715 matches
-
încât crede că e plastografie un document olograf... (Zoe și Tipătescu mișcare de groază.) Zoe: Fănică!... (șovăie.) Tipătescu: (susținând-o și răcnind cu o supremă putere) Ghiță! (se repede la portița grilajului... Zoe se agață de el și-l oprește. Rumoare mare.) Pristanda: (punând mâinile amândouă lângă gură ca o portvoce și strigând asemenea spre partea de unde i-a venit chemarea) Prezent! (cătră cei din fund.) Pe el, copii! (Grupul din fund cu Pristanda, Farfuridi, Brânzovenescu, Cetățeanul turmentat se reped la
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
ceva de kilograme când m-au arestat și acuma am 40 de kilograme. Așa s-au smuls declarațiile și oricare ar fi dintre voi ar fi declarat poate mai mult decât am declarat eu și colegii mei!”. S-a produs rumoare, au Întrerupt procesul, au evacuat sala și pe noi ne-au dus Într-o cameră... A venit Securitatea și ne-a amenințat că nu știu ce se Întâmplă dacă nu ne potolim. Dar nu ne-am potolit... Am fost Întorși la Securitate
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
și de văduve amărîte, care „o fac” pentru un tăbîltoc de făină. Ceea ce-i amuză pe ceilalți sînt tertipurile morarului, cît și unele ciudățenii ale „victimelor” sale. După știrile de la zece, se stinge lumina. Nu pot să adorm. Se aude rumoarea mașinilor și, uneori, pocnetul celor ce merg pe trotuar. Gîndul îmi fuge în sute de părți, în trecutul îndepărtat și în cel recent, mai ales în acesta. Alung ideea de bilanț. Treptat, intru într-o stare neutră. N-am dorințe
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ales că eram singurul din sat în această situație? Mirarea că de la elev-caporal am fost avansat ofițer va trece repede și foarte curînd voi fi întrebat cam ce post pot ocupa în civilie cu școala pe care o am. În ciuda rumorii din jur, îmi dădeam seama că am fost deviat de la un drum profesional pentru care făcusem numeroase eforturi și sacrificii. Crescusem în umbra cazărmilor, fără libertate, apăsat și în vacanțe de ideea comportamentului militar; mîncasem la cantină pîine neagră, marmeladă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
să se chinuie. Încerc s-o împac cu sine, s-o conving că de fapt nu are nimic să-și reproșeze. Un moment e de acord cu mine, apoi o ia de la capăt cu învinovățirea! *Privesc balansul plopilor și ascult rumoarea înaltă a frunzelor lor. O clipă am sentimentul că sînt neclintit, un fel de piatră. Mă gîndesc la „Bunica” la fel ca la un personaj. Încerc să-i găsesc unitatea, gesturile semnificative, să-i reperez drama. A fost una dintre
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Jurnal, la începutul agitatului an 1866 - sînt prea importante ca să-ți irosești timpul doar cu lucruri spirituale”. De peste două decenii îmi motivez cu fraza sa timpul consumat cu „politica”. Acum, ea mi se pare și mai valabilă decît în trecut. Rumoarea existentă în aerul momentului îmi dă un soi de neastîmpăr. Abia mă adun pentru lectură, căci de scris, în afară de asemenea însemnări, n-am răbdare. Citesc lucruri foarte diferite (articole, eseuri, studii, interviuri), în care caut puncte de sprijin pentru tema
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Tîrgu Ocna, care a împlinit 20 de ani de la înființare. Sub această denumire inocentă funcționează, de fapt, unul din penitenciarele pentru minori. Cînd am intrat, curtea era dezolant de curată și pustie. Am fost conduși imediat la club, unde, în rumoarea specifică unor atari momente, se aștepta începerea serbării. Prezența noastră a fost receptată ca un semn că ea nu mai poate să întîrzie. Cu răbdare (dublată de jenă), am ascultat formațiile de mandoline și muzicuțe și am urmărit, apoi, spectacolul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Apoi, În rolul mult visat al Unicului, care Își plătește datoriile nu doar către inamici, ci, mai ales, către prietenii care nu i-au fost totdeauna deopotrivă. „Sunteți, sunteți prins În pioneze otrăvite, domnu’ Norman”, auzeam, din când În când, rumoarea bârfitoarelor care știam că nu mint decât pe jumătate. Mi se părea Însă mai importantă aventura noastră comună decât caricatura ei. În ce a constat, de fapt, „delimitarea”, deloc contrariată, pe care o formulasem În Anii de ucenicie...? Recunoscându-mi
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
câteva epistole de după 1989, când Marea Speranță Își arătase deja colții capcanelor, În carnavalul măștilor și mistificărilor momentului. Solemna declarație publică În favoarea „Nobelului” meu, pe care mi-o trimisese decupată din revista Orizont, 8 august 1994... Madi favorizase, iată, public, rumorile care reciclau panica „establishmentului” literar local. „Sunt foarte sigură că literatura română va țâșni În acest sfârșit de mileniu. Sper ca România să aibă, În fine, un Nobel. Spre regretul tuturor, nu și al meu, Norman Manea.” Știa prea bine
