774 matches
-
Kalisiewicz a murit în anul 1825, iar după moartea sa a început un conflict între ortodocși și greco-catolici cu privire la bisericuța de lemn. După înființarea în 1826 a Parohiei ortodoxe „Sf. Dumitru” și numirea preotului Vasile Burlinschi că paroh, credincioșii greco-catolici ruteni nu li s-a mai permis să-și țină acolo slujbele religioase. Până la construirea unei biserici proprii, credincioșii greco-catolici ruteni din Siret au folosit biserică romano-catolică (care fusese construită în 1816-1824 și sfințită în 1826) pentru ținerea slujbelor religioase. Credincioșii
Biserica Schimbarea la Față din Siret () [Corola-website/Science/317366_a_318695]
-
de lemn. După înființarea în 1826 a Parohiei ortodoxe „Sf. Dumitru” și numirea preotului Vasile Burlinschi că paroh, credincioșii greco-catolici ruteni nu li s-a mai permis să-și țină acolo slujbele religioase. Până la construirea unei biserici proprii, credincioșii greco-catolici ruteni din Siret au folosit biserică romano-catolică (care fusese construită în 1816-1824 și sfințită în 1826) pentru ținerea slujbelor religioase. Credincioșii greco-catolici ruteni din Siret au rămas fără preot aproape 10 ani, dar în anul 1834 autoritățile ecleziale superioare au ridicat
Biserica Schimbarea la Față din Siret () [Corola-website/Science/317366_a_318695]
-
li s-a mai permis să-și țină acolo slujbele religioase. Până la construirea unei biserici proprii, credincioșii greco-catolici ruteni din Siret au folosit biserică romano-catolică (care fusese construită în 1816-1824 și sfințită în 1826) pentru ținerea slujbelor religioase. Credincioșii greco-catolici ruteni din Siret au rămas fără preot aproape 10 ani, dar în anul 1834 autoritățile ecleziale superioare au ridicat capelanatul la statutul de parohie și au numit un nou preot. Ca urmare a pierderii arhivei parohiei, nu se cunoaște numele primului
Biserica Schimbarea la Față din Siret () [Corola-website/Science/317366_a_318695]
-
1836. El a păstorit aici doar doi ani, după care i-a succedat preotul Ignatji Buczacki, care a administrat parohia timp de 36 de ani (1838-1874). În perioada păstoririi parohului Buczacki, s-a înființat filiala greco-catolica ruteana de la Gropeni, iar rutenii s-au organizat într-o comunitate etnică (Grămadă Rusească) al carei rol a crescut în viața politică a orașului. În anul 1869, conform recensământului organizat de autoritățile austro-ungare, ponderea rutenilor era de 16% din cei 6.484 locuitori ai Șiretului
Biserica Schimbarea la Față din Siret () [Corola-website/Science/317366_a_318695]
-
Buczacki, s-a înființat filiala greco-catolica ruteana de la Gropeni, iar rutenii s-au organizat într-o comunitate etnică (Grămadă Rusească) al carei rol a crescut în viața politică a orașului. În anul 1869, conform recensământului organizat de autoritățile austro-ungare, ponderea rutenilor era de 16% din cei 6.484 locuitori ai Șiretului. În anul 1930, populația orașului Siret era de 9.905 locuitori, dintre care 4.302 români (43,43%), 2.105 evrei (21,25%), 1.657 germani (16,72%), 1.011
Biserica Schimbarea la Față din Siret () [Corola-website/Science/317366_a_318695]
-
era de 16% din cei 6.484 locuitori ai Șiretului. În anul 1930, populația orașului Siret era de 9.905 locuitori, dintre care 4.302 români (43,43%), 2.105 evrei (21,25%), 1.657 germani (16,72%), 1.011 ruteni (10,20%), 462 ruși (4,66%), 301 polonezi (3,03%), 17 țigani, 10 cehi și slovaci, 6 unguri, 1 bulgar, 7 de alte naționalități și 26 de etnie nedeclarata. Din punct de vedere al religiei, populația era alcătuită din 5
Biserica Schimbarea la Față din Siret () [Corola-website/Science/317366_a_318695]
-
trecut printr-o perioadă de înflorire în timpul păstoririi preotului Clemente Zlepko (în ) (1868-1934), paroh al comunității siretene timp de 40 de ani (1894-1934) și administrator apostolic al parohiilor greco-catolice rutene din România (1923-1930). Ca urmare a eforturilor sale, credincioșii greco-catolici ruteni din Siret au reușit în anul 1908 să-și construiască o biserică cu hramul „Schimbarea la Fața a Domnului” sau „Preobrajenia”, hram sărbătorit în fiecare an pe 6 august. Lăcașul de cult a fost sfințit la 14 iunie 1908 de către
