896 matches
-
din încăpere. Goncea se ridică, ajutat de Nisip. Apăsă pe un alt buton, undeva la colțul mesei. Sergentul Pungă apăru pe altă ușă. Goncea îi făcu semn să-i ia pe cei doi. - Du-i la magazie, să-și preia săculețul și p-ormă să treacă pe la tova Nichi să semneze. Copia mi-o aduci mie. Se ridică și el și-i conduse până la ușa pe care intraseră. Îl prinse pe după umeri pe Nisip, oftând: - Te-nțeleg, zău. Știu și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ziceam, când atunci cu colectivizarea. Era un lent major, unu Goncea, povestea tata. Goncea ăsta, care e generalul de-acuma. Venise cu echipa, cu plotoanele de milițieni, să-i lămurească să se-nscrie de bună voie la colectivă. Băteau majurii cu săculeți, să nu rămână urme. Nu bătea ăla. Goncea stătea pă scaun, citea ziarul Scânteia sau bea un pahar de șpriț, ciugulea semințe de bostan. De bătut bătea alți malaci, da’ Goncea stătea și cică lămurea omu’ cu ideologia și glasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
15 grame, apă distilată, 100 mililitri. Linia melodică era răgușită. Rezultatul: protrombina reziduală în mari cantități pe care femeile de serviciu nu mai pridideau să o care cu roaba pe drum către crematoriu, neuitând să își ascundă câteva kilograme în săculețele de celuloid legate în jurul burților și-așa suprasaturate cu glucidele îngurgitate de-a lungul zilei, fără să știe că din fecalele lor răsărea pe lângă garduri un strat de iarbă cu însușiri miraculoase, care emana, în afară de idei politice, captate de radarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
zâmbind. — Să spunem că securitatea de la Venetian nu mai e ca pe vremuri. Și e și mai ieftin. Tânăra de douăzeci și doi de ani, Irina Kataieva, ciocăni la ușă. Ținea în mâna stângă o sticlă de vin, într-un săculeț de catifea pentru cadouri, cu fundă deasupra. Un tip de vreo treizeci de ani deschise ușa și zâmbi. Nu era atrăgător. — Tu ești Eddie? — Exact. Intră. — Ți-am adus asta, din seiful hotelului, zise ea, întinzându-i vinul. Urmărind totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
lapte, dar poți să le faci și mai mici, de un litru. Un vas dewar nu are forma unei sticle de vin, pentru că are o gură mare, dar în rest ar avea aceeași mărime. Și ar încăpea perfect într-un săculeț pentru sticle de vin, asta e sigur. Cred că sunt la el, spuse Vasco. Trebuie să fie în săculeț. — Și eu cred la fel, zise Dolly. Îi vezi? — Da, îi văd. Vasco preluă cuplul la parter, lângă standul gondolei. Mergeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
sticle de vin, pentru că are o gură mare, dar în rest ar avea aceeași mărime. Și ar încăpea perfect într-un săculeț pentru sticle de vin, asta e sigur. Cred că sunt la el, spuse Vasco. Trebuie să fie în săculeț. — Și eu cred la fel, zise Dolly. Îi vezi? — Da, îi văd. Vasco preluă cuplul la parter, lângă standul gondolei. Mergeau braț la braț, bărbatul ducând sticla de vin în îndoitura brațului, în poziție verticală. Era un mod incomod de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
de laborator. Tipul aproape murise sufocat, după ce se încuiase într-un dulap. Liftul cobora. Imediat ce se opri, Vasco trase de mâner ca să deschidă ușa, dar probabil că Tolman apăsase vreun comutator de urgență, pentru că ușa nu se clinti. Vasco văzu săculețul cu vin pe podea. Catifeaua fusese împinsă în jos și se vedea marginea de oțel inoxidabil a containerului. Iar capacul era scos. Un abur alb plutea în jurul gurii containerului. Tolman se holba la el prin geam, cu niște ochi înnebuniți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
îl vadă deplasându-se pe stradă. Dar punctul albastru nu se deplasa, era static. Adresa arăta Marbury Madison Drive nr. 348, adresa casei lui. Se uită în camera de zi și văzu adidașii albi ai lui Jamie în colț, cu săculețul lui de călătorie. Nu apucase să și-i pună. Apoi introduse senzorul pentru fiul lui. Același rezultat. Punctul albastru era fixat la adresa casei lui. Apoi, se mișcă puțin. Și fiul său Jamie intră pe ușă. — Ce faci, tată? Polițiștii sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
ANOTIMPURI... Stau în fotoliu, și privesc cum arde focul. Lângă mine, pisica toarce ușor. Încet-încet, Moș Ene mi se strecoară sub pleoape cu săculețul său fermecat doldora de vise. Fetițo, vrei să facem o călătorie în anotimpuri? Nu am mai avut timp să-i răspund pentru că m-am simțit cuprinsă într-un vârtej amețitor... Primăvara mi-a surâs, dăruindu-mi o crenguță de măr
