1,462 matches
-
povara apăsătoare de gânduri caut să-mi definesc eternitatea în imensitatea criptică a naturii. Pierdut simt până-n cele mai îndepărtate forme dematerializarea mea. Locuiesc între cer și pământ, în vifor de oameni. Mă gândesc că semenii mei au ceva din sălbăticia naturii dezlănțuite. Natura însă iartă prin veșnica sa regenerare. Omul pustiu nu se reface ci-și perpetuează pieirea. Lacrimă după lacrimă de am pune nu ar vindeca rănile pricinuite de viciul uman. Continuăm să trăim într-o tenebroasă rutină. Natura
Prin urmele noptilor ude de primavara. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Coman Octavian () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2333]
-
nu-i decât un pas! cum ar fi sintetizat lucrurile Poetul. În acest habitat arid și sterp, pelasgic, lăsate de izbeliște ca să hălăduie și să se împuieze anonime, nestingherite, până la a patra și a cincea generație canină crescută exclusiv în sălbăticie, fără să fi recunocut niciodată ascendența și supremația omului, animalele sirepite reprezentau un pericol potențial letal, la adresa fiecărui cetățean al urbei, fie acela bătrân sau tânăr, bărbat sau femeie, adolescent ori copil. Primele hămăituri groase și urlete sonore de avertizare
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
și mulțumindu-se să-i salute bățos, din sprâncene, pe Înger și pe Vierme. Șobolanul, multiplu violator, recidivist sexual înrăit, veșnic pe cărarea dintre o închisoare de maximă siguranță și o alta, era recunoscut printre interlopii locali, nu doar pentru sălbăticia sa ieșită din tipare, deghizată sub o înfățișare și o rostire mai degrabă terne, dar, într-o măsură similară, prin folosirea repetată, până la fixație (sau, premoniție...?) a expresiei afirmativ-întăritoare "Să mor io-n pușcărie!" Expresie asociată, de regulă și cu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
mai fost jefuită o biserică și a fost prădat și Muzeul Central de Artă! În dimineața următoare, așa cum au putut să constate echipajele Jandarmeriei, anunțate primele, douăzeci și șapte de morminte au fost profanate, în Cimitirul "Eternitatea", fiind doborâte cu sălbăticie și vandalizate crucile de piatră și lespezile cavourilor, multe cadavre înhumate aici fiind dezgropate de autori neidentificați, dezmembrate total sau parțial și risipite în batjocură, pe aria mai multor parcele. Lumea vorbește deja despre dezlănțuirea unui cult internațional satanic, cu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
care nu-s jidani, dar îi exploatează la fel, dacă nu și mai rău. Să nu-ți închipui că astea-s vorbe de clacă, puiule! Urmărește toată presa! Pretutindeni, mai în surdină, mai pe față, sunt justificate, aprobate, chiar blagoslovite sălbăticiile țăranilor răzvrătiți, cu scuza subînțeleasă bineînțeles , jos jidanii". Se spune că e o cauză sfântă la mijloc și, desigur, așa este, căci cauza țăranilor e sfântă și dreaptă. Cu toate astea, în loc să i se caute soluții cinstite, care să aline
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
i l-a luat la început, când o trata ca pe o clientă distinsă. Nu-și va ierta niciodată mai ales greșeala de a nu fi refuzat barem în ultimul moment să plece, când toate ziarele anunțau că dezordinile și sălbăticiile au cuprins toată țara. Sau să se fi oprit în Pitești, unde e armată, după ce a văzut prin toate satele din calea lor țăranii cu mutrele fioroase, în pâlcuri șoptind cine știe ce și complotând la lumina zilei și sub ochii lumii
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
atunci se vor căi amarnic. Până atunci el trebuie să joace cu lupii, ca să nu-l sfâșie. Secretarul Chiriță Dumitrescu, plictisindu-se singur în toată cancelaria, a chemat înlăuntru cele două străji și dezbătea cu ele întîmplările. Dezaproba și disprețuia sălbăticiile țăranilor, și lua partea boierilor cu entuziasm, considerîndu-se făcând parte din boierime. Avea oglinjoara pe birou și, vorbind, își arunca deseori ochii să se admire sau să-și mai aranjeze gulerul și cravata... De la curtea Iuga până la jandarmerie, după întoarcerea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Barbariile pe care le-au săvârșit, dacă ar fi numai pe jumătate adevărate, justifică toate aprehensiunile, dragul meu. Și fii sigur că eu, care, cum știi, iubesc pe țăran, nu voi șovăi să pedepsesc cu cea mai mare severitate orice sălbăticie. A iubi pe țărani nu înseamnă să le tolerezi nebuniile și nici să le accepți tâlhăriile. Țăranul trebuie să fie supus și respectuos de lege și de avutul altuia, ca toată lumea. Altfel unde ajungem? Grigore Iuga surâse ironic: ― Eu mă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
