2,533 matches
-
Popa se tezise binedispus. Soarele îi gâdila plăcut burtica și domnul Popa râgâi ușor în semn de bună dimineața. Urma o nouă zi în care nu avea nimic de făcut. O nouă zi în care putea să mănânce, să-și salte burtica goală peste treptele de marmură, să-și bucure ochii cu priveliștea Contesei deznude și să adune atâta energie sexuală, încât ultimele două minute ale zilei să cuprindă toată plăcerea din lume. Îi zâmbi Contesei cu dinții plini de firimituri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
pantofilor lui americani au fost cârpite prea des cu carton, or capacul acesta de carton nu‑i prea rezistent, se înmoaie imediat. La fel de puțin rezistent e și capacul care acoperă dorințele lui Rainer; acestea sunt așa de tumultuoase, încât capacul saltă mereu pentru a lăsa aburul să iasă. Sophie așează decolteul la locul lui, ca să acopere ce trebuie, și dă la o parte mâna ciudatului ăstuia, fiindcă a devenit prea lacomă, iar el n‑o să capete ce‑și dorește. Spune încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
tandrețea și apropierea fizică. Sophiei îi lipsește și una și alta. Rainer își ia înghețata din mâna servitorului și pleacă cu pas tărăgănat, părăsit demult de Sophie și mai nou chiar de Selma, care o ia la fugă peste gazon, săltând zburdalnic pe labele ei îngrijite (fiindcă momentan nu are vreo însărcinare), urmărind un dușman imaginar. Rainer se‑afundă în întuneric, și el în întâmpinarea unui dușman, care în schimb este cât se poate de real, probabil că este chiar el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
în curând. Se bucură de dans și de muzică, iar la etajul imediat superior sălășluiește încântarea față de viitoarea profesie - pe care au posibilitatea să și‑o aleagă, deoarece conjunctura e de așa natură - dar care nu‑i musai să le salte cu un etaj mai sus. Se prea poate să le și pice pe nepusă masă în cap. Hans are o amintire din adolescență care arată după cum urmează: La cinematograful Albert, dacă plătești cinci șilingi, poți să stai în rândul întâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
efectul drogurilor, găsi forța să spună: O! Extraodinar!, apoi se lipi de mine, În timp ce dintre coapse i se prelingeau fluidele. În timpul acesta, Mie era pătrunsă pe la spate, cu brațele sprijinite de canapea, dar, cum era mică de Înălțime, fundul Îi sălta ușor la fiecare Împingere a bărbatului. Simțindu-se privit, bărbatul s-a aprins și mai tare, intensificându-și mișcările din șolduri, și a Început să o violeze. De obicei, chiar pătrunsă de un penis rigid, victima nu are prea mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
și, în timp ce o ascultam pe Frau Hanke, mi-am dat seama că avea dreptate, numai că într-un fel pe care ea ar fi putut cu greu să și-l închipuie. 11 Joi, 22 septembrie Se auzi un fluierat, trenul săltă pe șine și apoi pornirăm încet, plecând din gara Anhalter, în călătoria de șase ore spre Nürnberg. Korsch, singurul care mai era în compartiment cu mine, își citea ziarul. — La dracu’, zise el, ia ascultați la asta. Aici zice că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Felix S 23. Plăcuțele de la circuite! răspunse bărbosul. Dezechiparea! Uitându-se jenați unul la altul și toți la Getta 2, roboții pământeni începură să-și desfacă șuruburile din jurul șoldurilor. Primul fu gata Dromiket 4. Blondul veni lângă el și-i săltă puțin carcasa cu baioneta, aplecându-se și privind în interiorul lui Dromiket. — Aluminiu, raportă blondul. Făcu aceeași operație și cu ceilalți. În dreptul lui Stejeran 1 se uită mai mult. — Ăsta mai tânăr are plăcuțe de plastic, zise el. — Măi să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
le strigă Felix, ca să câștige timp. Tălâmbii, fericiți, începură să țopăie. În vremea asta, de pe plaiurile învecinate curgeau spre navă alții și alții, femei, copii, bătrâni. Ajunși lângă tovarășii lor, întrebau ce trebuie să facă și porneau și ei să salte care cum puteau. Pământenii îi priveau fascinați. — Ăștia ne linșează dacă în continuare nu le ordonăm nimic, zise cu voce scăzută Felix S 23. Mai bine să plecăm. Se întoarse spre mulțimea de tălâmbi care terminase de sărit și aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
