65,853 matches
-
plebeian, ci se slujește de elementele culturii persiflate. E o rebeliune paradoxal civilizată, protocolară: "Nu-i a bine, o, nu,/ bătrîn nenorocit, vai de tine,/ ca un Demostene cu piatra uitată-n gură,/ ai ajuns, iată, să scuipi/ nisip și sînge.// Și vîntul, zburdalnicul și neînțeleptul,/ începînd să vorbească, de la o vreme,/ numai în aforisme.// Ce de marmură, ce de ceramică,/ ce de bronz!" (Ca Demostene). Patetismului îi este preferată ironia, nu o dată livrescă, într-o arborescență caracteristică: "Corespondența dintre semnificant
De la "cumințenie" la necumințenie și înapoi by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12489_a_13814]
-
mîine" (Passacaglia). Razele imaginilor resignat-provocatoare conturează o boltă grandioasă pe care tot ele o străpung. Intervine însă o anume ezitare. Pe de-o parte, rebeliunea autorului aduce o solidarizare crispată cu ființa sa somatică, reprezentînd un refugiu în carnea și sîngele său ca într-o certitudine la care n-ar putea renunța, ca într-un nucleu inexpugnabil al simțămîntului de sine. E o "confesiune prin corp", cum ar spune O. V. de Lubnicz Milesz. Pîndit de primejdie, corpul își extinde cîmpul
De la "cumințenie" la necumințenie și înapoi by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12489_a_13814]
-
folosi precum un complice, bunăoară jupuind oglinda: "Mărturisesc că nu mi-a fost prea ușor -/ oglinda asta e un adevărat palimpsest./ Totul a mers bine pentru primele straturi,/ pînă ce, astăzi, luciul/ tot mai puțin argintiu/ s-a umplut de sînge,/ de vene, de nervi și de măruntaie.// Stau și mă uit la mine/ ca la un animal/ hăcuit, atîrnat în cîrlige negre/ de Rembrandt ori de Soutine./ Mă doare grozav contemplația/ și n-am dat încă/ de nici o linie pură
De la "cumințenie" la necumințenie și înapoi by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12489_a_13814]
-
de chipuri firave,/ multicolore, dezordonate șei speriate" (Influențe livrești). Dar autorul cunoaște și momente de ezitare pe drumul metamorfozei geometrizante, notificînd fazele ei intermediare, pitorești. Nefiind un Arhimede, compasul său e amețit aidoma unui biet animal, iar o șuviță de sînge trece " bizară transfuzie " din brațul său în brațul metalic al instrumentului. Cercul ce ia naștere astfel e, la rîndu-i, nedesăvîrșit, indecent: Stau în firavul cerc și ascult/ cum punctele lui bîzîie, mișunînd pe circumferință,/ găsesc că-i foarte multă obrăznicie
De la "cumințenie" la necumințenie și înapoi by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12489_a_13814]
-
stări categoriale îngăduie poeziei a-și strecura fecunda aproximație nu fără o nuanță sanctificatoare: "Oră a scrîșnetului, - se taie/ spațiu din jurul meu. Sclipesc/ orbitoare lamele, hîrșîie/ triunghiuri de gheață, fierăstraiele. Nici nu mai cutează/ să țîșnească, să se prelingă măcar/ sîngele speriat.// Și, de fapt,/ nici un zgomot nu-i, decît poate/ un fel de zvon abstract, ca și cum/ geometrii în frecare/ rumegușul și l-ar depune/ pe un foarte subțire timpan,/ într-un auz al auzului./ Așa se-ntîmplă cu capetele de sfinți
De la "cumințenie" la necumințenie și înapoi by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12489_a_13814]
-
nici un zgomot nu-i, decît poate/ un fel de zvon abstract, ca și cum/ geometrii în frecare/ rumegușul și l-ar depune/ pe un foarte subțire timpan,/ într-un auz al auzului./ Așa se-ntîmplă cu capetele de sfinți/ șlefuite pînă ce, în loc de sînge, le țîșnește aureola" (Oră). Însă "eliberarea" nu poate fi deplină pentru un om al cuvîntului. Visul geometric nu e decît o emanație a trudei scriptorului predestinat, captiv al trudei în cauză, echivalată cu un demers fără sfîrșit la porțile misterului