asupra situației din comunele răsculate. Nu erau deloc îmbucurătoare, mai ales că prevedeau o rezistență dârză din partea țăranilor. Știrile veneau negreșit de la oamenii care au fugit sau au fost fugăriți din sate, răspândind spaimă și groază de puterea, îndărătnicia și sălbăticia răzvrătiților. Totuși Baloleanu, oricât îi tremura sufletul, își păstra aparența de liniște și hotărîre: ― În orice caz, noi vom proceda fără pripire și fără ură! Noi aducem pacea pentru cei pașnici. Față de ceilalți avem constrângerea. Nu dorim vărsare de sânge
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și de autoritate, domnule prefect. Nu știu cum și de ce, fiindcă nu intră în atribuțiile mele asemenea cercetări, dar parcă în ultimul timp a slăbit disciplina socială cam pretutindeni. La țăran, ca la toți primitivii, reacțiunea se manifestă fatal în explozii de sălbăticie... Maiorul Tănăsescu, încălecînd un roib impozant, plecase în trap leneș înaintea grosului coloanei și chiar a avangardei, pe urmele patrulei de recunoaștere. Baloleanu îl văzu venind înapoi într-un galop furtunos. Se cutremură. În aceeași direcție se zărea conturul unui
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
scop era reproducerea propriei specii, o sarcină de care se achită cu cea mai mare eficacitate! Nu se compară cu nimic din experiența umană. Paraziții pe care oamenii sunt obișnuiți să-i combată sunt esențialmente țânțari și artropode minuscule. În privința sălbăticiei și eficienței, creatura este, față de acestea, așa cum sunt oamenii față de omidă în privința inteligenței. Nici măcar nu ați început să vă închipuiți cum ați putea să o combateți. ― Am ascultat destule tâmpenii! zise Parker întinzând brațul spre cablul electric. Ripley ridică mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
de oroare și suferință. Nu ar fi avut curajul să-l suporte. Țeava lansatorului de flăcări își îndreptă gura spre cocon. Ripley apăsă pe trăgaci, convulsiv; curând corpul celui care fusese Dallas dispăru în vâlvătaie. Arse fără nici un vaiet. Cu sălbăticie apăsă pe trăgaci de mai multe ori, în toate direcțiile, carbonizând totalitatea antrepozitului. Focul vuia sub ea când escaladă barele scării. Aruncă o privire prudentă în sala mașinilor. Pustie. Învăluită de fum, puse iar discul la loc. Apoi, se precipită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
social are un nume: iluminism; contrariul acestuia este nazismul cu atrocitățile sale. Ce dialectică ciudată asumă iluminismul? De ce oare s-a transformat iluminismul în ideologie și de ce, deși a avut la bază intenția de eliberare a omului, a dat naștere sălbăticiei din care au ieșit hoardele numite «Hitlerjugend»? Această polemică nu este susținută doar de câțiva opozanți romantici care ar acuza iluminismul că a distrus valorile persoanei, ci se află la baza explicației logice a tot ce a avut loc, adică
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
cele din urmă repezindu-și papucii, cu o aruncătură de gleznă, tocmai în celălalt capăt al zidului. Nu mă săturam privind-o, iar acele câteva minute mi s-au părut nesfârșite. Nu știu ce spectacol sacru îmi apărea mie râsul ei și sălbăticia acelui trup aprins. Aveam sentimentul că săvârșesc un sacrilegiu privind-o, dar nu găseam puterea să mă despart de fereastră. Plecând, îi auzeam râsul prin toate sălile prin care am trecut. II Eram o dată la Tamluk și pornisem să mă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
să dau viață acestor locuri înecate în feregi și liane, cu oamenii lor atât de crunți și inocenți. Vroiam să le descopăr estetica și morala, și culegeam zilnic anecdote, luam fotografii, schițam genealogii. Cu cât mă afundam mai mult în sălbăticie, cu atât creștea în mine o neștiută demnitate și un nebănuit orgoliu. Eram bun și drept în junglă, mai corect și mai calm ca în orașe. Dar ploile... Ce nopți de luptă cu neurastenia, ascultând ritmul acela neuitat al apei
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
casa aici, tocmai la mama-dracului, lângă Șosea ! Sigur că iarna își ispășește cărpănoșenia trezindu-se cu lupii în curte și vara șomoiogind cu cârpe arse, ca să mai potolească țânțarii ! Și nici după patruzeci de ani locul nu a ieșit din sălbăticie. Din fericire se trezise tocmai la timp ca să l împungă pe muscal cu vârful bastonului. Iar acesta smucise hățurile și intrase cu roata în vreo două hârtoape până să întoarcă trăsura. Și acum iată-l apropiindu-se de casa Mironescu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ca spaima lui să fi fost Îndreptățită. Thomas Jefferson, un om mult mai evoluat, a avut trăiri neplă cute În fața instituțiilor financiare cu două sute de ani Înaintea lui. Dar reacția Întîiului CÎrmuitor al Patriei a fost o dovadă grăitoare de sălbăticie: a decis plătirea „datoriei externe“ a României În regim de urgență. S-a instituit raționalizarea, lipsurile au luat proporții, așa că, În 1982, Întunericul s-a lăsat de tot peste România - aceasta nu e o figură de stil, electricitatea, apa curentă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pe plajă (așa cum o văzuse Brian), dar foarte curând se cățărase pe stâncile dinspre uscat și începuse să le colinde, săltând din piatră în piatră. Îl căuta pe George? Nu. Ideea de a se afla singură cu George în mijlocul acestei sălbăticii o umplea de spaimă. O spaimă care îi dădea fiori de plăcere? Își continuă drumul și ajunse într-un loc pe care-l cunoștea, nu departe de far, unde stâncile se precipitau mai abrupt, iar fâșia de plajă dintre stâncile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
