1,492 matches
-
parcă se prăbușeau bolnave de atâta aur și metale, de casetoane grele, de cornișe prețioase. În involucre de cristal tronau de-a lungul pereților chipuri de sfinți În mărime naturală, șiroind de sânge, cu rănile deschise presărate cu picături de rubin, Criști contorsionați de suferință, cu picioarele roșii de hemoragie. Într-o fulgerare de aur din barocul târziu, am văzut Îngeri cu fețe etrusce, grifoni romanici și sirene orientale care se ițeau din capiteluri. Mă preumblam pe străzi străvechi, vrăjit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
trupurile lor... Sala s-a umplut de lumină, lumina s-a estompat În penumbră, apoi Într-o obscuritate Întreruptă de fulgere portocalii, fu o imensă iluminare aurorală În timp ce unele trompete cântau Înalt și răsunător, și a fost o fulgerare de rubin, insuportabilă. Și În clipa aceea am pierdut-o din nou pe Lorenza, și am Înțeles că n-aveam s-o mai regăsesc. Totul se făcu de un roșu Înflăcărat, care treptat trecu la indigo și violet, iar ecranul se stinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
sub căprioarele cele mai blânde se ascundea lama fermă, neiertătoare, a cuțitului de oțel. În castan, asemenea unor bătrâni indieni, stăteam la sfat. Când Luci se plictisise să mai vorbească despre cai, după ce îi îmbrăca în atâta fir de aur, rubine și mătăsuri grele încît nu mai știa ce să inventeze (el pretindea că are într-adevăr asemenea cai la țară), după ce Sandu, care nu avea să ajungă matematician, ne plictisea cu afirmația absurdă că găsise el o carte de "artimetică
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
înflorat, murdar de zeamă de caise. Rânjea tot timpul ca o demonizată, dar probabil că era simpatică în zvăpăierea ei continuă, cu părul tuns ca la pușcărie și cu cercelușii de aur cu pietricică roșie, prea vulgar sclipicioasă ca să fie rubin. Cu Marcela îmi petreceam ziua. De dimineață bătea la noi la ușă, deja murdară pe la bot, și când marna deschidea întreba stereotip: "Tanti, ce face bebelușu` tău?" (Asta pentru că atunci frățiorul meu avea doar câteva luni. Peste alte câteva avea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
El ne povestea ca din carte în fiecare noapte câte un capitol din Băieții din strada Pal; tot el avea o coropișniță uriașă, de vreo zece centimetri lungime, pufoasă ca vata ,acoperită cu blană și cu ochi rotunzi, limpezi ca rubinul, pe care o ținea într-un borcan de sticlă. Când ne întorceam de la masa de seară și ne îmbulzeam în dormitor, să scotocim în cușetele noastre după pijamale, iar unii dintre noi dădeam la o parte marile draperii ca să ne
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cerul din partea aceea luase culoarea indigoului, dar în partea cealaltă, albastră-aburoasă, se străvedea deja luna. Umbrele ni se lungiseră hidoase spre câmp, ca niște insecte filiforme. Se terminase și ziua Carminei. În lumina apropiatului crepuscul, cărămizile casei noastre sclipeau ca rubinele. Casa părea că suge toată lumina din jur, lăsând aerul serii veșted, cafeniu. Un geam îndreptat spre apus ardea galben, cum arde sarea. Când să ne luăm rămas bun, am făcut brusc gestul (mie îmi părea de-a dreptul sinucigaș
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
o domnișoară cam trecută, chiar douăzeci și nouă de ani avea, și cu un nas !... Și chiar silueta și în totul lăsa de dorit ! Apoi toaleta ! în plus, un colier splendid la gât, doi șerpi de aur cu ochi de rubin, încolăciți - dar pus la ora aceea ? S-ar fi cuvenit un costum de voiaj sau o ținută câmpenească, în niciun caz cum arăta ea... Chiar Sophie a făcut aceste comentarii. Dar cine este, de fapt ? l-a întrebat Sophie pe
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
în buzunar, ca să poată lua chiar cea mai mizerabilă birjă. Zgribulit în paltonul subțire, alunecând tot timpul pe limbile de gheață cu delicații lui pantofi de bal, strânge în mâna înghețată medalionul vechi și greu, bătut cu diamante mari și rubine, moștenire de la maman. A jucat cărți toată noaptea, a pierdut, de la o vreme a jucat pe datorie, iar acum, au diable ! Se grăbește cu medalionul spre Muntele de Pietate, să rezolve și pe urmă să uite neplăcuta poveste ! Se cunoaște
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
