800 matches
-
aur și bronz; de brazi și pini nu se prind vopselele toamnei, se preling până jos, pe pământ; a răcorit natura cu ploaia rece; razele soarelui par filtrate prin miere; toamna harnică rărind frunzișul pădurii; pădurea are înfiorări rare; fața ruginie a naturii; priveliște ruginie; strigătele pribege ale cocorilor; fața ruginie a undelor; multicolora toamnei strălucire; soare palid, vânt nemilos; toamna mi-a bătut în geam cu degete de ploaie; zâna melopeelor / spaima florilor, Doamna curcubitaceelor; toamna ironică; toamna-n grădină
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
brazi și pini nu se prind vopselele toamnei, se preling până jos, pe pământ; a răcorit natura cu ploaia rece; razele soarelui par filtrate prin miere; toamna harnică rărind frunzișul pădurii; pădurea are înfiorări rare; fața ruginie a naturii; priveliște ruginie; strigătele pribege ale cocorilor; fața ruginie a undelor; multicolora toamnei strălucire; soare palid, vânt nemilos; toamna mi-a bătut în geam cu degete de ploaie; zâna melopeelor / spaima florilor, Doamna curcubitaceelor; toamna ironică; toamna-n grădină și-acordă vioara. Despre
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
vopselele toamnei, se preling până jos, pe pământ; a răcorit natura cu ploaia rece; razele soarelui par filtrate prin miere; toamna harnică rărind frunzișul pădurii; pădurea are înfiorări rare; fața ruginie a naturii; priveliște ruginie; strigătele pribege ale cocorilor; fața ruginie a undelor; multicolora toamnei strălucire; soare palid, vânt nemilos; toamna mi-a bătut în geam cu degete de ploaie; zâna melopeelor / spaima florilor, Doamna curcubitaceelor; toamna ironică; toamna-n grădină și-acordă vioara. Despre vânt: vânturi sunătoare; mătăsuri lungi de
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
care era scrisă o invitație în parc a Toamnei. După ce am citit-o, frunza a zburat. Ei mam dus după ea până în parc, unde s-a așezat jos lângă Toamnă. Era îmbrăcata cu o rochie lungă cu trena din frunze ruginii și purta o coroniță din fructe. De ce ești supărată, copila mea? m-a întrebat. Nu te bucuri că am venit și ți-am adus mere ca focul, gutui pufoase, struguri aurii, prune cărnoase și tot felul de bunătăți? Regret că
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
și berzele își părăsesc cuiburile de stuf pregătindu-se de drum. După ce s-au strâns toate, înălțându-se grămadă, una câte una, și-au luat locul în șirul lung ce s-a pornit în mers întins plutind prin înălțime. Fața ruginie a undelor apelor tresare la căderea unei frunze oricât de mici. Vremea se răcește ziua scade, noaptea crește, vântul vâjâie printre tulpinile copacilor, iar pădurea are în răstimpuri înfiorări rare și ciudate. Peste câteva săptămâni vor începe să cadă primii
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
venit și anul acesta toamna harnică contrar speranțelor și rugăciunilor tuturor greierașilor lui Topârceanu. Dorind să o văd și să vorbesc cu ea, am încercat să o vizitez acolo unde își făcuse cel mai mult apariția: în codrul cu frunze ruginii și crengi uscate, ca un bătrân ce cu ultimele forțe imploră cerul pentru a mai trăi. Într-adevăr, acum acest bătrân renunțase la oceanul verde și foșnitor al frunzelor fragede și începuse cu galben și cu roșu să își ia
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
pentru a mai trăi. Într-adevăr, acum acest bătrân renunțase la oceanul verde și foșnitor al frunzelor fragede și începuse cu galben și cu roșu să își ia coasa. M-am oprit la râulețul sprințar de astă-vară; am privit fața ruginie a undelor. Razele soarelui par filtrate prin miere și îi dau o înfățișare blândă și liniștită. Am privit codrul și l-am întrebat cum se simte. Pădurea avea în răstimpuri înfiorări rare și, astfel, codrul îmi răspundea. Simțeam cum îmi
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
avea în răstimpuri înfiorări rare și, astfel, codrul îmi răspundea. Simțeam cum îmi spune că ziua scade, noaptea crește și frunzișul i-l rărește, că vălul de brumă argintie îi usucă frunzele ce cad la picioarele lui într-un covor ruginiu ce adăpostește mugurii unei vieți noi la primăvara următoare. Logodna semințelor blânde cu lutul bătrân s-a terminat, iar covorul le va adăposti până la primăvară. În spatele meu, era râulețul. I-am privit suprafața lucie pe care unduiau lin funigeii. În
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