De la "cumințenie" la necumințenie și înapoi by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12489_a_13814]
-
nefăcut din faptele lor cutezătoare și insolente; pe profeți i-au omorât cu mâinile lor, iar pe Hristos, pe temeiul hotărârii judecătorului; ajung ucigași și osândesc pe Hristos; Îl osândesc și cu gura lor și cu gura lui Pilat, spunând: „Sângele Lui asupra noastră și asupra copiilor noștri” (Mt. 27, 25). Se năpustesc asupra Lui cu o furie oarbă și-L ocărăsc; Îl leagă și-L târăsc; ei sunt vinovați că ostașii Îl ocărăsc; Îl pironesc, Îl înjură, Îl batjocoresc. „Pilat
Compătimirea și îngrijirea bolnavilor. In: Nr. 4, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/126_a_95]
-
poți s-o simți și pipăi, tu ești în trupu-i grabnic febra, tu puterea-i însăși, - fără tine, nu ar fi nici farmecul, nici greul clipăi. Ea-i numai una,-ncât nu poți s-o numeri; ea-ți mistuie și sângele, și vlaga; ea se-adâncește,-n carnea ta, ca plaga, - mai grea povară,-i greu să porți pe umeri. Tot astfel cum se-mbină o vopsea cu altele, te-amesteci tu cu ea și-ntârzii-n mâzga-n care o
BÖSZÖRMÉNYI ZOLTÁN - O sumă de sonete by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/11444_a_12769]
-
Soutine cumpărase o carcasă de vită, cu puțină carne pe ea, pentru vestitul său tablou ,Bou jupuit". Până să-l termine, carnea s-a înverzit, putrezită. Cum nu-și permitea să cumpere alt ,model", și-a luat o căldare de sânge. A împroșcat oasele ca să pară roșii, dar lichidul a îmbibat podeaua și a străbătut până la atelierul lui Chagall. Marc Zaharovici, care, și pe gerul cel mai cumplit lucra gol pușcă (avea doar un singur costum) - deși, har Domnului, era, după cum
EL by Dina Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/11442_a_12767]
-
privind talentele ei de luptătoare și dobândirea lor, nu și în ceea ce privește psihologia personajului. Aceasta e relativ simplă: găsește omul și răzbună-te, dar n-o fă fără o doză de onoare. Să nu uităm că protagonista era o asasină cu sânge rece, până când i s-a încălzit odată cu aflarea faptului că e însărcinată (asta ca să reiau metafora sângelui pe care Gorzo a rodat-o bine) și nici atunci nu pare să se căiască în vreun fel pentru crimele comise. Date personale
Omorâți-l pe Bill, dar cruțați-l pe Tarantino by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11438_a_12763]
-
găsește omul și răzbună-te, dar n-o fă fără o doză de onoare. Să nu uităm că protagonista era o asasină cu sânge rece, până când i s-a încălzit odată cu aflarea faptului că e însărcinată (asta ca să reiau metafora sângelui pe care Gorzo a rodat-o bine) și nici atunci nu pare să se căiască în vreun fel pentru crimele comise. Date personale despre eroină pe care - nota bene! - le aflăm abia la final, odată cu replicile telenovelistice care, din nou
Omorâți-l pe Bill, dar cruțați-l pe Tarantino by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11438_a_12763]
-
carne și oase", nu caricaturi. Ceea ce face să existe și durere, și grație tocmai când suferința e cauzată. Iar Gorzo privește din nou în capul regizorului când spune ce a vrut Tarantino și ce îl îmbată pe el. Dacă doar sângele era necesar, de ce și-a bătut atât capul cu coregrafia din Kill Bill 1 (că și l-a bătut e sigur din materialele bonus de pe DVD și din colaborarea cu Yuen Woo Ping)? Acea cantitate enormă de sânge se impune
Omorâți-l pe Bill, dar cruțați-l pe Tarantino by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11438_a_12763]
-
Dacă doar sângele era necesar, de ce și-a bătut atât capul cu coregrafia din Kill Bill 1 (că și l-a bătut e sigur din materialele bonus de pe DVD și din colaborarea cu Yuen Woo Ping)? Acea cantitate enormă de sânge se impune pentru scopul pe care îl menționam înainte: aducerea asasinilor printre noi. Să spunem că am viziona un film despre un bancher: v-ar mira faptul că personajul în cauză manipulează enorme sume de bani neacordându-le o atenție