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
de des ceaiuri de mentă, de mușețel, de flori de soc, să se fricționeze membrele de ambele părți cu o flanelă îmbibată în alcool camforat, să-și pună fără încetare comprese calde pe abdomen, cenușă caldă, nisip cald așezat în săculeț", până când cel suferind transpiră și începe să se învioreze, semn neîndoielnic al vindecării. József Ferentzi recomanda cu tărie aceste sfaturi "întrucît, din cele experimentate de mine personal, în cazurile de holeră din Ardeal - mărturisea el -, am observat cu durere că
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
ferească, până la sfârșit, oamenii de molimă"528. Opinia curentă despre cauzele apariției molimei este dezvăluită și de o anecdotă povestită de comandantul unui regiment cantonat în satul Mircova și consemnată de un memorialist, magistratul Eugen Petit: "Holera trece cu două săculețe în mână; asaltată de rugămințile fierbinți ale locuitorilor să nu mai facă atâtea victime, se înduioșează și răspunde: Nu pot face nimic, căci nu sunt eu de vină, dar conținutul acestor două săculețe" - și, dezlegîndu-le la gură, arată într-unul
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
magistratul Eugen Petit: "Holera trece cu două săculețe în mână; asaltată de rugămințile fierbinți ale locuitorilor să nu mai facă atâtea victime, se înduioșează și răspunde: Nu pot face nimic, căci nu sunt eu de vină, dar conținutul acestor două săculețe" - și, dezlegîndu-le la gură, arată într-unul "frica", iar în celălalt "fructe verzi"". Pentru reprimarea delictului consumării fructelor verzi, soldații prinși asupra faptului erau bătuți cu cureaua pe fundul gol529. Cât despre străvechea prejudecată cum că groaza de holeră ar
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
vocea asta, tot mai casantă, pe măsură ce Îmbătrânește, chiar mai repede decât el. În ciuda blazonului aristocratic și a diferenței de ani dintre ei, În ciuda orelor de gimnastică și masaj, fesele i s-au teșit, sânii și burta Îi atârnă ca niște săculeți pe jumătate goi. Corpul tot mai plin, dar privirea tot mai sigură de ea. De ce? Doar pentru că ea a deschis ochii În această lume și crede că-i cunoaște regulile mult mai bine decât el, care, venit de departe, le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
dintre bărbați ieșise din apă cu tipsia în mână și se apropia de bătrânul ce ședea așezat pe un scăunel cu trei picioare foarte aproape de mal. Acesta examină talerul pe care i-l arăta bărbatul și scoase de la brâu un săculeț mititel de piele. Desfăcu cu grijă băierile și deschise larg gura punguței. Apoi, cu vârful degetelor culese ceva de acolo și îi dădu drumul înăuntru. Ăla-i starostele, îi explică Vasilică. El e șeful. Cristi îl privi mai atent. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
deloc. V-am spus că nu ne îmbogățim din asta, abia adunăm cât să ne ducem zilele de azi pe mâine. În timp ce vorbea, deschise cu dexteritate punguța și lăsă să cadă grăunții de aur înăuntru. Cu o mișcare scurtă, strecură săculețul înapoi la brâu și se apucă din nou să tragă din lulea. Cristi putea să jure că moșneagul nu scosese de la chimir aceeași punguță pe care o văzuse el de sus de pe stânca de unde observaseră ei șatra țiganilor zlătari. Aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
bună seara, Înainte de culcare, cu spirt sau „diana”- care se găsea la farmacie - de se roșea pielea pe noi, ne dădea să bem un ceai fierbinte cu miere, făcut din toate plantele medicinale adunate de noi vara și puse În săculeți din pânză, un piramidon - așa era pe atunci - sau o aspirină și ne băgam În pat. Dacă ne durea În gât ne spunea să facem gargară cu apă și sare și ne punea comprese cu spirt În jurul gâtului. Dacă
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
fost și ghiozdanul care m-a cocoșat patru ani și mai bine. El era într-adevăr greu, pentru că îndesam în burdihanul lui penarul de lemn, călimara și o puzderie de cărți, caiete, maculatoare, rigle, compasuri. Se mai adăugau și doi săculeți de pânză, unul gri, altul bej, pe care îi bălăngăneam pe lângă mine. În sacul gri erau cipicii croșetați din lână groasă, pestriță, de umblat prin clasă, chiloții negri și tenișii albaștri pentru sport, de totului tot nici măcar un kilogram. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
