3,663 matches
-
avea însă multiple fațete. Unele încurajează raționalitatea, altele o subminează, unele sunt egalitariste, altele reclamă subordonare. "Cele mai rudimentare (și mai importante) forme ale participării comunitare au de-a face cu elementele de bază ale continuității vieții: procrearea, dădăcirea, munca, rudenia, prietenia" (Selznick, 1992: 363-364). Participarea în contexte mai largi (politic, religios) se sprijină pe acestea și le presupun, o comunitate înfloritoare fiind caracterizată printr-un grad ridicat de participare multidimensională. Între democrație și comunitate există o legătură puternică, ceea ce și
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
în lumina reflectoarelor, Cohen se apropie de el din unghiuri cât mai variate, conturându-i imaginea cu riscul de a înlocui o categorie indefinibilă cu altele la fel. Astfel, comunitatea ar fi entitatea căreia cineva îi aparține, mai cuprinzătoare decât rudenia, dar mai imediată decât abstracția pe care o numim "societate". "Este arena în care oamenii capătă cele mai fundamentale și mai substanțiale experiențe ale vieții sociale în afara limitelor căminului" (Cohen, 1992: 15). Comunitatea este locul unde fiecare învață și continuă
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
că acest sens diferă de unul construit altundeva." (Cohen, 1992: 16) Cum s-a arătat și mai sus, împărtășirea simbolurilor de către membri nu înseamnă neapărat și împărtășirea de către aceștia a sensului respectivelor simboluri. La fel ca și categoriile sistemului de rudenie, totemurile, echipele sportive sau cimitirele eroilor sunt markeri simbolici ai comunității, care o deosebesc de alte comunități. În fapt, orice este legat de comunitate precum și comunitatea ca atare are o dimensiune simbolică, simbolurile comunității fiind constructe mentale care dotează oamenii
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
examinării de către filosofii legii naturale în secolele al XVII-lea și al XVIII-lea. Familia a fost în general acceptată, un caz special fiind cel al Bisericii. Cât privește alte asociații, nicio milă nu se manifestă. Ghilde, corporații, mânăstiri, comune, rudenii, comunitatea sătească toate acestea erau privite ca neavând fundația în legea naturală. Societatea rațională trebuia să fie, ca și cunoașterea rațională, complet opusă tradiționalului. "Trebuia să se sprijine pe om nu ca membru al ghildei, ca om al Bisericii sau
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
organizatorii trebuie să știe cum se dezvoltă comunitățile și ce le face puternice sau slabe. Ca în orice construcție, și comunitățile astfel conturate trebuie întreținute și, la nevoie, reparate. Afirmația este valabilă inclusiv pentru comunitățile obișnuite bazate pe prietenie și rudenie. Pentru a fi puternice și cu premise de a rezista timp îndelungat, comunitățile reclamă mult sprijin, instituții potrivite pentru coordonare, educație, precum și oameni care să fie medici, antreprenori sau facilitatori ai comunităților în forma lor modernă. Comunitariștii politici, de exemplu
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
lingvistice, comunități constituite în jurul cluburilor sau asociațiilor, comunități religioase, naționale, morale, etnice, parțiale, naturale, deschise, închise, empirice, normative, comunități dispersate, comunități intermitente (care se adună funcție de ritmurile agricole, de exemplu), de idei, de memorie, de criză, comunitatea de sânge, de rudenie, ocupațională etc., de cuprinderi și aspirații din cele mai diverse. Există de asemenea forme care doar aproximează comunitatea, altele care o falsifică ș.a.m.d. Fără a releva întregul inventar care nu ne interesează în contextul textului de față, și
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
că nu este loc nici măcar pentru forme modificate ale oricărui grup comunitatea sătească, ghildă sau cooperativă care a fost format în perioada feudalismului despotic. Însă nu toți radicalii europeni urmau viziunea marxistă asupra caracterului caduc al instituțiilor locale și de rudenie. 4. "Calea" americană În prezent, în gândirea politică americană, comunitatea implică trei tipuri: 1) comunitățile de idei; 2) comunitățile de criză de exemplu, comunitatea pământului, născută din crizele legate de mediu; 3) comunitățile de memorie. În prima categorie se regăsesc
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
timpuri și în alte zone ale lumii" (Nisbet, 1993: 71). Aproximări ale utilizării tipologice a comunității se regăsesc în scrierile conservatorilor și radicalilor de la începutul secolului al XIX-lea. La Edmunde Burke este vizibil contrastul dintre societatea legitimă, compusă din rudenie, clase, religie, localitate și cimentate de tradiție, și noul tip de societate caracterizat printre altele de comercialism nesupus controlului și raționalism lipsit de rădăcini. Contrastul evidențiat de Hegel între "societatea familiei" și "societatea civilă" cuprinde de asemenea o tipologie. La
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