spun... Nu vorbi prostii. Știu că ești bine intenționat. Totdeauna mă priveai cu bunăvoință, vedeam în ochii tăi. Ești într-adevăr sora lui Pearl Scotney? Verișoară. Cu ea și cu Ruby. Dar ele nu se uită la mine. „Madame Diane“! Rubinul, Perla și Diamantul - toate trei false, imitații! Tații noștri au fost țigani. Crezi într-adevăr că George și fetița aceea... Oh, dă-o dracului! Du-te și tu dracului! Nu știu.! Diane, trebuie să plec. N-am să-ți spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pierdut - Cartea a IV-a. Gîndeai prea mult pentru inteligența dumitale, asta-i tot (fr.) Rugăciuni compuse de Thomas Cranmer (1488-1556), primul Arhiepiscop de Canterbury, promotor al Reformei în Anglia, ars pe rug ca eretic sub domnia Mariei Tudor. Perlă, rubin, diamant (engl.). Un fel de a vorbi (fr.). Drept și păcătos în același timp (lat.). Referire la pisica proverbială care rînjește, personaj din Alice în Țara Minunilor de Lewis Carroll. A nu găsi nimic vrednic de admirat (lat.). Rîs nebun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în curcubeu și alte poezii. Primele douăzeci și una de poezii poartă numele celor șapte culori ale spectrului curcubeului, alcătuind trei serii, în care roșul e asociat de poetă autocunoașterii (Am văzut / când asfințitul a devenit / mai roșu / decât sângele meu, / când rubinul a supt asfințitul / ca mielul prima gură de lapte, / am văzut cerul hrănind pământul. / am văzut cine sunt, / cine nu mai sunt / și învelită în roșul pleoapelor închise / îmi odihnesc plecarea), oranjul o poartă prin ținuturi cu sugestii exotice (mediteraneene
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
sa preasvințitul părinte patriarhul de Ierusalim ca să aibă a o trimite acolo la Sv(â)ntul Mormânt”. În timp ce eu rosteam ultimele cuvinte, călugărul a întins mâna către șervetul de pe colțul mesei. L-a ridicat, dezvelind două ulcele în care strălucea rubinul vinului știut, iar alături se afla o strachină cu plăcinte poale-n brâu. ― Hai să gustăm din plăcinte și să ne umezim cerul gurii cu un strop de vin, că până diseară ne uscăm precum iasca... Am urmat îndemnul și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
aici înainte să nu mai ții iluziile în corăbii. Haide, nu te faci gata? Pretîndu-se acestui joc pueril, Mihaela fu învinsă, zâmbi și începu să se îmbrace. ― Ah, adă-mi aminte să trecem pe la bijutier. Aș vrea să-mi întărească rubinul de la inel. ― Stai! Mă reped chiar acum. Până te îmbraci sânt înapoi. ― Dar nu-i nici un zor. Mergem împreună. Prea târziu. Plecasem în goană și coboram scările. Vezi, la așa ceva nu mă gîndisem: să-i fac un cadou Mihaelei, în afară de
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
desăvîrșire, erai plin de înțelepciune și desăvîrșit în frumusețe. 13. Stăteai în Eden, grădina lui Dumnezeu, și erai acoperit cu tot felul de pietre scumpe: cu sardonic, cu topaz, cu diamant, cu hrisolit, cu onix, cu iaspis, cu safir, cu rubin, cu smaragd, și cu aur; timpanele și flautele erau în slujba ta, pregătite pentru ziua cînd ai fost făcut. 14. Erai un heruvim ocrotitor, cu aripile întinse, te pusesem pe muntele cel sfînt al lui Dumnezeu, și umblai prin mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
ceva important în viața omului trebuie să fii foarte atent la toate semnele, la tot ce se întâmplă în jurul tău. Și uitându-mă către livada tânără neintrată pe rod, văd departe, așa ca o bănuială, ceva roșu. O lacrimă de rubin. Am trimis un elev să vadă de aproape ce-i. Un măr, doamnă. Primul și singurul măr din livadă. Înveliți-l în ceară să rămână ca amintire. În ceară zici? Bine. Și l-am tăiat bucățele mărunte, mărunte de am
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
de o palmă, și lățimea tot de o palmă. 17. În el să țeși o țesătură de pietre, și anume patru rînduri de pietre: în rîndul întîi, un sardonix, un topaz, și un smaragd; 18. în al doilea rînd, un rubin, un safir, și un diamant; 19. în al treilea rînd, un opal, un agat, și un ametist; 20. în al patrulea rînd, un hrisolit, un onix, și un iaspis. Aceste pietre să fie legate în ferecătura lor de aur. 21
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
îndoit, lungimea lui era de o palmă, și lățimea de o palmă; era îndoit. 10. Au pus în el patru șiruri de pietre: în șirul întîi era: un sardonix, un topaz și un smaragd; 11. în al doilea șir: un rubin, un safir și un diamant; 12. în al treilea șir: un opal, un agat și un ametist; 13. iar în al patrulea șir: un hrisolit, un onix și un iaspis. 14. Pietrele acestea erau legate în ferecăturile lor de aur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