se fi clădit anexa casei, răspundea în curte). Această intrare acoperită cu o perdea aproape că nici nu se vedea, dar George își amintise pe dată că avea un mâner defect, care se deschidea cu mare ușurință. Era supraexcitat de sălbăticia scenei nocturne din grădină și de faptul că auzise pe cineva povestind că „fetele erau baricadate în casă“. Începuse să se simtă invadat de acea nevoie imperioasă, pe care i-o descrisese lui Rozanov drept „un simț al datoriei“. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
a orgiei (1982) găsim o analiză subtilă a modului în care prometeismului modern fondat pe ideologia lui homo oeconomicus îi succede figura mai complexă a lui Dionysos (o societate dominată de figura unei zeități care unește hedonismul ambient cu o "sălbăticie latentă", dar și cu "animalitatea luminoasă"; în Timpul triburilor (1988, frecvent reeditată, ca matrice a gândirii sale sociologice), unde demonstrează trecerea de la "individul indivizibil" la "persoana" (plurală) și la comunitățile emoționale; în Aux creux des apparences (1990) consacră un capitol fundamental
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
din candomble brazilian și alte forme ale forțelor obscure care sfredelesc inconștientul colectiv. Chiar dacă aceasta este deranjant pentru liniștea noastră bine chibzuită, trebuie să recunoaștem că este un fel de "șamanism" difuz care s-a răspândit în societățile noastre civilizate. Sălbăticia primitivă reapare în aceste forme culturale diverse care sunt muzica, teatrul, sportul, turismul de masă și alte comuniuni cu natura. Adorno vedea în jazz o manifestare a barbariei 41. Ce-ar trebui să mai spunem despre techno sau despre diversele
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
demonismului lor muzical, a teatralizării corporale, toate acestea traduc dorința lor de comuniune cu imagos (arhetipuri) sălbatice, pânză freatică a oricărei vieți în societate. Mai degrabă decât obișnuita atitudine critică, o adevărată inteligență socială ne poate permite să percepem această sălbăticie ca expresie a unei imaginații creatoare la lucru. Și anume, luarea în considerare a sensibilului, a facultății tactile, a rolului mirosurilor și al umorilor în arhitectura societală. Aceasta este ceea ce definește, după istoricii artei (H. Wölfflin), stilul baroc: hapticul. Adică
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
trimite la un primitivism, la o întoarcere la arhaismul naturii umane ilustrându-se în multiple moduri în actualitatea socială. Umbra lui Dionysos, în aspectele sale de forfotă și, stricto sensu, de furnicar, proiectându-se asupra metropolelor noastre, este expresia unei sălbăticii pe care o credeam suprimată. Dar acest "om sălbatic" rupând lanțurile unei domesticiri de lungă durată poate fi, de asemenea, "cifrul" unui nou raport cu natura. Un soi de totalitate a ființei prin care fiecare se simte și se trăiește
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
ale artei literare: Electron erogenic/Capriccio pe orbite/Orb sub degete/ Scriere de mână /A golului de aripă /Reminiscență / Telepatică a / Treimii de zeu / Acest ceva cineva / Care prin poem / Te resoarbe / Pulsatorie / Mușcătură / Sublimă-n / Sărut / Din sâmbure / De sălbăticie - / Din rut, / Orb, divin anacolut (Orgasmul), aducând, pe alocuri, a barbianism: Levitează somn în veghe / De memorie clătinată / Sub nirvanica lor zeghe / Toate au mai fost odată. La fel: Latentul viu, inseminat cum Oul / Și-n vegetal de-asemenea prin
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
dar nu una obișnuită pentru care nu mai are timp (sunt prea bătrân să mai fac o revoluție), ci o revoluție de atitudine, a reconsiderării mentalităților, a renunțării la clișee sau la tabuuri: să nu credem / în existența bunului sălbatic / sălbăticia rămâne și se opune evoluției / să ieșim de sub imperiul stejarului / adică să sfârșim odată cu ghinda. Și, pentru că totdeauna majoritatea preferă aurea mediocritas, poetul propune un erou, Iș, care caută sa-i dea obișnuitului altă înfățișare, sfârșind prin a regreta șansa
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]