Omorâți-l pe Bill, dar cruțați-l pe Tarantino by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11438_a_12763]
-
mira faptul că personajul în cauză manipulează enorme sume de bani neacordându-le o atenție specială? În ambele cazuri, e vorba de rutină (nu cred că Mireasa a devenit asasin profesionist stând cu mâinile încrucișate și oripilând-se la vederea sângelui) și de detașare, care se poate privi ca deformație profesională: dacă stai să te gândești la durerea pe care i-o produci adversarului, ți-o produce el ție. Așa că ucigașul de meserie ajunge să omoare cu aceeași dexteritate și detașare
Omorâți-l pe Bill, dar cruțați-l pe Tarantino by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11438_a_12763]
-
gândești la durerea pe care i-o produci adversarului, ți-o produce el ție. Așa că ucigașul de meserie ajunge să omoare cu aceeași dexteritate și detașare cu care un puști împușcă ,inamicii" dintr-un joc pe calculator. Cantitatea consistentă de sânge e necesară pentru a de-sensibiliza spectatorul la fel de mult pe cât e mireasa de-sensibilizată. Așa se face sutura, așa ajungem să ne pese de personaj, fiind trași noi înspre ea, nu vice versa. Cum s-ar fi întâmplat dacă filmul
Omorâți-l pe Bill, dar cruțați-l pe Tarantino by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11438_a_12763]
-
ardea fierul rușinii;/ Prin scorbura cămășii de tort/ Li se-mplânta în pieptul stâng/ Semnul înfierării;/ Vuiau foalele s-ațâțe focul/ În care se coceau ștampilele;// Cei din semințiile trădării/ Ridicau cumplitele sigilii, le trânteau/ În carnea de țăran; abur, sânge/ Miros de carne friptă/ Copleșea lumea:/ Ca boii, ca păsările îngrămădiți/ Și fără apărare.// Răspândiți apoi în pivnițele babilonului/ Deprindeau un cântec/ Al robilor uniți: cântau muncitorii,/ Cântau și cei munciți; și cei cu pământ/ Și cei săraci - lipiți: Hai
Roșu vertical by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11456_a_12781]
-
degrabă proză aici decât poezie, o pastă verbală densă ce umple spațiul paginii fără a lăsa cel mai mic lăcaș de ventilație lirică: ,Suflă țăranii cu capetele lor de cai/ În scăldătorile mașinilor - nici fiert/ Nici înghețat;/ Trece mama cu sângele fiului/ Până la genunchi, ca printr-o mlaștină:/ Industrii;/ }ăranii suflă ca vitele-n scăldătoarea/ De lapte, de ulei, de sânge -/ A industriilor;/ Se laudă ocârmuirea, țăranii suflă/ Cu boturile lor de cai în scăldătorile/ De lapte, de vin, de ulei
Roșu vertical by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11456_a_12781]
-
de ventilație lirică: ,Suflă țăranii cu capetele lor de cai/ În scăldătorile mașinilor - nici fiert/ Nici înghețat;/ Trece mama cu sângele fiului/ Până la genunchi, ca printr-o mlaștină:/ Industrii;/ }ăranii suflă ca vitele-n scăldătoarea/ De lapte, de ulei, de sânge -/ A industriilor;/ Se laudă ocârmuirea, țăranii suflă/ Cu boturile lor de cai în scăldătorile/ De lapte, de vin, de ulei./ Extracție de clasă, la nesfârșit și-n disperare." (Extracție de clasă); , Pe cel dintâi l-au alungat cu pietre,/ L-
Roșu vertical by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11456_a_12781]
-
în scăldătorile/ De lapte, de vin, de ulei./ Extracție de clasă, la nesfârșit și-n disperare." (Extracție de clasă); , Pe cel dintâi l-au alungat cu pietre,/ L-au răstignit pe la izvoare;/ Și i-au vărsat lichidele primordiale:/ Dunga de sânge și umori/ Se vede și-acum băloasă pe planetă -/ Ca un fitil spre dinamita/ De sub această lume mult îngăduită:/ Pe vărsătura de oțet și fiere/ }âșnită de sub coasta ruptă de lance/ Se-arată îngrășarea semințiilor/ În viermuială." (Mereu și mereu