nu exist decât eu. Sub cer se plimbau fantasme. Poate că erau nori călătorind printre stele. Cum nu-mi păsa de explicații, eram încredințat că mă încónjură un basm. Se isca o zână albă și un popor de gângănii cu rubine strălucite în ochi care îi aținteau bețigașul cu care ea zămislise această vrajă... Doream atunci s-aud glasul necuvântătoarelor și mormăitul scorburilor din sălcii. Deodată mi-au ieșit în cale doi moșnegi. Glasurile lor domoale se auzeau de departe. În
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
Legănându-se din cauza tangajului puternic, micul vapor sosi în port la miezul nopții, exact ca un monstru ieșit din adâncuri.Tristețea mă năpădi cu disperare.Nu puteam dormi. Departe, dincolo de ape, se vedea un foc. O flacără roșie ca rubinul își croia drum străpungând muntele și o linie de foc îmi străpungea parcă inima. Cine eram eu? Un muritor de rând, un autor de poezii ** sau un erou de roman capabil de multe fapte, vulnerabil la tot ceea ce-i oferea
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
de contraste și suspine; izolat ca o rușine, omule, unde te duci? VARIAȚIUNI PE TEME INVERS LEONARDGAVRILIENE 1. Enigmatic e Pământul Vrajă polară -n zori de gheață, fascinație bizară și unică în viață; argint și aur în alert joc de rubine ideale, în întunericul incert în fața zorilor în zale, lungi coliere care-acu-s o puzderie de flori, râuri legănând în sus roiurile de culori; vii emoții, extaz cum te inundă să nu moară; aripi îngerești la drum pe a cerurilor scară tinerețe
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
s-a lucrat timp de 6 ani ... Pe fondul roșu al catifelei are reprezentată, în fir de aur și argint, Plângerea lui Iisus (Punerea în mormânt a Domnului). Aureolele sfinților sunt încrustate cu perle autentice, iar aureola Mântuitorului are 3 rubine în 3 casete mici de aur, frumos decorate. Scena este încadrată de o inscripție în limba slavonă: „Acest aer, închipuirea Dumnezeescului Trup al Domnului nostru Iisus Hristos, s-au făcut de robul lui 16 Dumnezeu Nestor Ureche mare vornic al
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
lume, vin nu numai cu o anumită încărcătură emoțională, ci mai ales și cu una spirituală, cu o anumită energie pozitivă sau negativă, iar gustul lor se simte încă mult, mult timp după aceea ... Cuvântul rostit trebuie să fie asemenea rubinului, mic, dar de mare preț. Cât timp nu ai vorbit, cuvântul a stat în puterea ta, de îndată ce l-ai rostit, el te tine sub puterea lui. Oricât de multe cuvinte am încrucișa, ne-am juca, le-am minți, murdări și
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
se stinse, iar el se răsuci și se uită în jos la Glasgow. Nu se vedea nimic solid, ci numai lumini - felinarele ca niște coliere și brățări de lumină, firmele de neon la cinematografe, ca niște broșe de argint cu rubine, semnele de circulație licărind ca niște pietre de ambră și smarald - toate strălucind ca o comoară răsfirată pe o pînză neagră. Coborî pe străzile mizere și intră în gangul uneia din cele mai mizere. Scara era îngustă, prost luminată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
căldură, culoare, liniște, dulceață și delicatețe, și pe măsură ce ochiul urmărea panta cu miriade de culori, de la confluența abruptă cu apa, pînă la vîrful ce se topea în albastrul fără nori, îți era greu să nu-ți imaginezi un potop de rubine, safire, opale și onixuri aurii rostogolindu-se tăcute din cer. Doamna Macfee luă o altă conservă și pompă un miros de pansele. — Rahaturi sentimentale! țipă Macfee și răsuci cu violență un buton. Interiorul deveni parte a unei decapotabile roșii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ani. Și încheie: ― Oamenii, în general, au tendința de a uita definițiile ― dar dacă tu ești într-adevăr serioasă... ― Bineînțeles că sunt ― zise fata. Își scoase din poșetă o tabacheră fină. ― Vrei una? Cutia sclipea în soare. Diamante, smaragde și rubine cânteiau pe suprafața de aur fin cizelat. O țigară, deja prinsă automat în tabacheră, ieși din distribuitor. Desigur pietrele puteau fi de plastic, iar aurul ― imitație; dar obiectul părea manufacturat manual și autenticitatea era tulburătoare. Gosseyn îl aprecie la vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]