Biserica Schimbarea la Față din Siret () [Corola-website/Science/317366_a_318695]
-
Hryhorij Chomyszyn de Stanislav. În perioada păstoririi preotului Zlepko, a fost construită o bisericuța greco-catolica ucraineană în filiala Gropeni. Preotul paroh a scris o cronică a parohiei intitulată "„Letopis greko katolickoi parafji Seret”". După Unirea Bucovinei cu România (1918), greco-catolicii ruteni s-au aflat pe teritoriul României. În anul 1922 a fost înființată o administratură apostolica cu sediul în orașul Siret (astăzi în județul Suceava), cu rol de a-și exercita jurisdicția asupra parohiilor greco-catolice rutene din Regatul României. Administratura era
Biserica Schimbarea la Față din Siret () [Corola-website/Science/317366_a_318695]
-
București. Preotul Clemente Zlepko, parohul greco-catolic de Siret, a îndeplinit între anii 1923-1930 funcția de administrator apostolic al parohiilor greco-catolice rutene din România. În negocierile pentru încheierea Concordatului cu Vaticanul, Guvernul României a insistat asupra eliminării Administraturii apostolice a greco-catolicilor ruteni. În anul 1930, după încheierea Concordatului cu Vaticanul și ratificarea să de către Parlament, Papa Pius al XI-lea a desființat administratura apostolica, dar a stabilit un vicariat greco-catolic rutean sub jurisdicția Eparhiei Române Unite a Maramureșului. Preotului Clemente Zlepko i-
Biserica Schimbarea la Față din Siret () [Corola-website/Science/317366_a_318695]
-
ortodoxie, a fost înființat un Vicariat cu sediul la Sighetu Marmației (județul Maramureș), care cuprindea parohii din Maramureș, Transilvania, Crișana și Banat. Vicariatul ortodox a fost desființat în anul 1952, fiind transformat în protopopiat ortodox ucrainean de coordonare. Preoții greco-catolici ruteni din Bucovina au cerut protecția Episcopiei romano-catolice de Iași, dar, prin adresa nr. 4502 din 21 februarie 1955, aceasta a comunicat Guvernului României că "„preoții Maniu Nicolae, Rogojinschi Emil, Toniuc Isidor și Vorobchievici Vladimir nu aparțin bisericii noastre catolice, nu
Biserica Schimbarea la Față din Siret () [Corola-website/Science/317366_a_318695]
-
a scăzut prin plecarea acestora în Germania, Austria sau Polonia. În anul 1930, populația orașului Siret era de 9.905 locuitori, dintre care 4.302 români (43,43%), 2.105 evrei (21,25%), 1.657 germani (16,72%), 1.011 ruteni (10,20%), 462 ruși (4,66%), 301 polonezi (3,03%), 17 țigani, 10 cehi și slovaci, 6 unguri, 1 bulgar, 7 de alte naționalități și 26 de etnie nedeclarata. Din punct de vedere al religiei, populația era alcătuită din 5
Biserica Nașterea Sfintei Fecioare Maria din Siret () [Corola-website/Science/317364_a_318693]
-
existau societățile caritabile "Lemaan Hatsedek", "Yad Harutsim" și "Nosei Hamita". În anul 1930, populația orașului Siret era de 9.905 locuitori, dintre care 4.302 români (43,43%), 2.105 evrei (21,25%), 1.657 germani (16,72%), 1.011 ruteni (10,20%), 462 ruși (4,66%), 301 polonezi (3,03%), 17 țigani, 10 cehi și slovaci, 6 unguri, 1 bulgar, 7 de alte naționalități și 26 de etnie nedeclarata. Din punct de vedere al religiei, populația era alcătuită din 5
Templul Mare din Siret () [Corola-website/Science/317396_a_318725]
-
locul actualei clădiri a Poștei. În anul 1930, populația orașului Suceava era de 17.028 locuitori, dintre care 10.440 români (61,31%), 3.522 evrei (20,68%), 2.009 germani (11,79%), 433 polonezi (2,54%), 207 ruși, 173 ruteni, 85 armeni, 57 unguri, 42 țigani, 17 bulgari, 14 cehi și slovaci, 9 găgăuzi, 1 grec, 1 sârb, croat sau sloven, 7 de alte neamuri și 11 de etnie nedeclarată. După religie, locuitorii satului erau grupați astfel: 10.314 ortodocși
Sinagoga Gah din Suceava () [Corola-website/Science/317401_a_318730]
-
special misionar-pastoral, care are rolul de a coordona viața spirituală a credincioșilor greco-catolici ucraineni din România în cadrul Eparhiei Greco-Catolice de Maramureș. În prezent, își are sediul în orașul Rădăuți. Vicariatul este condus de preotul vicar episcopal Mihai Dubovici. Primii greco-catolici ruteni s-au stabilit în sudul Bucovinei după anexarea părții de nord a Moldovei de către Imperiul Habsburgic (1775). Ei proveneau din Galiția și au fost aduși aici de autoritățile austriece pentru a coloniza noile teritorii ale imperiului. În anul 1780 Curtea
