812 matches
-
i se va cere pe ultimele două „tzanza“ autentice scoase din Amazonia, într-o vreme când arta micșorării capetelor părea definitiv pierdută. Un alb din Chicago va apărea acum cu cele două trofee sub braț, proclamând că un pumn de sălbatici ascunși în mlaștinile râului San Pedro voiau să rămână în continuare neurniți din loc, să reziste cu orice chip la loviturile progresului. Își aminti vorbele lui Agustín Carrión, candidatul guvernamental...: „Sunt un anacronism și trebuie sau să dispară, sau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
triburile sălbatice însemna să vrei să mărești numărul marginalilor din suburbii: milioanele de înfometați din „favelas“ de la Rio, din „bidonville-urile“ din Santiago, din „cartierele de cocioabe“ din Caracas, sau din „mahalalele-mizerie“ din Perú“... Cum să vrea să-i „civilizeze“ pe sălbatici cineva care nu reușise să-și rezolve propriile probleme...? Îi văzuse pe copiii yubani jucându-se și alergând prin împrejurimile satului. Poate că nu erau copiii cei mai curați și mai instruiți din lume, dar se vedea că sunt fericiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
misiunea. Refăcu pachetul și îl depuse în bena camionului. Muncitorii se dădură la o parte sărind în colțul opus. Dați-i asta lui Planchart. Șeful de echipă scoase capul pe geam și îl privi uimit: — O să trăiți mai departe cu sălbaticii ăia după tot ce au făcut? — N-au nimic împotriva mea. — Sunteți nebun? Sunt niște animale și nu gândesc. Într-o zi, ca să se distreze, o să vă micșoreze capul precum acelor nefericiți. Le știți numele? Dacă întreabă Poliția. — Albul cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
urmă, se așeză pe vine lângă el și se juca, prefirând apa printre degete. Ce o să facem dacă nu se întoarce Kano...? — Nu știu. Tremur la gândul că viața celor care se află în tabăra aia depinde de îndemânarea unor sălbatici de a vâna un șarpe aproape pe întuneric. Și știi cum sunt șerpii surucurús. Mai iuți decât însăși viața. Un gest greșit și te trimit într-o clipă pe lumea cealaltă. Dumnezeule! — Posibilitatea masacrului exista deja. Dacă n-am fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
același: „Merg cu tine.“ — Unde, imbecilule? Nu vezi că or să ne omoare? Tu de ce o faci? — Îmi apăr pământul, casa, prietenii... — Eu apăr lucruri pe care poate că nu le înțelegi. Nu vor putea spune că luptau împotriva unor sălbatici și a unui alb dezertor. Ei luptau și împotriva unei părți a lumii pe care eu vreau să o reprezint mâine. Cea care se răzvrătește împotriva abuzului de putere, a bestialității și a ambiției. Când cineva va citi că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
aerian nu a fost doar o pedeapsă pentru incendierea buldozerelor; poate că l-a calculat pentru a-i sili pe yubani să iasă din selva și din mlaștinile lor. Planchart știa că cel mai bun mod de a sfârși cu „sălbaticii“ era acela de a da bătălia pe teren deschis și într-un loc în care, în cel mai rău caz, ar avea acoperită retragerea: pe malurile largului râu San Pedro. — Ce surpriză ai fi avut, pui de cățea, dacă s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Allende ne-a luat prin surprindere în Chile, dar nu suntem dispuși să îngăduim să se întâmple din nou... — Atunci, ce înseamnă atâta interes pentru soluționarea problemei? Dacă nu vă temeți de Cáceres, ce vă pasă de un pumn de sălbatici în pielea goală? Stevens întârzie cu răspunsul. Privi cum, în depărtare, Cáceres vorbea cu părintele Carlos și cu Tomás Sierralta. Își plimbă privirea asupra grupului de jurnaliști care se serveau cu răcoritoare la cantina taberei și, pe urmă, asupra grupului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
fiind îngustă, unii șoferi încearcă să întoarcă mașina în dreptul porții bădăranului. Mojicul stă la pîndă, apucă sapa și aleargă să-i spargă parbrizul nefericitului. Tu-ți Dumnezeii mă-ti, este proprietate privată, strigă bădăranul. Șoferul rămîne uluit, nu înțelege atacul sălbaticului și, ori scoate manivela, ori o rupe la fugă. Cel care scoate manivela strigă: De ce mă înjuri, mă, dobitocule? Bădăranul se sperie, o rupe la fugă și amenință: Am prieteni sus-puși, am să-ți arăt eu ție... Dacă șoferul o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
