1,226 matches
-
plin de harul Tău dumnezeiesc prin harul preasfântului și de-viațăpurtătorului Tău Mormânt și să binecuvântezi și să sfințești pre cei ce se ating de ea cu cucernicie, slobozindu-i de întunericul patimilor, și să ne faci vrednici de preastrălucitoarele Tale sălașuri unde strălucește lumina cea neînserată a Dumnezeirii Tale. Dă-le, Doamne, sănătate și viață bună, umple casele lor de tot binele. Dătătorule-de-lumină, Stăpâne, ascultă-mă pre mine, păcătosul, în acest ceas și dă-ne nouă și lor să umblăm în
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
toate ușile Închise și fiind sfîșiați, ca și noi, de ghimpele primăverii, de țipătul ascuțit, fără cuvinte, oare n-au purtat și ei - acești tineri din trecut, Garfield, Arthur, Harrison și Hayes -, așa cum am purtat și noi, În micile lor sălașuri de oase, sînge, țesuturi, sudoare și agonie, Întreaga povară insuportabilă a durerii, bucuriei, speranței și a foamei mistuitoare pe care o poate Îndura un om, pe care a cunoscut-o omenirea? Nu s-au rătăcit și ei? Nu s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
40,22: „Cel care locuiește deasupra rotocolului pământului [...]. El desfășoară cerurile ca o pânză, le întinde ca pe un cort de locuit”, constituie expresia cea mai clară a acestei idei religioase. Cerul devine astfel locul unde se află templul ceresc, sălașul în care Dumnezeu locuiește, așezat pe tron ca domnitor divin (1Rg 8,39; Ps 11,4; 103,19). Ps 103,19 afirmă că Yhwh însuși „a stabilit”, „a ridicat” (hēqîn) tronul său în cer, utilizând o figură expresivă care redă
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
geamuri? Nu sunt tânăr fără minte Prins de dulcele-ți cuvinte, Nu curtean înfumurat Nici oștean împlătoșat Ci eu sunt Sburător Ca un vânt De ușor, Mă anin De un ram Și suspin Lângă geam, 112 {EminescuOpVI 113} Ca-n sălaș Tremurând Să mă lași Mai curând. Căci sunt slab de-mi plângi de milă, Orb ca visul de copilă; Sunt ca vânt de primăvară, Ca amurgul cel de vară; Din picioare pân-la cap Într-un cuib pot să încap, Iar
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
clopot fără lege Și trăgîndu-l, sunător, De izbirea lui să mor, Căci eu nu sunt vr-un fecior Ca să viu amăgitor, Ci eu sunt Sburător Ca un vânt De ușor, Mă anin De un ram Și suspin Lângă geam, Ca-n sălaș Tremurând Să mă lași Mai curând. Ea-și netează a ei tâmple Și de lacrimi i se împle Ochii dulci de mângâiere. Ea suspină fără vrere Neștiind încă ce-i cere Inima cu-a ei durere, Iar gândirea ei cea
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Bine pe noi că ne - așteaptă: Ție zobu cu obracu Mie gură și colac[u]. 56 Dă, Doamne, nanei noroc, Ca semînța-n busuioc, Dă, Doamne, nanei putere Ca semînța-n cărujele. 57 Măi bădiță păunaș, Hai la noi să-ți dau sălaș; Dar de cină ce ți-oi da? Strugurei ca iedera, Strugurei muiați în rouă Și un pat de perini nouă; Patul e din lemn de vie - De-i fi om de omenie Te-i culca cu bucurie. 58 Păsărică, păsărică
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
târziu însă. Cadavrul individului cu mers de pisică plutea pe apa plină de sânge. Noaptea, Hingherul a fost văzut târând de pe țărm trupul câinelui împușcat. Pe urmă a dispărut, nu l-a mai zărit nimeni. Își făcuse, se vorbea, un sălaș în bălării. În aceeași noapte, plimbîndu-mă, fiindcă nu puteam să adorm după cele întîmplate, am nimerit, în spatele azilului, puțin mai departe, dincolo de o magazie veche de lemn, peste niște ziduri dărăpănate și înverzite de licheni care nu susțineau nici un acoperiș
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
am recunoscut imediat după bascul lăbărțat pe cap. Călca apăsat, fără să se uite înapoi. Am vrut să-l strig, însă Hingherul fusese totdeauna un tip ciudat, de la care nu știai ce să aștepți. Și, din moment ce-și făcuse sălaș acolo în bălării, însemna că avea ceva în cap și că nu vroia să fie văzut; altminteri ce rost avea să se ascundă? Apărat de ierburile mai înalte decât mine, m-am ținut un timp după el, din curiozitate, până ce
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
săi, așa cum orice om dorește să lase urmașilor pentru o mai vie aducere aminte. Îndrăznea prea mult la bunul vecinilor și-și sporea averea și influența. Primarul, jandarmul, notarul și orice slujbaș venit de la centru la el își găseau bogat sălaș, încet-încet reușind să-i cumpere și să le cumpere și conștiințele... în felul acesta mereu era ocrotit de cei pe care-i ospătase interesat. Orice plângere împotriva lui se întorcea cu efect dăunător împotriva celor ce reclamaseră, așa că, de la o