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
a le explica și chiar prețui Într-un limbaj pe Înțelesul lectorilor din ierarhia de partid. Abia după ce am citit acest text am făcut legătura cu multele detalii stranii din ultima mea perioadă bucureșteană. Fusesem la curent, Înainte de plecare, cu rumorile privind „Încurcătura” În care se afla Uniunea Scriitorilor, căreia Consiliul Culturii și Educației Socialiste nu Îi permitea să acorde premiile din cauza unor neclarități strict „tehnice”, așa mi se spusese, adică a unor confuzii privind data apariției, genul literar În care
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ci și contactele cu unii dintre foștii prieteni. Se Întâmplaseră multe cu mine și cu ei În cei peste 10 ani de la despărțire și nu toate schimbările prin care trecuserăm promiteau un dialog deschis. În plus, o abundență de calomnii, rumori și suspiciuni schimonosiseră, Între timp, numele meu În presa postcomunistă românească. A le dovedi stupiditatea și reaua-credință cerea o prea mare energie a iluziilor; lehamitea și chiar autismul care mă copleșiseră păreau protectoare. Șederea la București fusese, de altfel, supraîncărcată
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
delicatele infirmiere de un rănit care are coloana vertebrală arsă... Tinerețea s-a pedepsit, astfel, singură, multă vreme, mulțumindu-se să Întrevadă, printre fisurile spiritului defect, frumoasele turle ale virtualității, până când m-am trezit, târziu, reascultând, parcă fără a auzi, rumoarea oamenilor... pe serpentinele fumegoase ale romanului, la jumătatea drumului „Între nebunie și mănăstire”... „Există o dialectică repetată Între viață și artă, Între adevăr și artificiu. Este manifestarea enantiodromiei heraclitene; În lumea spiritului, totul se Îndreaptă prin contrariul său”, mi-a
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
am urmărit și În tensionatele momente dinaintea apariției monografiei lui James Atlas, când se aștepta la indiscreții răuvoitoare din partea fiilor proveniți din căsătorii anterioare, ca și la cinice manipulări ale documentelor de către biograful interesat mai ales de amănunte picante și rumori scandaloase. Mi-a arătat, la un moment dat, pașaportul cu care mama sa părăsise Rusia țaristă. „Mă Învinuiește, acest Atlas, că mi-aș fi falsificat originea. Ca să-mi neg evreitatea, adică. Numai că familia mea se numea În rusește Belîi
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
e travestit în măști ironico-parodice, fie că e saturat de performanța tautologiilor, nu estompează accentele de elegie, nici viziunea asupra universului. În Holorime (1986), considerat volumul cel mai omogen, poetul, folosind aceleași foneme, construiește enunțuri cu sensuri diferite: „În ce rumori, printre flaminge,/pe apă, soarele naval!/ Pe apă, soarele-n aval;/în cer, umori; printre flaminge,/același freamăt, însă, -rut/pe fața apelor (ard, oare?);/ pe fața apelor, ardoare./ Același freamăt, în sărut?” (VIII). Sunt căutate efecte eufonice rare, livrescul
FOARŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287057_a_288386]
-
Alexandru Cristian Tell și Mircea Vulcănescu, „care o redactează”. Ca și asociația omonimă din care a descins, C., o revistă ambițioasă și consistentă, deși efemeră, a reprezentat un caz mediatic și a rămas în istoria spiritului public românesc sub o rumoare de aprecieri contradictorii, pornite chiar din stricta contemporaneitate. După 1944, a suportat câteva decenii de tabu total, apoi a fost evocată echivoc, în fond (cripto)reprobator, pentru orientarea precumpănitor de dreapta a unora dintre redactorii ei; în 1990 s-a
CRITERION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286515_a_287844]
-
o cincime din timpul obișnuit. 3. Învățarea care implică o schimbare în organizarea fiecăruia - în perceperea sinelui - este amenințătoare și tinde să fie și respinsă. Luând în seamă „moda pletelor” din „epoca hippy”, Rogers întreba retoric: de ce a existat atâta „rumoare pedagogică”, uneori chiar și procese legale, privitoare la adolescenții care vin la școală cu părul lung? În mod sigur, lungimea părului - observa el în stil behaviorist - nu prezintă o diferență obiectivă relevantă. Motivul pare să fie că, dacă educatorul sau
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
printr-o tehnică, ușor manieristă, a ambiguizării, firescul, în insolitele „scene, scenuțe” ce se înfiripă, se răstoarnă, neliniștitor sau în tumbe arlechinești, în neverosimil. Tărâm învăluit în „pâclă”, „fumuriu”, „cețos”, cu irizări de enigmatic, de suprareal, în care printre indescifrabile rumori purtând înțelesuri ascunse dănțuiește funambulescul, se scălâmbăie caricaturalul, se ițește, sub același cearcăn al reverberărilor, plăsmuirea extravagantă. Dând brânci banalului și scoțându-l din cadru, fantasmagoricul nu este doar un capriciu ațâțător, ci, în climatul difuz al incertitudinii, provoacă inexplicabile