funcționa mai degrabă pe baza unei scheme tehnice decât pierdut În desișul Încurcatelor traiecte ale gândirii. În Înălțimea singuratică a postului de conducere, polițistul părea un girofar care Împrăștia lumină În toate cele patru zări, un misionar civilizându-i pe sălbatici cu Codul Rutier În mână. Cu un șuier amplu, el a trezit la viață autobasculanta eșuată Într-un braț al intersecției, cu o fluturare a palmei drepte a descâlcit micul vârtej din flancul sudic, În timp ce morișca antebrațului stâng turna untdelemn
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
pe rînd capete tunse. Triumfătoare, învățătoarea apărea apoi în cancelarie, împingînd din spate cîte un mic troglodit foarte murdar care, furișînd priviri rele, era silit să-și deșarte pe masă traista plină. După ce-l ușurau în acest fel, Fărocoastă trîntea sălbaticului un picior în spate, interzicîndu-i să mai aducă nuci verzi la școală. Umorul lui Costică era gustat cu hohote de rîs în cancelarie. Cum rezervele elevilor păreau inepuizabile, mai toată vremea în nobila instituție exista o ocupație pe cît de
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
excremente în celulă ? Mai ales în zilele când erați bolnavă de stomac. Diaree anume provocată. Ați bănuit, desigur. Noaptea, în picioare, în focul încrucișat a patru reflectoare ? Scufundarea cu capul într-un vas cu apă și săpun ? Imaginație rudimentară, de sălbatici. Două zile carceră într-o celulă cât un dulap închis ? Beznă perfectă ? — Bineînțeles, se adăugau bătăile de rutină. Batjocura, șicanele, mâncarea ca pentru porci. Nici o plăcere să recapitulăm, nu ? Observase, oare, deși ținea de câtva timp ochii închiși, că femeia
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
clipă, o mare de oameni cu fețe negre se adunase țipînd În jurul muribundului, polițiștii apărură și ei imediat, În număr impresionant - și Începură să Îmbrîncească și să Împingă cu brutalitate mulțimea agitată, Înjurînd și lovind, amenințînd cu bastoanele și urlînd sălbatic: — Circulați, circulați! Dați-i drumul! Unde-ai pornit-o? mîrÎi unul deodată, apucînd un bărbat de haină, luîndu-l pe sus și aruncîndu-l Înapoi În mijlocul mulțimii ca pe un gunoi. — Circulați! Circulați! Haide, haide, mișcați-vă, proștilor! Între timp, polițiștii aduseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de iarbă sau plantă“ pe care au găsit-o din abundență În toate locuințele. Mai departe descrie destul de amănunțit această iarbă sau plantă: are frunza lată și aspră, iar, cînd este uscată, este galbenă și are un miros puternic. Băștinașii sălbatici, spune el, sînt mari amatori de această plantă și chiar a văzut că o bagă În gură și o mestecă; totuși, cînd au Încercat oamenii lui să facă acest lucru, s-au săturat repede și unii au fost cuprinși de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ca niște șerpi luminoși, dar dacă furtuna ne prindea înainte de a depăși zona livezilor trebuia să ne mulțumim cu colibele de iarbă. După ce se oprea ploaia, aprindeam un foc, să ne uscăm hainele, și țopăiam, în jurul flăcărilor, goi ca niște sălbatici, până ce ne puteam îmbrăca. De coborât în sat cu vitele, nu putea fi vorba. Trebuia să așteptăm să se însereze. Așa învățasem că "trebuie". Respectarea datoriei care ne revenea în cadrul familiei era prima formă de seriozitate impusă de tradițiile din
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
i-am zis, până la urmă, nu-i decât un mexican sălbatic și ignorant. — Da, spuse Maera, dar cine o să se ocupe de taurii lui după ce primește o cogida? — Păi, cred că noi. — Da, noi, spuse Maera. Noi ucide taurii la sălbatic, noi ucide taurii la bețiv și taurii la dansatori de riau-riau. Da. Noi ucide. Chiar că noi. Da. Da. Da. Bătrânul meu Dacă stau acum să mă gândesc, cred că bătrânul meu era făcut să fie gras, ca tipii ăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
les uns les autres. — Je veux aller tout seul! scârțâi André. Privea disperat de-a lungul țevii. — Je veux să-mpușc șobolanii de l’eau. Je connais beaucoup des șobolani de l’eau. — Dă-mi pușca, spuse Fontan. Sunt niște sălbatici. Trag unul În celălalt, Îmi explică din nou. André ținea arma strâns. — On peut piedică. On ne fait pas de mal. On peut piedică. — Il est nebun pour tras, spuse madam Fontan. Mais il est trop jeune. André băgă pușca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
o spus Marele Ștefan feciorului său că dacă n-a putea ține țara slobodă mai bine s o închine turcilor decât muscalilor”. Nu te mai uita așa la ei, că te-or lua pe sus. Cine știe ce li se poate năzări sălbaticilor iștia? l a făcut atent Maranda. Lasă că știu eu cum să mă feresc de ochii lor. Știi să te ferești, da’ ai uitat că ești îmbrăcat în haine de invalid și s-a găsi unul să priceapă ce fel
