830 matches
-
picioare, cu dispreț, dar nu și-a răcit gura cu nicio remarcă. Când a ajuns în dreptul meu, mi-a trecut cu mâna prin păr zburlindu-mă în joacă. Așa își lua uneori la revedere de la mine. O priveam cu ochi rugători să mă ierte, iar ea înțelegând, mi-a zis doar atât: Ai grijă ce faci! Marius s-a oferit să o conducă până la ușa internatului. Să nu fiți cuminți, mi-a zis și mi-a făcut cu ochiul. Nu-i
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
fiindcă era foarte târziu, eram obosit și obișnuit de la stână să mă culc destul de devreme, dar continuam să o văd din ce în ce mai frumoasă. Era atâta lumină care venea dinspre ea că am simțit cum mă topesc în visare. O auzeam repetând rugător: Să nu adormi, să nu adormi! de parcă îmi fredona în șoaptă un refren de cântec popular și eu îi răspundeam amorțit: “Nu te teme, nu dorm... nu adorm”, dar deja sforăiam cuvintele alea. Mi-aș fi dorit să mai pot
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
zis să tragă lanțul... m-a înțeles... Deci ea a știut ce i-am zis eu... Iar acum, acum ea a vorbit! Nu este nimeni în jurul nostru”. Bătrâna, căluțul meu drag, tu ai vorbit cu mine? a întrebat-o el rugător, privind-o în ochi. Iapa a scuturat scurt capul și l-a împins cu grijă pe băiat cu botul în piept. Ochii îi luceau și copilului nu-i venea să creadă cât de grăitori erau. Parcă spuneau fără cuvinte: Eu
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
atent încât făcea impresia că înghite cuvintele Marianei. Cum adică? interveni Mihaela, plină de importanță. Monahii sunt călugării despre care vorbește Mariana. Ei sunt pustnicii, poftim! Asta, așa, să fie pe înțelesul tău... Mariana încetă să vorbească și-l privi rugătoare pe Andrei, dar și colegul ei tăcu, privind în pământ. Părea neputincios în clipa aceea, dar după mai puțin de un minut își ridică ochii și privi în jur, la stânga și la dreapta sa, cuprinzând toți copii, care se liniștiră
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
zile nu mai avusesem... — Pentru numele lui Dumnezeu, ține-ți gura o dată! îl întrerupse ea, și-i dădură lacrimile de supărare. Lui parcă-i căzu falca și se botoți ca un copil certat de părinți. Întoarse către mine o privire rugătoare ca să mă implore să dreg lucrurile, dar eu încă nu mă puteam stăpâni și mă zguduiam tot de râs. Într-o zi ne-am dus la negustorul de tablouri în al cărui magazin spera Stroeve să-mi arate cel puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
avea fără doar și poate să treacă ea pentru a-și face cumpărăturile, pândind-o de după colț de pe partea cealaltă când umbla pe acolo. Nu îndrăznea să-i mai vorbească, dar căuta să pună în ochii lui rotunzi toată deznădejdea rugătoare din inima lui. Presupun că în capul său stăruia nădejdea că vederea nenorocirii lui o s-o înduioșeze. Ea n-a dat niciodată măcar cel mai mic semn că l-ar fi văzut. Nu și-a schimbat vreodată ora ieșirii la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ușor. ― Fie, i-am spus răspicat, o fac pentru tine. Numai pentru o singură ființă de pe pămînt! ― Pentru mine! exclamă Mihaela cu glasul alterat. Mă privi lung, mirată, ca o făptură cu însușiri supraomenești. Ochii ei aveau priviri atât de rugătoare, atât de neliniștite! Se prăbuși inertă într-un fotoliu și acolo izbucni în hohot sfâșietor de plâns. ― Aimée, ce înseamnă asta? Nu trebuie! E o prostie ce faci! ― Aimée, Aimée! repetă ea mașinal printre suspine. De când nu te-am mai
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
la Seniorul Hideyoshi, în Harima. Mă îndoiesc că voi mai sta mult timp în lumea asta, fie că sunt găsit vinovat sau nevinovat. Aș dori să pleci în Harima cât de curând cu putință. Hanbei se prosternă în fața prietenului său, rugător. Avea hotărârea proprie omului bolnav. Mai mult, era Hanbei, un om căruia nu-i lipsea puterea de judecată matură; odată ce vorbea, nu mai revenea asupra hotărârilor pe care le luase. În ziua aceea, cei doi prieteni se despărțiră, unul pornind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ci tot viitorul națiunii. — Ce vrei să spui, Mitsuharu? Când mă gândesc că tu, tocmai tu, te gândești să comiți infamia asta. Cu lacrimile șiroindu-i pe obraji, Mitsuharu se apropie de Mitsuhide și-și lipi ambele palme de podea, rugător. — Niciodată n-am înțeles firea omenească mai puțin decât în noaptea asta. Când amândoi eram tineri și studiam împreună în casa tatălui eu, ce citeam? Exista vreun cuvânt, în cărțile înțelepților din vechime, care să încuviințeze uciderea propriului senior? — Mitsuharu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