un taraf mic, dar vioi și atent, susținea un program de café-concert. După ce se așezară, tov. Roșca 7 pocni din degete și strigă către podium: — Ia zi-i, măi nea Rică, una mai de-ale noastre! Nea Rică zâmbi larg, săltă acordeonul, pupă microfonul și începu: — Am avut-un saaateliiitîî, da’ l-am părăsiiitîîî... Episodul 49 Penultimul Pe acest fundal muzical antrenant asigurat de taraful satelitului, ce mai cântă, printre altele, cunoscutele melodii „Mărioară de pe Vega”, „Să dai randament deplin” și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
pe una din treptele laterale de acces, și porni tractorul, întorcându-l spre un dâmb din capătul lanului. Motorul duduia îngrozitor, se gripa, hârâia, scotea fum. — Cam mediocru motorul! strigă Amărășteanu spre cabină. — Da, da, e bun, merge! răspunse tractoristul, săltând cu însuflețire în scaun. Ajunseră pe culmea dâmbului. De-acolo pământenii noștri zăriră de cealaltă parte, jos în vale, un soi de hangar lung, de lemn, spre care se îndreptau din toate părțile zeci de bărbați voinici, scunzi, stăpâni pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
ne-nchidă: Mie, gene; Ție, Cornul drept, Cel stâng, Binișor, Pe când se frâng Lemne-n crâng, Melc nătâng, Melc nătîng!" III Dintre pene și cotoare Gata nins, Cum mijea un pic de soare Pe întins, Războind cu lunecușul, Din țăpoi săltând urcușul, Înălțat la dîmbii prinși, Îl zării lângă culcușu-i De frunziș. Era, tot, o scorojită Limbă vânătă, sucită, O nuia, ca un hengher, Îl ținea în zgărzi de ger! Zale reci, Aspre benți ce se-ntretaie, Sus, de vreascurile seci
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
zilei - prin cenușe. DESEN PENTRU CORT O, veacul legiuise militar În litere ca turnul țuguiate! Urzite căi, neverosimil var, Prin dimineața ierbii înmuiate. Spălări împrăștiate! Înnoiți Arginturile mari botezătoare Și inima călărilor - spuziți De dreaptă ziua-aceasta suitoare. - Ei vor sălta, la drum cu Novalis, Prin Șvabii verzi, țipate în castele. Să prade tremuratul plai de vis, Prielnic potrivirilor de stele! EDICT Această pontifică lună Cuvânt adormiților e, Din roua caratelor sună Geros, amintit: ce-ru-le. O sobă, cealaltă mumie. Domnește pe
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
din lună; Mătanie adâncă, Îndoită încă Norului violaceu, Fumat lung, de soare, La ziua-n vărsare, Când pipăie sufletul meu. ÎNFĂȚIȘARE "Lo! 'tis a gala night."1 Edgar Poe Pudrează râul tragic în oglindă, Cu de-amănuntul, cristalin, de bal; Săltate-n coc, volutele să prindă Perucii de argint - un encefal. Privește, este o noapte de gală (engl.). La balul liniștit, de mare gală, De vrei să placi frumosului tău Domn: Treaz, poleiește-ți masca facială Și dinții înverziți de duh
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
toată mîna: prostime, târgoveți, Derviși cu fața suptă de veghi, aduși de șale, Pierduți între pufoase și falnice pașale; Iar ochii tuturora călătoreau afund... Căci, răsărind prin ceață și călărind pe fund, La dunga unde cerul cu apele îngînă, Aci săltat din cornuri, aci lăsând pe-o rână, Se războia cu valul un preaciudat caic: Nici vâsle și nici pânze; catargul, mult prea mic; Dar jos, pe lunga sfoară, cusute între ele, Uscau la vânt și soare tot felul de obiele
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
spornici, Cu polcovnici De tot sprinteni, De tot sus, De strigau, pierduți, ibovnici: - Ișalà, domniță Hus! c) S-a-mbuibat Și s-a dus Ceasul rău, Ceasul tău, Domnița Hus! Svelt acum, Taie-ți drum... Undă, undelemn călâi Vântul lunecă, înmoaie. - Haide, saltă-ți din călcâi Pintenii, toți câinii droaie, Și la drum, pe uliți mici, Lângă gropi, printre căsoaie, Când prin ghimpi, când prin urzici, Iederă de zdrențe, soaie, Mână tot către Apus! El te schimbă-n humă verde, El milos de
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
văzut. La Düsseldorf, o cadră-n Bolkenstrasse... În jilț adânc, Evreul Botezat. Și mâinile, cascada unei rase, Înfășurau cărbunele uzat. "Stinse flăcări. Arsă, struna S-a lăsat în arcul lirei. Cartea singură mi-e urna Cu cenușile iubirii."1 Tu, salt, tu, creșteri stângi, urzică-nalbă! Acestui scris valah, ca din Sion Ridici o nevăzut de scumpă nalbă Și - adiată - boarea altui zvon. Un cânt de mat argint al palei Nine Mai greu ca orbul lunii îl socot, Curând un glas vom
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
orb mormânt de raze, prins în Cavalerul Guard. - Ce închide orchideea, ced ne sunt acele Indii Mările creole unde bântuia piratul Kidd? Consimțind o plecăciune insulelor biacintii, Cartea Crailor la fila cea mai turbure-o deschid: Acoló, ca de cutremur, saltă slova mateină Sub lucrarea Corcodușei, aspra floare de maidan. În vis mut gabrovenimea cumpănește în ruină, Zveltă, surla Judecății, lasă-o umbră pe cadran. * - Dreaptă pravilă, dar zumzet de vestiri răsăritene, Ființa noastră se clădește cu scriptura ta, Matei! Prim