se adună vreo 70 de tone. Ies la raport, purtate în mâini sau în spate, singură sau cu ajutor, mii de provizii de la piață și magazin, cutii cu cărți, mobile, saci de ciment, televizoare, gresie, coroane mari la înmormântări, aspiratoare, săculeți cu pământ pentru flori, un calculator, faianță, butelii de aragaz, găleți cu nisip, butoiașe cu murături, baxuri de apă, lădițe cu fructe, o imprimantă, cărămizi, lampadare, un gard de papură, tablouri, ficuși și leandri, colaci de sârmă, covoare făcute sul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
și se uită pe fereastră. Mare i-a fost mirarea când a văzut într-un sat, de la marginea pădurii, la porți, mese încărcate cu legume și fructe: cartofi, roșii, ceapă, varză, prune, mere și altele, aranjate frumos în coșuri și săculeți . Mașina circula cu viteză redusă și atunci îndrăzni s-o roage pe mama sa: Mami, vrei să oprești puțin? Da, chiar asta doream să fac... Aleg un loc să pot scoate mașina din carosabil... Doriți fructe, da? Daaaa! au strigat
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
de culoarea prunei a lui Chacha atârna un canaf. Peste mâneca surorii mijlocii, care era brodată cu un model în relief, era trecut un cordon roșu. Fetița cea mică era îmbrăcată la fel de elegant ca surorile ei. Fiecare avea câte un săculeț parfumat cu lemn de aloe și un mic clopoțel de aur. — Câți ani aveți? întrebă Hideyoshi. Dar nici una dintre fete nu vru să răspundă. Dimpotrivă, buzele li se albiră atât de tare, încât dădeau impresia că, dacă erau atinse, ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și negre, ca o tablă de șah. Holul era mare poate cât toate cele cinci săli de clasă la un loc. Uneori, în recreația mare, în rarele zile când nu ieșeau în curte din cauza ploii, aruncau la țintă cu un săculeț umplut cu nisip, mare cam cât palma. Ținta era la zece pătrate distanță de linia de aruncare. Avram Botea a trasat cu creta cercuri concentrice în jurul țintei. De altfel, ideea cu jocul tot a lui a fost. Aruncau de-alunecatelea și
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
nisip, mare cam cât palma. Ținta era la zece pătrate distanță de linia de aruncare. Avram Botea a trasat cu creta cercuri concentrice în jurul țintei. De altfel, ideea cu jocul tot a lui a fost. Aruncau de-alunecatelea și bineînțeles că săculețul ștergea de fiecare dată porțiuni din cercurile de cretă. Directorul școlii, domnul Ionescu, s-a oprit într-o zi și, c-o mână în șold, a stat de-o parte și a urmărit plin de interes, în tăcere, preț de
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
a urmărit plin de interes, în tăcere, preț de un minut sau două, jocul lor, zâmbind amuzat. După care, însuflețindu-se brusc, le-a spus: Uite cum cred eu că-i mai bine să aruncați. S-a aplecat, a luat săculețul de pe jos și, de la linie, respectând regula jocului, l-a aruncat prin aer, cu boltă, nimerind drept în țintă. A râs mulțumit de isprava sa și și-a continuat drumul spre cancelarie. Băieții s-au uitat lung în urma directorului lor
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
jos, undeva între bancă și fereastră, ca și cum și-ar fi ales locul unde să sară. Dar rămase sus pe pervaz. Iar în ochii domnului Ionescu ce se vedea? Perplexitate? O concentrare surâzătoare ca atunci când se pregătea să arunce la țintă săculețul cu nisip? Cătălin se aștepta la orice. Dar nu era timp de amânare. Lucrurile se clarificau precipitat. Perplexitate poate că fusese, dar surâs în niciun caz, fiindcă dindărătul concentrării de pe fața domnului Ionescu țâșni mânia. Cine ți-a dat voie
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Niculina c-o scară și c-un burete. În rest, faceți abstracție... Nu numai că vremea mohorâtă stăruia, dar se pornea să și plouă. Ba chiar vreo două tunete de vară întârziată făceau să tremure geamurile. Pe hol, băieții aruncau săculețul cu nisip peste zece careuri numărate de la linia de aruncare. Unii trăgeau cu coada ochiului către ușa cancelariei, sperând să-l vadă pe domnul Ionescu ieșind vesel, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, să le arate încă o dată magistrala
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]