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
va ierta niciodată. Sunt proscrisă pentru totdeauna din lumea celor neprihăniți. Nu voi merge niciodată În rai. Voi fi aruncată direct În flăcările iadului. Însă Allah știe cât de puțin regret am În suflet. — Poate că purgatoriu Îți va fi sălaș pe vecie, a Încercat doamna Sweet să o consoleze, simțindu-se neajutorată văzând-o pe stăpână-sa plângând. Dar fata aia armeană? Ai de gând să-i spui secretul bunică-sii? — Nu pot. E prea mult. În afară de asta, n-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
știm că ne așteaptă propria noastră memorie și poate o lacrimă. Cipriano Algor va zăbovi câteva minute în fața mormântului soției, nu pentru a recita niște rugăciuni pe care le-a uitat, nici pentru a-i cere ca, în empireicul ei sălaș, dacă atât de sus au ridicat-o virtuțile, să intervină în favoarea lui pe lângă cel despre care unii spun că poate orice, se va mulțumi doar să protesteze, Justa, uite ce mi-au făcut, au râs de munca mea și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
târziu însă. Cadavrul individului cu mers de pisică plutea pe apa plină de sânge. Noaptea, Hingherul a fost văzut târând de pe țărm trupul câinelui împușcat. Pe urmă a dispărut, nu l-a mai zărit nimeni. Își făcuse, se vorbea, un sălaș în bălării. În aceeași noapte, plimbându-mă, fiindcă nu puteam să adorm după cele întâmplate, am nimerit, în spatele azilului, puțin mai departe, dincolo de o magazie veche de lemn, peste niște ziduri dărăpănate și înverzite de licheni care nu susțineau nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
am recunoscut imediat după bascul lăbărțat pe cap. Călca apăsat, fără să se uite înapoi. Am vrut să-l strig, însă Hingherul fusese totdeauna un tip ciudat, de la care nu știai ce să aștepți. Și, din moment ce-și făcuse sălaș acolo în bălării, însemna că avea ceva în cap și că nu vroia să fie văzut; altminteri ce rost avea să se ascundă? Apărat de ierburile mai înalte decât mine, m-am ținut un timp după el, din curiozitate, până ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
timp, și astfel de agregări sînt rare În America. Vechiul cartier În care trăiește Wakefield este una dintre puținele care există și ar trebui să fie conservată, dar restauraționistul Îndepărtează secretele casei și ucide strigoii care și-au găsit aici sălaș de-a lungul timpului. Și, În acest proces, Îl ucide și pe Wakefield. Cam la vremea celei de-a doua reconstrucții, Wakefield deschide ferestruica de la baie care dă spre curtea vecinului și răcnește: — Stop! Oprește imediat zgomotul ăsta infernal! Muncitorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Italia și era dispus la orice ca s-o aibă. Am stat de vorbă cu Rotari ca să-nțeleg dacă și el, explicându-i situația, bănuia ceva. M-a ascultat atent, cu ochii întredeschiși, așteptând să termin. - Preoții ăștia își au sălașul la Oderzo, banii și sarea animală dovedesc acest lucru. Oderzo este o cangrenă bizantină în regatul nostru, dovadă că într-acolo se-ndrepta trimisul exarhului. Nu crezi că acolo se pune la cale o conspirație împotriva noastră? Parcă-mi citise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Așa se face că în timpul unei slujbe, dat fiind scandalul care se aprindea la omilie, un predicator a profitat de ocazie, îndreptând spre mine toate invectivele și protestele. A rostit cu voce tare că la Brescia Vrăjmașul și-a găsit sălaș. În tăcerea neașteptată, și-a îndreptat arătătorul spre mine, numindu-mă păcătos public și definindu-mi casa drept adăpost al tuturor infamiilor. Și, cu cât ceilalți erau mai tăcuți și mai atenți, cu atât se înflăcăra mai tare în a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ce creștea la marginea unui câmp pe care se vedeau cai și căruțe mici, oameni trebăluind și cântând. Casele, mărunte, săpate în pământ și acoperite cu paie, arătau ca niște ciuperci uriașe, cu tulpina rotunjită și pălăria țuguiată. Era un sălaș țigănesc tradițional. Femeile negricioase, cu fuste pestrițe și basmale de pânză albă, stăteau în fața bordeielor, dărăcind lână și amestecând în ceaunele puse la foc, pe pirostrii. Toată așezarea avea douăzeci de case, iar sălașul, cu țigani cu tot, pentru că îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