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
sensibil, Însă nu cunoaște frica, ceea ce ne pregătește pentru scena II situată pe un fundal ceresc plumburiu, de antichitate, sub care așteaptă legiunile romane ca Într-o pictură sumbră să li se-ntoarcă solul trimis pentru negocieri În pădure, la sălbatici, se-ntoarce săracu’, dar fără cap, barbarul uriaș cu aere de șef și secure primitivă, Înspăimîntător, cu blană de urs, barba și pletele Îngălbenite de conviețuirea cu natura, Învîrte supărat capu’ solului În mîna-i enormă răcnind spre legiuni ceva incomprehensibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
spun e adevărat. Leoaica cea rea se aruncă deodată asupra sa. Dar el se ridică În aer purtat de aripile sale și făcu un cerc pe deasupra leilor răi, care răgeau privindu-l. Se uită la ei și se gîndi: „Ce sălbatici mai sînt și leii Ăștia“. Se mai Învîrti o dată pe deasupra lor ca să-i facă să ragă și mai tare. Apoi se lăsĂ mai jos ca s-o poată privi În ochi pe leoaica cea rea, care se ridicase pe labele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
de română la școala Clocociov, unde făcusem clasele primare; am avut o mică serbare acolo doar vreo câțiva, printre care și E. La revederea spațiului acela de bucurie și libertate, am simțit pornirea să evadez din nou, cu chiote de sălbatic, În plaurul labirintic al grădinii În care noi, băieții, ne cufundam ca-n Vestul sălbatic În urmă cu cinci ani, ascunzându-ne câteodată toată ziua, fără să mai intrăm În clasă pentru lecții. Orice colțișor, orice ungher, cât de misterios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
să se prezinte la slujbă și că ea va rămâne aici câteva zile până va găsi o casă potrivită... ― Ți-am spus eu, domnu Titu, că e un băiat foarte distins, zise doamna Alexandrescu. Dacă n-ar fi așa de sălbatic... Adineaori a adus-o pe Mimi până aci, a intrat doar să zică bonjur și a șters-o... Știi dumneata de ce. I-am spus, adăugă către fiică-sa, ce-mi face din cauza bietului Jenică... Mimi schimbă vorba. Titu îi veni
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
uităm că ne aflăm într-o casă de două ori îndoliată de acești tâlhari, devastată și incendiată! făcu maiorul Tănăsescu cu o indignare muiată într-un glas dulce. ― E suficient să privești împrejur, ca să-ți dai seama cât sunt de sălbatici! adăugă Corbuleanu, răsucindu-și mustața, parc-ar fi fost și femei de față. Primul-procuror Grecescu, taciturn din fire, se făcu toarte ascultat povestind în ce fel s-au reprimat în alte țări asemenea răzmerițe și scoțând în evidență că cele
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mor. Viața mea a fost un iad. Ți-am dăruit o prințesă, arată ea spre împăratul Hsien Feng, și ai tratat-o ca pe un gunoi. De îndată ce va împlini treisprezece ani, o vei da. O vei mărita cu vreunul dintre sălbaticii de la graniță pentru a încheia pace. Îți vei vinde propria fiică... Doamna Yun cedează. Cele două gropițe alcătuiesc un rânjet bizar: — Să nu crezi că sunt surdă. Te-am auzit pe tine și pe miniștrii tăi discutând despre asta. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
comportament este decorarea trupului. Acesta servește capriciului personal și are funcția de a atrage admirația celorlalți (idem, 657). Vestimentația și înfrumusețarea, la fel ca și dansul, balurile mascate și pictura sunt manifestări universale, conchide Charles R. Darwin (1871/1902, 657). Sălbaticii acordă o atenție deosebită înfățișării fizice. Pasiunea lor pentru înfrumusețare este deja celebră. Deoarece cultura sălbaticilor ilustrează, în concepția evoluționistă, trecutul societăților industrializate, moda zilelor noastre urmează același principiu ca și cea a sălbaticilor: aceasta răspunde unei nevoi de emulație
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
idem, 657). Vestimentația și înfrumusețarea, la fel ca și dansul, balurile mascate și pictura sunt manifestări universale, conchide Charles R. Darwin (1871/1902, 657). Sălbaticii acordă o atenție deosebită înfățișării fizice. Pasiunea lor pentru înfrumusețare este deja celebră. Deoarece cultura sălbaticilor ilustrează, în concepția evoluționistă, trecutul societăților industrializate, moda zilelor noastre urmează același principiu ca și cea a sălbaticilor: aceasta răspunde unei nevoi de emulație (idem, 666) . De asemenea, cealaltă lucrare a lui Charles R. Darwin citată anterior, Expression of Emotions
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]