prin livezi, ogoare, dar și prin pădurile care aveau în răstimpuri înfiorări rare. Ca în fiecare an, oamenii au întâmpinat cu bucurie toamna, ca pe o sărbătoare a belșugului. Ea și-a lăsat vălul de brumă argintie și prin frunzele ruginii ale viilor, dar și prin lanurile pustii. Odată cu toamna, a pătruns cu sfială și vântul hoinar care a făcut să tremure podoaba zdrențuită a porumbului și să se aplece crengile pline de roade a nucilor bătrâni. Ea s-a ivit
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Zilele i se păreau și mai scurte acum, apusurile parcă însângerau pământul. Frunza se simți pierdută. Vrăbiuțele nu se mai auzeau prin preajmă, iar ea începu să se îngălbenească. Surorile ei începuseră să coboare liniștite spre pământ, formând un covor ruginiu. Rămăsese singură și neajutorată. Cu greu, își apleca fața spre pământ, închise de spaimă ochii și se lăsă purtată pe aripile vântului tomnatic. În zborul ei mai avu timp totuși să se mai gândească puțin. Îi reveniră în minte doar
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ducând în undele lui mirosul parfumat al florilor de toamnă. Picături mari de rouă învelesc plantele într-o haină rece, brumărie și îmbracă firicelele de iarbă, treptat, într-o manșetă din ce în ce mai maronie. Sub adierea ușoară a purtătorului parfumelor tomnatice, frunze ruginii se leagănă și plutesc în aerul rece, condensând pe pământul negru o plapumă decorată în culorile caracteristice sezonului în trecere. Pădurea privește melancolic transformările zilnice ale naturii și regretă că nu mai există acea dumbravă veselă și plină de viață
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
locurilor au muncit cu trudă și suflet la realizarea vinului. Din primăvară până în toamnă, dealurile din preajmă: Coțoi, Pleșul, Dric, Dobrina, Voloseni, Recea, toate se întrupează într-o materie verde care cu timpul își tot schimbă nuanțele, spre auriu și ruginiu care-ți dă în permanență senzația că va inunda Hușul. Eu sunt mândră de podgoria Huși și cred că trebuie să-i ajutăm pe viticultori pentru că, datorită lor în vin nu este numai adevăr, ci și sănătate și o scânteie
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
și-a frecat vânătaia proaspăt dobândită pe picior după care a ajuns la baie și a pipăit în stânga și-n dreapta până când a găsit chiuveta. a dat drumul la robinetul legat la un mic boiler și un fir de apă ruginie a început să curgă. fata cea mioapă nu vedea culoarea apei dar simțea mirosul de fier. numai că se obișnuise cu acest amănunt așa că nu i-a dat prea mare importanță. și a mers în bucătărie. iar mâinile ei au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
fără zahăr V| R|SPUNDE BOBO Exercițiu de scriere pentru cursul domnului Croitoru O bătrână se deplasează agale pe trotuarul din fața universității. E mică și gârbovită, îmbrăcată în negru, cu poșetă neagră, cu papuci negri, dar cu părul maro. Maro ruginiu și cărunt spre rădăcină. În mână ține o bucată de hârtie pe care sunt scrise niște nume și date. Unul sub altul. Un nume, o dată. Ar putea fi o listă cu rudele decedate. Poate ține o evidență a apropiaților dispăruți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
de mașini păreau aliniate pînă la următoarea stradă. Majoritatea celor parcate erau camionete, lucru explicabil deoarece Întreaga zonă era Înțesată cu fabrici. CÎnd trecea cîte un tren, se ridica un praf metalic. Aici pînă și drumul părea de un roșu ruginiu. Îmi parcasem mașina la capătul străzii. M-am Întors puțin și m-am uitat peste umăr, dar persoana care mă urmărise nu se mai vedea. N-aveam nici un motiv să mă Îngrijorez, chiar dacă-și făcea din nou apariția. Am intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Mi-a căzut mingea În gaura aceea. — Și ce să fac? Să-mi mut mașina? Dacă nu vă deranjează, mă strecor eu pe dedesubt, așa că nu-i nevoie s-o mai mutați. — Bine. Hai! O burniță fină, aproape invizibilă, schimbă ruginiul pămîntului În culoarea uleiului crud. Probabil că genunchii și coatele băiatului vor avea aceeași nuanță. Ieși de sub mașină cu mingea Într-o mînă. — Cu cît mergeți pe oră? Cu o sută. — Ohooo! exclamă el și coborî În fugă panta de peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