care, dintre variatele modalități în care se prezentau primele sau cele mai importante forme de agregare a indivizilor umani, o considera drept cea mai normală pe aceea dintre comunități și societăți. Comunitatea este o grupare bazată pe legături de sânge, rudenie, obiceiuri, credințe, în timp ce societatea este un complex de scopuri bazat pe interese, pe înțelegere rațională. După Tönnies, există trei tipuri de comunități: de sânge, locală și spirituală. La Vierkandt (Gessellschaftslehre), Petre Andrei găsește o împărțire a comunităților după un punct
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
nu este vorba de un contact spațial momentan sau accidental, ci de unul durabil, căci numai în asemenea condițiuni se creează obiceiuri și reguli comune de viață. Satul este o astfel de comunitate tipică, în care legătura dintre oameni, pe lângă rudenie, este cea de spațiu" (Andrei, 1936: 512). Satul are interese comune, uneori opuse celor din alte părți. Referindu-se la împrumutul de obiecte casnice, arată că nicăieri nu este mai dezvoltat decât la sat. Ajunge astfel să spună că doar
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
duc, oferindu-le acestora un anumit status politic, ritualic etc. Este vorba de aspecte ce țin mai mult de comun și colectiv decât de individual. Pe de altă parte, pe această structură stabilă există viața domestică organizată. Aceasta constă în rudenie într-un sens mai strict. Relațiile din grupul domestic servesc la satisfacerea unor nevoi mai intime, mai bazale decât o fac celelalte, ele fiind interconectate. 10.2. Nepotism și reciprocitate Un flagel de o gravitate rareori evidențiată la noi în
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
Alexander, 1980: 251). Capitolul VII Dinamică socială 1. Trecerea sat oraș Deasupra porților vechilor orașe care au făcut parte din Liga Hanseatică trona inscripția: Stadt Luft macht frei! "aerul orașului eliberează omul". Procesul istoric de trecere de la sate (bazate pe rudenie (( loialitate) la ora(e (societ(țile urbane) privite ca bazate pe ra(iune, ra(ionalitate, este considerat( un progres. Astfel erau mul(i care accentuau c((tigul obținut. (ndep(rtarea de comunitate era echivalent( cu cre(terea libert((ii, anonimatul
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
7 al secolului trecut prezenta astfel structura populației Florenței în 1457: bogații, 2%; clasa de mijloc, 16%; săracii, 54%; cei foarte săraci, 28%. Divizarea orașelor reproducea în principal tensiunile economice, dar muncitorii acționau de asemenea și pe baza legăturilor de rudenie și a loialităților diverse. Ceva înrudit conștiinței de clasă răsărea probabil în momente și locuri atipice. Pentru cei mai mulți, loialitățile vecinătății, familiei, ocupației și clientelei precumpăneau interesele comune generate de statusul economic. Scara redusă a celor mai multe comunități urbane aducea cetățenii într-
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
comunitare de viață "de ordin strict funcțional, bazate uneori pe interese, alteori pe constrângere sau amenințare, dar totdeauna pe norme juridice sau legislative (...)" (Herseni, 1982: 581). Acestea vin să "dubleze" (nu să le înlocuiască) formele comunitare vechi, cele bazate pe rudenie, dragoste, devotament reciproc. Acestea ar fi cele două categorii fundamental diferite de viață socială. Unele ar fi "calde", cum spune Herseni, bazate pe afecțiune, simpatie, intimitate, fiind forme străvechi, celelalte tot mai depersonalizate, mai raționalizate, mai formale, mai "reci". "Primele
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
era prea puțin diferențiat în aproape toate micile orașe medievale. Cele mai multe structuri cuprindeau atât magazine, cât și ateliere, alături de clădiri cu destinație de locuințe. "Statusul social era un determinant mai puțin important din punctul de vedere al rezidenței decât erau rudenia, ocupația și originea geografică sau etnică" (Hohenberg, Lees, 1995: 34). Distincția cheie este aceea între congregare, înmănunchierea voluntară în grupuri, și segregare, separarea forțată a anumitor activități sau indivizi. "Comunitățile medievale erau târguri ce puteau fi străbătute cu piciorul, în
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
degrabă face un studiu al tipurilor sociale decât trasează evoluția acestora. Cu toate acestea, după cum arată și Selznick (1992: 365), "analiza sa are un loc important între eforturile de a înțelege tranziția de la o lume a unității organice, bazată pe rudenie, la o lume a asocierii artificiale, bazată pe schimb". Printre tipologiile familiare bipolare sau dihotomice construite de pionierii sociologiei în efortul de a surprinde caracterul epocii moderne industriale distingând-o de precedenta și utilizate în clasificarea formelor de organizare socială
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
vorbește însă despre ceva mai profund, fiind vorba de aspecte ce afectează toate aspectele vieții cotidiane, inclusiv modul în care oamenii se raportează la autoritate, muncă, timp, moralitate etc. Termenul german gemeinschaft are conotația de unitate morală, înrădăcinare, intimitate și rudenie. Deși uzual tradus prin "comunitate", el se referă în realitate la un tip de comunitate, unul care realizează în întregime valorile istoricității și reciprocității, făcând aceasta chiar la un cost considerabil raportat la mobilitatea și autonomia personală" (Selznick, 1992: 365