sat cu han. Deodată, ofițerul țipă: — Se preface! Legați-l! — Nu mă prefac! protestă omul. Sunt muzicant orb licențiat, din Kyoto, unde am trăit mulți ani. Dar acum, bătrâna mea mătușă din Niwase e pe moarte, adăugă el, împreunându-și, rugător, palmele. Minți! strigă ofițerul. Oi fi ținând tu ochii închiși, dar mă-ndoiesc că ai nevoie de ăsta! Îi smuls brusc bățul gros de bambus și-l reteză în două cu sabia. Din interior căzu o scrisoare rulată strâns. Ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și el acum în oglindă orificiul absolut nelalocul lui ieșind în evidență ca un basorelief, în ciuda poziției sale retrase. Alan privea și el. Bull se văita din ce în ce mai sfâșietor. Alan începu să rostească tot soiul de lucruri pe un ton jos, rugător: asigurări că va fi bine, previziuni asupra unor posibile tratamente, extrase pe baza unor cazuri tratate cu succes, adunate de prin Nicholson, din Jurnalul fiziologiei anormale și altele asemenea. Vorbele rostite și vaietele se loveau unele de celelalte în camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
lui Medor și l-a apucat de păr, târându-l dinainte-i cu gând să-l ucidă. Dar văzând atâta tinerețe și frumusețe în el i s-a umplut inima de milă. Rămas cu brațul în aer pe când tânărul vorbi rugător:” O seniore, te conjur pe Dumnezeul căruia te închini, nu-mi lua viața până nu vor fi înmormântatte rămășițele pământești ale prințului, stăpânul meu. Altă favoare n-am să-ți mai cer: viața nu mi-e deloc dragă; vreau să
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
o încasează întotdeauna. Recunosc că nu aveam nici un chef pentru această întâlnire, mai cu seamă că eram plin de temeri și de scotch-ul-amiezii și de dorul de casă. Acum eram cu mâna doamnei Davis pe brațul meu, în timp ce figura ei rugătoare spunea: — Și dumneavoastră sunteți mântuit, domnule? — Poftim? — Da, și el e mântuit, dragă, interveni Fielding, iar eu am spus: — Da. Și eu. — Mă bucur. Spunk e la capătul coridorului Ne-a condus printr-o serie de camere de trecere cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Am avut o săptămână proastă. De la ultima mea vizită, Martina își luase un idiot de câine (sau un idiot de cățel de talie mare), un alsacian negru, cu o vestă gălbuie și sprâncene galbene care i se încrețeau peste ochii rugători. Îl găsise țopăind și rostogolindu-se pe Eighth Avenue, fără stăpân, leșinat de foame, rupt de luptele cu alți câini și de întâmplătoarele scatoalce și șuturi venite din partea câinilor umani de pe Twenty-Third Street. L-a adus acasă ținându-l de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
a pornit firul de aur al culturii în aceste chilii tainice unde liniștea și rugăciunea, așează pe foaie cuvinte alese, aduse parcă de departe... Din anul 2007 de când Sfântul Ierarh Varlaam a trecut în rândul sfinților, avem nu numai un rugător în plus în cer pentru obștea noastră și pentru pelerinii ce ne pășesc pragul mănăstirii, dar și un atent veghetor asupra 7 vieții duhovnicești din această chinovie. Eu îl socot ca un stareț ce are grijă de ucenicii săi duhovnicești
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
pe Calea cea strâmtă care duce la mântuire. Sfinții, fiind prieteni și casnici ai lui Dumnezeu, se hrănesc neîncetat din bunătățile Raiului. Prin rugăciunile ce le înălțăm către aceștia, mai ales în ziua prăznuirii lor, ne devin fierbinți ajutători și rugători la Tronul Milostivirii. Veche vatră de rugăciune și cultură, Mănăstirea Secu, construită din darul lui Dumnezeu în vara anului 1602, a fost oferită ca prinos Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul. Acesta avea să fie ocrotior pentru toți monahii ce vor viețui
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
și românească. Nici un cărturar sau ierarh român de până atunci nu a arătat atât patos în slujirea cu cuvântul și cu fapta, atât a crezului creștin, cât și a celui românesc. Astfel, de acum înainte, Sfântul Ierarh Varlaam devine un rugător în ceruri și mijlocitor pentru poporul român pe care 1-a păstorit cu dragoste și devotament până la sfârșitul vieții. Prezența lui Dumnezeu în mod cât mai real în viața Sfântului a condus la sfințenie, la „odihna” lui Dumnezeu în om
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