Vicariatul Greco-Catolic Ucrainean din România () [Corola-website/Science/317452_a_318781]
-
teritorii ale imperiului. În anul 1780 Curtea Districtuală austriacă recomanda înființarea de parohii greco-catolice în orașele și satele Bucovinei. În anul 1806, mitropolitul greco-catolicilor ucraineni din Liov, Antonie Angelovici, a cerut împăratului austriac înființarea în Bucovina a unui episcopat al rutenilor uniți cu Roma, el susținând că majoritatea enoriașilor Episcopiei ortodoxe a Bucovinei ar fi de fapt galițieni greco-catolici. Începând din 1812, împăratul Francisc I al Austriei a aprobat înființarea de parohii greco-catolice la Siret (1812), Cernăuți (1813), Cacica (1814), iar
Vicariatul Greco-Catolic Ucrainean din România () [Corola-website/Science/317452_a_318781]
-
iar mai târziu au fost înființate parohii și la Rădăuți (1833), Câmpulung Moldovenesc (1883) și în alte localități. Până în anul 1918 aceste parohii s-au aflat sub jurisdicția Eparhiei de Stanislav (azi Ivano-Frankivsk). După Unirea Bucovinei cu România (1918) greco-catolicii ruteni s-au aflat pe teritoriul României. Ca urmare a acestei situații, nunțiul apostolic Francesco Marmaggi, venit în România la 17 octombrie 1920, a dus tratative cu regele Ferdinand I prin duhovnicul acestuia, mons. Ulderic Cipolloni, pentru înființarea unei administraturi apostolice
Vicariatul Greco-Catolic Ucrainean din România () [Corola-website/Science/317452_a_318781]
-
Administratura era subordonată direct Nunțiaturii Apostolice din București , iar funcția de administrator apostolic a fost îndeplinită de preotul Clemente Zlepko din Siret (1923-1930). În negocierile pentru încheierea Concordatului din 1927, Guvernul României a insistat asupra eliminării Administraturii apostolice a greco-catolicilor ruteni. În proiectul de concordat între Vatican și Regatul României era prevăzută la art. 10 înființarea unei mitropolii la Blaj, având eparhii sufragane la Lugoj, Oradea Mare, Baia Mare și Cluj, cu mențiunea "„I cattolici uniati (ruteni) della Bucovina avranno un Vicario
Vicariatul Greco-Catolic Ucrainean din România () [Corola-website/Science/317452_a_318781]
-
eliminării Administraturii apostolice a greco-catolicilor ruteni. În proiectul de concordat între Vatican și Regatul României era prevăzută la art. 10 înființarea unei mitropolii la Blaj, având eparhii sufragane la Lugoj, Oradea Mare, Baia Mare și Cluj, cu mențiunea "„I cattolici uniati (ruteni) della Bucovina avranno un Vicario ruteno, dipendente dal Metropolita din Blaj”". Tratativele au fost însă anevoioase, dar în final s-a stabilit, în art. II, alin. 4 al Concordatului, ca din viitoareaa organizare a Bisericii greco-catolice din Regatul României să
Vicariatul Greco-Catolic Ucrainean din România () [Corola-website/Science/317452_a_318781]
-
transformat în protopopiat ortodox ucrainean de coordonare, cu sediul în comuna Poienile de sub Munte (județul Maramureș) și aflat în subordinea Episcopiei Ortodoxe de Cluj. Această organizare a funcționat până în anul 1990, primind anual sprijin financiar de la Patriarhia Română. Preoții greco-catolici ruteni din Bucovina au cerut protecția Episcopiei romano-catolice de Iași, dar, prin adresa nr. 4502 din 21 februarie 1955, aceasta a comunicat Guvernului României că "„preoții Maniu Nicolae, Rogojinschi Emil, Toniuc Isidor și Vorobchievici Vladimir nu aparțin bisericii noastre catolice, nu
Vicariatul Greco-Catolic Ucrainean din România () [Corola-website/Science/317452_a_318781]
-
în scopul de a fi numit ca Vicar General al credincioșilor greco-catolici ucraineni din România. El a fost numit la 30 septembrie 2012 de către episcopul Vasile Bizău de Maramureș în funcția de vicar episcopal (sincel) pentru Vicariatul General Special al Rutenilor. Mandatul său este valabil pentru o perioadă de patru ani și a intrat în vigoare începând cu data de 1 octombrie.