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
relație caracterizată de armonie și relații familiale, existând reprezentări comune cu privire la ceea ce este bine și ceea ce este rău, în care atât prietenii, cât și dușmanii sunt comuni. Relaționarea gemeinschaft este de natură "organică" și se întâlnește sub trei forme: vecinătatea, rudenia, prietenia. Membrii gemeinschaft sunt implicați într-o voință comună, produs al voințelor lor separate și similare, dezvoltarea individualismului fiind aici minimală. În contrast marcat cu gemeinschaft ca tip de relaționare sau organizare socială este gesellschaft. În gesellschaft individualismul este puternic
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
voința liberă rațională poate determina rămânerea sa în familie, dar existența relației cu cei din familie nu este dependentă de voința rațională, chiar dacă rămânerea în familie va fi la un moment dat decisă prin exercitarea voinței raționale, libere. Vecinătatea (locul), rudenia (sângele) și prietenia (mintea) sunt cuprinse în familie, cel de-al doilea fiind elementul său constitutiv esențial. Ideea apropierii de tip familial se păstrează și în cadrul asociațiilor gemeinschaft. Aici prietenia este însă pilonul central, ele fiind gemeinschaft ale spiritului și
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
regăsi și în corporația modernă. În asociațiile gesellschaft, simbolizate de întreprinderea economică modernă și de rețeaua relațiilor legale și morale pe care aceasta se sprijină, esența este raționalitatea și calculul. Acest tip de asociație nu mai este cuprins nici în rudenie și nici în prietenie, nemaifiind prezente aici acțiuni derivate dintr-o unitate a priori. În analiza celor două tipuri esențiale de organizare, gânditorul german și-a îndreptat atenția și către modalitățile populare de raportare la cele două. El identifică în
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
deasupra intereselor particulare ale fiecărui individ. Este prezent sentimentul apartenenței la aceeași colectivitate, dominând gândirea membrilor, asigurând cooperarea și unitatea grupului. Comunitatea este un tot organic. Acest tip de organizare socială are trei forme concrete principale: comunitatea de sânge familia, rudenia, clanul etc. este comunitatea cea mai naturală, de origine biologică și în consecință, cea mai primitivă; comunitatea de loc, ce se formează prin vecinătate, și pe care o regăsim în mediul rural, în fine, comunitatea de spirit, stabilită pe prietenie
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
Formele comunitare de stăp(nire ș( exploatare a păm(ntului au acaparat (ntreg spectrul structurilor agrare. "Obștile sătești au constituit celula de bază a societății daco-romane, apoi rom(nești, (n mileniul migrațiilor. Ea a fost expresia unei multiple solidarități de rudenie, de activitate economică, de viață socială, de afirmare militară" (Constantiniu, 1999: 44). Confederațiile intercomunitare, de la care ne ducem imediat cu g(ndul la acele "republici populare" de care vorbea Dimitrie Cantemir, erau formațiuni confederale locale care au fost (n măsură
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
modificările la Regulament, el pendulează (ntre curte, care voia să nu se strice cu Rusia, ș( (ntre partida națională, făc(nd pe mijlocitorul ș( nemulțumind pe toți. Toți acești carbonari de familie bună erau niște subtili politicieni cu legături de rudenie peste tot, știind toate, put(nd lua atitudinile cele mai nimerite (mprejurărilor. De aci impresia aceea de duplicitate, de fluctuație, de pactizare veselă (ntre adversari, de trădări ș( schimbări inexplicabile. (...) (n comisiunea pentru proprietate, Eliade susținea teze moderate, era pentru
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
RURALE STUDIATE Cele două sate au prezentat cu câteva excepții până la începutul secolului în caracteristicile satului arhaic: * Populație restrânsă, formând aproape un "izolat demografic", fără prea multe relații cu alte grupuri biologice; populația satului era organizată pe familii legate prin rudenie. * Deținerea în proprietate și exploatarea devălmașă a unui trup de moșie comun (în cele două sate doar pășunile și pădurile mai erau exploatate în devălmășie la începutul secolului). * Economie autarhică, având prea puține legături cu o piață deschisă. Satisfacerea nevoilor
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
datorează în principal unui cumul de trei factori: neîncrederea în organizațiile comuniste, care continuă să submineze încrederea în orice fel de organizații și în ideea de apartenență și de voluntariat în sine în perioada postcomunistă; persistența rețelelor informale (de prietenie, rudenie) în perioada comunistă, care continuă să fie și astăzi puternice, astfel că nevoia de apartenență a oamenilor este parțial satisfăcută; dezamăgirii și deziluzionării produse de transformările tranziției; și nu în ultimul rând, precarității resurselor, deoarece voluntariatul și apartenența în organizații
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]