GHEORGHIU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287238_a_288567]
-
președintele comisiei, implicarea emoțională a elevului, cititor de cărți, pierdut în reflecții marginale, personalitatea președintelui, văzută deopotrivă de profesori și elevi, informați că acesta fusese îndepărtat din liceu, cu 15 ani mai înainte pentru "republicanism revoluționar", cât și efectul după "rumoarea" inițială la intrarea tânărului "căruia bara energică a sprâncenelor îi dădea nu știu ce privire aprigă" și îi asigura elevilor cuprinși de emoția și ineditul examenului, un aer de "răzbunător" și de "aliat" al lor, apar reproduse în Notă. Frumos este că
Implicare fără rezerve by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13690_a_15015]
-
coloana sonoră) este sub protecția legilor dreptului de autor din România și din alte țări”. Or, coloana sonoră a filmului - e de prisos s-o mai spun - nu deține nici un singur sunet muzical! (și genericul de sfîrșit curge pe o rumoare de sală de restaurant). Deține în schimb, e adevărat, replici memorabile în banalitatea lor, unele demne de un adevărat poem suprarealist: “avem bere: Bergenbier, Hopfen, Ursus, Tuborg, Stela, Amstel, Budweiser, Corona.” Sau avem apă: “Perla, Dorna, Borsec, Harghita, Poiana Negri
Viitorul sună scurt by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13097_a_14422]
-
aici? C (bulversată): Păi ce să zic, copiii mei sunt sub cerul liber. Nu am unde să-i culc. T: Partida noastră te poate ajuta: Avem un apartament, îl putem da în chirie 2 ani. Doamnelor și domnilor, aplauze! (vuiete, rumoare, aplauze) C: Nu vreau să stau în chirie doi ani și după aia, iar în stradă. T: Ești prea figurantă, tu ești din Sabinelor, te știu eu, ia cu chirie. C: Nu iau. T: Ești prea șmecheriță. C: Cum vorbești
La harneală () [Corola-website/Science/295895_a_297224]
-
loc - desigur - la Colegiul Trinity din Cambridge este cel mai faimos dintre toate balurile din mai. Este întotdeauna ținut în ziua de luni a May Week și biletele sale sunt cele mai căutate. Bugetul acestui bal este sursă continuă de rumori și speculații, când în realitate, o estimare reală, bazată pe numărul biletelor oferite spre vânzare, situează acest buget în zona a aproximativ un sfert de milion de lire sterline. Colegiul nu participă cu nici o sumă de bani la finanțarea balului
Balul din Mai () [Corola-website/Science/300749_a_302078]
-
vieții lor. Contele nu își ține cuvântul și îi orbește pe oamenii lui Guy. Guy , fratele și vărul său sunt arestați și duși în fortăreața Nephin unde sunt îngropați până la gât și lăsați să moară de foame. Oribilul gest creează rumoare între vasalii lui Bohémond care se solidarizează cu seniorul asasinat. Aceștia se strâng în orașul Tyr de unde pornesc împotriva contelui pentru a cere socoteală. Bohémond cucerește Gibelet însă este obligat de vasalii săi să-l restituie familiei Embriaco. Tot acest
Comitatul de Tripoli () [Corola-website/Science/298739_a_300068]
-
britanic ca o dovadă clară a lipsei oricărei speranțe ca Germania să fie vreodată învinsă. În ziua de 23 iunie 1944, naziștii au permis Crucii Roșii să viziteze lagărul de concentare de la Theresienstadt (astăzi Terezin în Cehia) pentru a risipi rumorile legate de așa-numita „"Soluție Finală a întrebării legate de evrei"” (în germană, „Endlösung der Judenfrage”). De fapt, Theresienstadt era doar un lagăr de tranziție aflat pe drumul spre alte lagăre de exterminare. Efortul făcut de propaganda nazistă a fost
Propagandă nazistă () [Corola-website/Science/302674_a_304003]
-
face înconjurul Americii, reluată în cotidiane și dezbătută în publicații mondene. Editura profită rapid și trimite în librării afișe publicitare reproducând fotografia, pe care stă scris cu litere de-o șchioapă: „Acesta este Truman Capote”. Abila manevră de marketing sporește rumoarea provocată de carte și impune numele autorului acolo unde acesta își dorise întotdeauna să ajungă: în rândurile jet set-ului american, lumea de miraj și strălucire a bogaților și a celebrităților din domeniul literar, artistic sau monden. „Trebuia să am
Truman Capote () [Corola-website/Science/304766_a_306095]
-
și-a început cariera actoriceasca cu serialul One Life to Live (1992), interpretându-l pe Billy Douglas, primul personaj homosexual dintr-un soap american. Acest personaj l-a făcut remarcat pe tânărul actor, întrucat coming-out-ul sau stârnea, în contextul serialului, rumoare printre localnici. În anii următori, s-a mutat la Los Angeles, unde a jucat în diverse seriale și lungmetraje pentru televiziune, dar și în filme - cum ar fi SF-ul "Invader" (1996) și peliculă lui Ridley Scott "White Squall" (1996
Ryan Phillippe () [Corola-website/Science/313317_a_314646]