astfel cu har bucuria acelei zile. Așadar cele două evenimente istorice din viața Mănăstirii Secu, vrednice de consemnat reprezintă o mare bucurie duhovnicească atât pentru viețuitorii mănăstirii cât mai ales pentru credincioșii de pretutindeni ce și-au mai câștigat noi rugători în cer pentru sufletele noastre. Sfinții sunt prietenii noștri și sunt un dar de la Dumnezeu pentru noi. Într-o lume în care „prietenia” multora este bazată doar pe interes și adesea trădătoare, prietenia sfinților este statornică, dezinteresată și curată. Dacă
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
viața mănăstirească, fiindu-mi dat de Părintele Vichentie Mălău, marele eclesiarh al Mănăstirii Secu, de la 1917 - 1918 părintele meu duhovnicesc. Am urmărit trăirea părintelui Antim Găină, și-am fost bucuros de înaintarea sa în calea duhovniciei ! Să fie mare și rugător pentru noi la Dumnezeu ! Tot acum am adus la Secu, mănăstirea scumpă sufletului meu și pe strănepoata mea Ruxandra Viorica Gramaticescu din București, nepoata sorei mele Augustina Lamașanu, de la Fântânele - Botoșani, care ma crescut pe mine, ca să mai vadă această
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
toată frățimea, ca să aduceți laudă neîncetat pentru mila Sa pe care a arătat-o asupra dumneavoastră și a țării noastre, și să vă ajute să păstrați 108 și mai departe acest tezaur sfânt ce s-a păstrat de la strămoșii noștri rugători. Vă mulțumim pentru dragoste. Dumnezeu să vă binecuvinteze și să să vă aibă sănătoși și buni rugători către Domnul. Cu plecăciune, duhovnicul Sfintei Mănăstiri „Marta și Maria” Căușeni împreună cu stareța și preotul slujitor Gheorghe. Protoiereu Mitrofor Andrei Cireș 24 august
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
a țării noastre, și să vă ajute să păstrați 108 și mai departe acest tezaur sfânt ce s-a păstrat de la strămoșii noștri rugători. Vă mulțumim pentru dragoste. Dumnezeu să vă binecuvinteze și să să vă aibă sănătoși și buni rugători către Domnul. Cu plecăciune, duhovnicul Sfintei Mănăstiri „Marta și Maria” Căușeni împreună cu stareța și preotul slujitor Gheorghe. Protoiereu Mitrofor Andrei Cireș 24 august 2004 În această sfântă mănăstire îți aduci aminte că întradevăr nu-ți aparții ție însuți, ci lui
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
un cretin. — Vasile dragă, se aude vocea ei suavă, Înțelege, te rog, el este logodnicul meu (cuvinte accentuate) și ne vom lua. Așa că fii mai galant cu el. E un suflet curat. — Curat? zbier. În cazul ăsta... — Stai, Îmi șoptește rugător, dureros, mai stai... Nu mai stau. Vine Îngerașul și iarăși... Nu, zice ea, stai - și Îmi mângâie palma (cum numai mie mi-o mângâia odinioară). Ascultă, Îi zic, peste zece minute te ridici și spui că vrei să faci pipi
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
ajungă la un prieten al meu de departe, cu mult dincolo de limes, pe malul Marii Mări de la Miazănoapte. El va bea vinul meu și-și va aduce aminte de numele meu. Noi plecăm mâine, zise Gajus. Și, cu o încredere rugătoare - fiindcă Silius era unul dintre apropiații tatălui său, iar soția lui, Sosia, care locuia în praetorium, era bună prietenă cu mama sa -, șopti: — Te rog... Vreau să te întreb ceva. Tribunul, un militar priceput și fără milă, se surprinse privindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
locuia în praetorium, era bună prietenă cu mama sa -, șopti: — Te rog... Vreau să te întreb ceva. Tribunul, un militar priceput și fără milă, se surprinse privindu-l cu niște simțăminte ce-i erau necunoscute. Ochii îi erau blânzi și rugători, glasul dezarmant; avea unul dintre cele mai alese daruri ale zeilor: capacitatea de a-și atrage imediat simpatia celorlalți. Tribunul le făcu semn soldaților să plece. Gajus spuse: Mama a plâns, iar tu știi că se ascunde să n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
a face cu o persecuție politică sinistră, ci cu acuzații de proastă guvernare și de folosire a violenței; cu toate acestea, marea sală era plină de amintiri înfricoșătoare. Încă de la primele întrebări, Împăratul își dădu seama că Arvilius era laș, rugător și mincinos. „Un om ca ăsta a avut în mână viața unei asemenea femei“, se gândi furios. Și, cu siguranță, știa mai multe decât el despre procesul acela. Gânduri de răzbunare îi animau pe populares; optimates se temeau însă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]