Vicariatul Greco-Catolic Ucrainean din România () [Corola-website/Science/317452_a_318781]
-
Movilă al Moldovei. Ctitorul a înzestrat mănăstirea cu numeroase moșii și sate (Adâncata, Nagoreni, Grușevița), Teodorenii devenind una dintre cele mai bogate mănăstiri din Moldova. Împrejurimile din jurul mănăstirii erau nelocuite. Pentru a lucra moșiile mănăstirii au fost aduși aici țărani ruteni din părțile Storojinețului, cărora li s-au dat o bucată de pământ pentru a-și construi case. Astfel s-a format satul Teodoreni. Treptat, aici s-a așezat și populație românească. Proprietarul moșiei Teodoreni, marele logofăt și cronicar Miron Costin
Biserica Sfânta Treime din Suceava () [Corola-website/Science/317467_a_318796]
-
facultate. Familia sa a fost evacuată din locuință, deși avea și trei copii între 5 și 12 ani și i-a fost stabilit domiciliu forțat. Timp de doi ani, familia sa nu a știut nimic despre soarta părintelui . Preoții greco-catolici ruteni din Bucovina au cerut protecția Episcopiei romano-catolice de Iași, dar, prin adresa nr. 4502 din 21 februarie 1955, aceasta a comunicat Guvernului României că "„preoții Maniu Nicolae, Rogojinschi Emil, Toniuc Isidor și Vorobchievici Vladimir nu aparțin bisericii noastre catolice, nu
Isidor Toniuc () [Corola-website/Science/317457_a_318786]
-
de la venirea sârbilor albi. "Zerwisti/Serbiszcze", în polaba/poloneză (locuitori ai Sorbiei) "Surbi" și/sau "Zeriuani", "Serauici", conform Geographus bavarus. Numele statului sârb "Raška"/"Rascia" are legătură cu cuvântul ""Rus-"", iar, dată fiind zona numită Boyko, locuită de rușini sau ruteni, este posibil ca sârbii să fi avut o origine contemporană slavica în Ucraina.
Sârbi albi () [Corola-website/Science/316500_a_317829]
-
Podu Vlădichii, având o populație de 2473 persoane și 10 în cealaltă, dintre care bărbați 1245 + 4, iar femei 1228 + 6. Erau de confesiune ortodocsă 2382, catolică 47, iudaica 50 și 4 nedeclarați. Că naționalitate 2378 români, 95 germani, 4 ruteni, alte naționalități 6. Conform recensământului efectuat în 1930 (tabele din dreapta), populația comunei Volovăț se ridică la 3.093 locuitori. Majoritatea locuitorilor erau români (97,87%), cu o minoritate de germani (1,5%). Restul locuitorilor erau: polonezi (1 persoană) și evrei
Volovăț, Suceava () [Corola-website/Science/324936_a_326265]
-
în Cordăreni, încă din 1826. Despre Gheorghe von Gafenco, a cărui amintire încă mai stăruia în memoria țăranilor pe la începutul veacului XX, se spune că a fost „un adevărat părinte al sătenilor săi”. A populat partea sa de sat cu ruteni din Galiția, astfel explicându-se numele de „Slobozia” care începe a fi folosit în paralel cu celălalt nume al acestei părți de sat, Cordăreni-Gafenco. Clironomul lui Gafenco va fi Gheorghe Flondor din Bucovina, care stăpânește la Cordăreni vreme de 20
Cordăreni, Botoșani () [Corola-website/Science/324490_a_325819]