Roșu vertical by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11456_a_12781]
-
acceptate și siluirea cursului istoriei. Închis în celula învelită în pânza de apă a Dunării, el urcă noaptea în turn și privește stelele îndepărtate, cu o foame de absolut la antipodul instinctelor lui Dracula. În locul unui biet vampir setos de sânge și cam nătâng, avem deci un personaj complex, un spirit erudit pe măsura înțelepților timpului său și un cerebral care trăiește existența la rece, îngrozind prin detașarea cu care omoară, mutilează, schingiuiește. Aici văd a doua notă de originalitate a
Bietul Dracula by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11478_a_12803]
-
secundată în realitatea divină a zborului potențial spre prezența lui Dumnezeu pe care încearcă să o exprime Sfântul Macarie. Un aspect al gândirii macariene constă în utilizarea imaginii sufletului zburând în „aerul cel dumnezeiesc”38; „Hristos a fost jertfit, iar sângele Său, stropindu-ne, a făcut să ne crească aripi, pentru că El ne-a dat aripile Duhului ca să putem zbura nestânjeniți în aerul cel dumnezeiesc”39, fraza „aerul cel dumnezeiesc” sau „aerul Divinității”, putând fi comparată atât cu zborul neoplatinician în
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beţia trează, somnul treaz, rana şi zborul sufletului (III). In: Nr. 8/2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/140_a_94]
-
a mai rămas nimic, la a doua am găsit filmul plictisitor și artificial), m-am mai luminat la față găsind colecția completă Tarkovsky pe DVD (nu, respect imperativul categoric de vară și nu vă voi chinui cu o analiză la sânge a Oglinzii sau Nostalgiei), ultimul Woody Allen - din 2005! - și un film de război sud-coreean. Ei, l-a ajuns și pe acest regizor blestemul cantității în defavoarea calității. Să tragem o ocheadă către trecutul lui Woody Allen (nu amoros, pentru acela
Un american dispare,un sud-coreean apare by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11504_a_12829]
-
Stanomir. Amintirii bunicilor mei, Constanța și Iordache Hărăbor"); și apoi, din derularea istoriilor personale, în care adolescența, vârsta critică la propriu și la figurat, aduce o apropiere pe alte baze decât cele strict biologice. Contează, acum, nu atât legătura de sânge, cât solidarizarea în jurul unor valori comune, pe care părinții le-au indus copiilor într-o pedagogie paralelă cu cea comunistă, oficială. La școală și în lumea exterioară bine controlată de ochiul vigilent al Partidului, educația ,permanentă" urmează turnantele înjosirii și
Decrețeii (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11518_a_12843]
-
mă privește cine pe cine desemnează în fruntea sau în afara familiei regale. Mi-e suficient, ca simplu cetățean, registrul stării civile. Problema (recentă) cu Paul Lambrino nu e dacă poate moșteni sau nu invizibilul tron al României, dacă e de sânge regal sau neam prost: e treaba sa și a celor care împart astfel de titluri. Problema e că individul încearcă să arunce țara, din pure și penibile calcule pecuniare, într-un conflict din care avem toate șansele de a ieși
Prinț și delator by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11533_a_12858]
-
său criminal. Regelui îi stătea, însă, și atunci la îndemână ceea ce i-a stat mai târziu: șansa abdicării. Nu poți gira, ca Rege, atrocități care sigur te dezgustă, nu poți rămâne de lemn-Tănase atunci când la picioarele tale curg valuri de sânge nevinovat. Istoricii au adus numeroase probe că, în limitele puterii constituționale, Mihai a făcut lucruri demne de admirat. Oricâte ar fi fost acelea, nu puteau compensa crimele în masă comise de Ion Antonescu. Nu e cazul să intrăm, acum, în
Prinț și delator by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11533_a_12858]