mă fi recunocut, mi-am continuat drumul spre casă. Deși nu era mai mult de opt, se lucra de zor. Pe șantierul de lângă depozitul de cărbune, muncitorii tăiau cu ferăstrăul, băteau cu ciocanul și Întindeau beton umed pe niște cărămizi ruginii. Păreau mai puțini decât de obicei, dar la fel puși pe treabă. În curând căldura va deveni agresivă și smoala se va topi, ajungând să se lipească de tălpi. La ora asta Însă, ziua era Încă proaspătă și plăcută, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Copil fiind, jungla de asfalt cutreieram. În drumul spre școală, treceam, invariabil, pe lângă tot soiul de schelete arhitectonice în curs de incarnare, populate de făpturi încălțate în cizme de cauciuc și îmbrăcate în salopete mânjite cu var și cu praf ruginiu de cărămidă. Vorbeau gros și repezit, în timp ce palmau țigări fără filtru și scuipau, la intervale regulate, materie vâscoasă, a cărei secreție era stimulată, neîndoielnic, de mahorca otrăvită. La prânz, îi vedeam întinși pe pământ, lângă efemere cearșafuri de ziar, rupând
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
îți răpesc într-adevăr respirația. La prognoza meteo, știrile despre "fronturile frunzelor colorate" le-au luat locul celor despre florile de cireș, iar la Tokyo, în gara Asakusa, de unde pleacă trenurile spre Nikko, este afișată o hartă, pe care frunze ruginii de arțar (din plastic, evident) marchează locurile turistice în care dezlănțuirea toamnei este în toi. Iată o scurtă selecție: Informații cu privire la frunzele colorate de la Nikko (stadiul de la 1.09.) HARTĂ ÎNĂLȚIME SEZON DE VÂRF SEPTEMBRIE OCTOMBRIE NOIEMBRIE început sfârșit început
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
începere a spectacolului, la vreun cinematograf. Îmbulzindu-se spre și dinspre Gara de Nord. Din nou formând o masă informă în stațiile de autobuz, tramvai, troleibuz. Despicând norișorii delicați de praf. Învelindu-se în lumina filtrată de arborii parcurilor. Înaintând printre frunze ruginii sau îngălbenite ce pluteau nesigure, smulse de adiere din copacii bulevardelor. Același fel de mulțime în oricare parte a orașului, preocupată, grăbită, frământată, vociferând, tropăind, trăind. Aceeași mulțime fără de care orașul n-ar fi fost așa cum este: imens, enervant, obositor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
sigur că și covoarele îi aparțineau din aceeași epocă de aur, de pe urma unei vânători întreprinse prin câteva case boierești părăsite în pripă. - Maiorul Mentz. - Ferdinand Sinidis. Cunoștința o făcurăm la o sticlă de vin adusă de mine din Moedling. Flacăra ruginie din pahar îl atrase ca un magnet. Ținea doar să-mi împărtășească episoade din război, și vorbea mușcându-și mustața groasă și căruntă, ce-i acoperea gura. Însăilă o poveste înecată în sânge și înconjurată de flăcări, clătinându-și bărbia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
scutură, Împroșcându-l din cap până-n picioare cu apă și lapoviță topită pe stăpânul său. Brusc, lui Logan Îi plăcu mai mult câinele. Se așeză confortabil În scaun și lăsă muzica de la radio să Îl Învăluie. O mașină particulară verde ruginiu trecu Încet pe lângă geam, făcu dreapta printre grupul de mici magazine și patină oprindu-se În parcarea cea nou-botezată cu rahat. Era aceeași mașină pe care o somase agenta Watson. Se gândea din nou la ea ca la agenta Watson
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
trecerea fusese lărgită, sau cel puțin așa i se părea lui acum, Încît putea vedea de după umerii purtătorilor săi că stînca grotei fusese netezită, caninii fățuiți la vîrfuri, lustruiți, strălucitori, de un alb cristalin ca sarea, pe alocuri cu grunji ruginii. Oare și ăsta fusese tot vis? Ologii care Începură să se miște printre picioarele lor, să fojgăiască precum viermii, le sărutau picioarele și mîinile, Înainte să apuce vînjoșii lor purtători să-i scoată din peșteră. Poate și ăsta era tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
să Întindă mîinile care zăceau inerte de-a lungul trupului său vlăguit, Într-o stare aproape letargică. Printre arcade, În locurile unde crăpase piatra, se mai iveau cîte-un smoc de iarbă verde, cîte-o rădăcină alburie și răzlețită ori cîte-o frunză ruginie de ferigă crescută În piatră; nu, ăsta nu mai era vis! Soarele acela secționat de umbra liniilor din bolta arcadelor, feriga, iarba, mușchiul de vegetație, toate la Îndemîna lui, nu, Într-adevăr, nu puteau fi În vis! Pentru că poți visa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
suflarea ei, ca boarea ușoară de pe un măr verde. Iar ea ținea mai departe oglinda În dreptul chipului, pentru că acum vedea pădurea și frunzele unduitoare ale stejarilor. O pasăre Își luă brusc zborul dintr-un tufiș, fără nici un zgomot; un fluturaș ruginiu ca o frunză uscată se făcu nevăzut de pe trunchiul unui stejar; un cerb se opri deodată din goană, ca Împietrit și parcă mirat, ca imediat s-o ia la fugă ca din pușcă; o creangă putredă căzu din copac; o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]