rotunjită și pălăria țuguiată. Era un sălaș țigănesc tradițional. Femeile negricioase, cu fuste pestrițe și basmale de pânză albă, stăteau în fața bordeielor, dărăcind lână și amestecând în ceaunele puse la foc, pe pirostrii. Toată așezarea avea douăzeci de case, iar sălașul, cu țigani cu tot, pentru că îi aparținea unui boier de prin partea locului, se numea Țiganii lui Chicoș. Zogru a intrat repede în vorbă cu niște femei tinere și zâmbitoare, de sub fustele cărora au început să apară capete mici, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
tot, pentru că îi aparținea unui boier de prin partea locului, se numea Țiganii lui Chicoș. Zogru a intrat repede în vorbă cu niște femei tinere și zâmbitoare, de sub fustele cărora au început să apară capete mici, de copii curioși. În sălașul boierului Chicoș, oamenii munceau câmpul de secară și aveau în grijă niște animale lăsate libere în liziera pădurii. Zogru a rămas aproape două săptămâni în sat, ajutând de la una la alta și ascultând seara povești despre crime înfiorătoare și magie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
toată familia își ducea viața între studiu, politică și chiolhanuri... Un castel! Regele avea un castel într-o grădină nemaivăzut de frumoasă. Acolo era un pom cu mere... Mere Golden (nu de aur). Însă de la o vreme acolo își făcuse sălaș o pasăre. Ciocănitoare! Nu-i așa, bunicule?! Schimbând piciorul stâng pe cel drept, cu zâmbetul ușor ironic dar tremurându-i barba, bunicul duce povestea mai departe: ...o ciocănitoare cu pene aurii (nu de aur) și cu ochii verzi smarald (nu
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mai fie supărată. - Mama e supărată? am întrebat eu uluită. - Lea crede că Rahela te-a vândut răului. E exact ca tatăl tău, la fel de suspicioasă când vine vorba despre oraș și nu e bucuroasă la gândul că o să-ți faci sălaș între niște ziduri. De fapt, cred că îi e dor de tine. Dar o să-i povestesc despre luminițele din ochii tăi, despre zâmbetul de pe fața ta și despre aerul de femeie pe care îl ai acum, că ești și tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Așteptați pînă ce pleacă ea și apoi dați-i drumul. - O să fie mulțumită, răspunse Annick cu ușurare. Lucas se Îndreptă spre biroul lui Morineau, pe care Îl rechiziționase Încă de la sosirea pe insulă, obligîndu-l pe sergent să-și Înjghebeze un sălaș provizoriu În biroul subordonaților săi, și, cu un gest sec din bărbie, Îi făcu semn Mariei să-l urmeze. Nici nu Închisese bine ușa În urma ei că Fersen explodă. Se săturase să tot afle de la alții ce se străduia ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
zgomotul ploii de aprilie, iar amintirea aceea îi va urmări mereu, mereu, mereu, mereu. Dar Iulia și Alexandru n-au vreme și nici chef acum să pună cap la cap datele problemei și să tragă o concluzie eliberatoare. Sus în sălașurile luminoase, pregătirile sunt în toi pentru însămânțările de primăvară. Se seamănă pe pământ nu doar o nouă generație de bebeluși, ci și gânduri, culori, alb, roz, gri, căci tapiseria e pe terminate, marile figuri ale veacului sunt împlinite, păsările heraldice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
se aciuase tânărul Lavrentie. A încercat Iosif chiar să-l dea la școală, dar junele Goncea nu prea avea îndemnare de inimă spre învățătură și studiu. Se trăgea mai mult pe lângă lingurarii lui Brandaburlea, din cătunul de peste deal. Acolo, în sălașul lor, se simțea cel mai bine. Când a mai crescut, s-a aciuat pe lângă legiunea de jandarmi și, până la urmă, l-au trimis la o școlă la Pitești. A făcut și ultimul an de război, tot la jandarmi. Acolo i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Ce să lase? Scaieți, ciulini. Ghimpi peste tot. Nici măcar cenușă, cum am văzut odată ca se spunea într-un film. Ridică din umeri. Nici nu-i păsa de ce lăsaseră anii în urmă. Poate nici n-o interesa. - Se-adunase tot sălașul. Tata îi amenințase de dimineață, când trecusem spre ocol. „Bă, a venit ordin de sus să nu tăiați stejarul, că l-am declarat monument istoric. Are trei sute de ani. E ocrotit de lege, de-acu-nainte“. Probabil când au auzit de lege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]