel de pioșenie. Îi prinse și ea mâna și și-o apropie de gura ei. El își trase mâna rușinat. Cele două trupuri stăteau nemișcate, întinse alături, ca și cum o sabie cu două tăișuri i-ar fi despărțit. În lumina candelei poleind blând patul, fiecare din ei credea că nu înțelege ceea ce înțelesese și că nu este adevărată clipa pe care
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
lăudat că nu sunt interesați nici măcar să viziteze țări străine. Mulți dintre ei erau convinși că "donațiile" externe înghițiseră deja 20% din bugetul federal, în loc să-l reducă treptat la mai puțin de 1%. În calitate de secretar de stat, eram câteodată sincer rușinată atunci când vizitam clinici, tabere de refugiați și cartiere sărace din ținuturi îndepărtate, deoarece știam că, deși economia americană era în plin avânt, singurul ajutor imediat pe care îl puteam oferi erau cărțile de colorat și creioanele. La sfârșitul anilor '90
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
au făcut curat, ce anume au făcut, cine i-a ajutat, dacă i-a lăudat mama pentru ordinea făcută. Acei copii care au uitat să-și îndeplinească sarcina primită sau le-a fost lene s-o facă, s-au simțit rușinați. La sfârșitul convorbirii le-am explicat că și ei sunt datori să facă singuri curat în camera loc și la locul de joacă, că mama lor este destul de ocupată și așa , iar, pe de altă parte, numai copii leneși și
DARURI ŞI GÂNDURI PENTRU MAMA by Lenţa Neacşu () [Corola-publishinghouse/Science/1153_a_2221]
-
convinși de realitatea fenomenului ? -Daaa!-aprobă sala. -Sunt șarlatan? -Nuuu!-strigau spectatorii entuziasmați. -Să vină acum un bărbat și o femeie. -Numele dumneavoastră? -Maria. -Constantin. Făcu o mișcare. Maria deveni Constantin și Constantin, Maria. -Simțiți schimbarea sexului? -Da-răspunseră cei doi rușinați. -Sala. Spectatorii credeți în aceste schimbări? Sunt reale? -Acum să fiți liniștiți. Veți zbura spre tavan. Scaunele cu tot cu ocupanți au început să se ridice plutind ușor spre tavan. Acum veți coborî pe podea. V-a plăcut. Da?Sunt convins. Acum
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
e fată ce așteaptă să fie pețită și să i se arate soarta. Măi băiete, aici nu stai așa. Aici e ca la mă-ta în bucătărie. Vrei, îți iei sau zici. Nu? Bună pace, rabzi așa! - Da’ țață... zâmbii rușinat. - Ia te uită, mie îmi zice “țață”, iar ție îți zice “oi”, hai că asta e bună. Da’ nu mă mai “țăți” atâta. Râse cu poftă, lăsând să se vadă printre buzele roșii, ca sfintele ouă de Paști, dinții albi
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
azi, nicio mână nu-ți întind. Cari li-o mai ajuta la țăsut de amu ‘nainte. Ptiu! că mai fac și pacate... d’apoi da, să n-am ce spune apoi sub sutana popei? Își lăsă capul în barbă zâmbind rușinată. Iete cum mă dau ele la alte alea, ei tu’le’n ele să fie. Bodogănind, țața Ileana nu observase că ajunsese cumpăna la capăt. A ridicat găleata. Pe fundul ei o apă galbenă, nisipoasă, un fir de apă... - S-
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
fin brodată, poale drepte, curate ca prima zăpadă, cătrința numai fir, ce o lăsa să fie mlădie ca viță de vie și se strângea pe trupul zvelt. Măcar de s-ar uita el și i-a plăcea ce vede. Zâmbi rușinată că se gândi la el. Apoi cum nu s-a uita. Își legă coda, apoi o duse în creștetul capului ca o cunună. Cărarea pe mijloc era dreaptă, nici un fir nu era nelalocul lui, își prinse în partea dreaptă trei
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
Nu, nu voi dansa. Mâine trebuie să car piatra, și e tare grea. O să mă duc diseară la sărbătoarea sfântului, dar o să plec devreme. - Ține mult? - Toată noaptea, până dimineața târziu. Se uită la d'Arrast, cu o privire oarecum rușinată. - Vino la dans. O să mă iei la întoarcere cu tine. Altfel voi rămâne și voi dansa. Poate n-o să fiu în stare să mă stăpânesc. - Îți place să dansezi? Ochii bucătarului se aprinseră și în ei se desluși un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
toate erau la locul lor... totuși strănuta, parcă și cu plăcere. Nasul aprins de vinișoare roșii devenise moale, apos. Băga și scotea când o batistă, când alta din buzunare, înfundându-și obrazul în ea, cu pumnii strânși. Dezarticulat de convulsii, rușinat. Femeia văzu, prin fereastră, lumina tot mai cenușie, subțiată. Trecuse, poate, nu-și dădea seama, mult timp. Fragilul bărbat își regăsi cu greu și după multe chinuri suflul. Pierduse însă, s-ar fi crezut, interesul, chiar și puterea de a
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
piatră. Marea îi însoți prin ample acorduri. Ajunseră în vârful pantei, întâlniră aleile spre hoteluri. Copitele se urneau greu, în cinstea despărțirii pe care o tot amâna, înțepenise pe pajiștea umedă a parcului și nu mai putea fi mișcat. Coborâse rușinat capul. Demnitatea nu-i permitea să reintre în oraș însoțit de oricine ! Strămoșii aduceau mântuitori, regi sau apostoli. — Interogația este creatoare, n-aș găsi martor mai convingător ca placida perplexitate a Eminenței Tale ! Îl părăsi departe în urmă, să-și
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
noastră, zice atunci un soldat, îndreptîndu-se din șale. ― Nici nu-i vina lor că țara-i păcătoasă, adăugă îndată cellalt soldat, proptindu-se în lopată. Toți trei militarii priveau acuma cu mare dispreț la țăranul care, neînțelegînd vorbele străine, plecă rușinat capul în groapa cu fundul galben, adâncă de vreo jumătate de metru. ― Ei, ce stați? Ce leneviți? strigă deodată caporalul, luîndu-și seama. Asta-i groapă? Nu vi-e rușine?... Uite-acu pică convoiul... și nici groapa nu-i gata!... Ori vreți
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Examină groapa mormăind ceva, nemulțumit, și pe urmă ridicând ochii apucă cu amândouă mâinile funia ce-i atârna deasupra capului, parcă ar fi vrut s-o încerce dacă-i destul de solidă. Întâlnind însă privirea speriată a căpitanului, dădu drumul ștreangului, rușinat și umilit. Mai stătu acolo câteva clipe, nehotărât, apoi deodată merse drept în fața străinului, prezentîndu-se: ― Locotenent Apostol Bologa... ― Klapka, îl întrerupse căpitanul, cu mâna întinsă. Otto Klapka... Adineaori am sosit, și tocmai de pe frontul italian... În gară am aflat că
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]