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
invitație directă ce se impunea în acele momente. I-am deschis sutienul și am reușit să-l îndepărtez cu aceleași tip de gesturi moi, leneșe, languroase, care-i plăceau ei atât de mult, după cum observasem. S-a întors cu sânii săltați provocator și i-am sărutat fugar de câteva ori, până am observat mameloanele strângându-se ușor și parcă ridicându-se cerșind fierbințeala buzelor. În timp ce-mi plimbam limba încet pe vârfurile acelea catifelate și atât de sensibile și pline
DOAMNA ÎN MARO de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364570_a_365899]
-
stropit-o cu apă rece, mai întâi pe față, limpezind-o apoi grăbit până la nivelul apei. A tras-o afară din cada largă, a smuls un prosop uriaș, gros și pufos din agățătoarea sa, i-a acoperit trupul și a săltat-o în mâinile-i puternice și încordate. A ajuns în dormitorul său cu ea în brațe și a întins-o pe pat. Dintr-o privire a observat că fata-și revenise. Suspina, dar respira normal și-l fixa cu ochii
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361258_a_362587]
-
căzut în falduri pe umeri, acoperind mare parte din gulerul bluzei de culoare liliachie și fața oacheșă, aproape tuciurie, așa cum o văzuse, nu de mult, din mașină. A rămas ca încremenit. Destul de greu și-a dezlipit privirea de pe sânii care săltau jucăuși la fiecare treaptă depășită cu picioarele acelea lungi ce păreau că pleacă din talie. A dus repede mâna cu telefonul la ureche și s-a răsucit mult pe bancă pentru a nu fi recunoscut. „Waw, waw! Ce bucățică a
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361359_a_362688]
-
care erau etalate articole pentru copii, a sesizat că nu purta sutien. Surprinsă, s-a răsucit ușor spre stânga, dând impresia că cercetează un exponat, a revenit și s-a întors către dreapta pentru a se examina mai bine. A săltat din umeri zâmbind propriei sale figuri care i-a răspuns cu același zâmbet prin geamul vitrinei. "Ei, și? Încă e vară și este foarte cald... În plus, am piept frumos și bluza nu-i total transparentă...". - Ești frumoasă, doamnă! Asta
ISPITA (14) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361437_a_362766]
-
vorbească. Recunoscându-l, a făcut ochii mari și l-a întrebat: - Ce-i cu tine pe aici, doctore? - Ce să fie? Am vizitat un pacient în zona asta, a răspuns Viorel, fără să-și dezlipească ochii de pe pieptul ei ce sălta vizibil în ritmul respirației accelerate de emoție. - Înțeleg, dar..., de ce mă privești așa de... insistent, cum să spun,...mă faci să roșesc! - Te admiram. Ești superbă...! Ești apetisantă... Acesta-i cuvântul care te definește, a început el să vorbească, ascunzându
ISPITA (14) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361437_a_362766]
-
trei și trei desenează o cruce în aer surâde timpului apoi trap mai departe chemare lasă săptămâna să se bâlbâie șase șase- poartă în casa inimii universului mai departe mai departe - cântă menestrelii poemul nu e terminat gâtul lui doi saltă umbrelor cozile între cifra bucuriei și cea a punctului de sfârșit într-un început nesfârșită zbatere cu folos acum reîncepe dansul uite am primit startul într-un inel de gânduri infinitul își ițește creștetul deasupra gardului de întrebări stă vertical
3.14159265358979323846264338327950288 ... de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363802_a_365131]
-
Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului ascult muzica așa cum ascult picătura de apă căzând pe piatra gândului piatră de râu înspumat credincios vadului său până la ploaia care-i tresaltă și îi saltă umbrele în inima văzduhului ascult muzica. este o rană liberă când cicatrizarea se apropie de final și ecoul întâmplărilor nașterii ei se pierde încet aerul își cântă geometriile în piatra de sub saltul picăturii de apă mergi mergi înainte șoptesc umbrele
ASCULTARE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363803_a_365132]
-
îmi scria să revin acasă, deoarece ar vrea să mă mai vadă odată. Plecasem din România în 1980, luna august, ziua de 9. Dezident. După fuga generalului Pacepa, ministrul turismului, Nicolae Doicaru, a dispărut și el peste noapte. L-au săltat oamenii lui Nea Nicu. O fi făcut și el parte din complot! Cine știe... Nu după mult timp au fost dați afară din muncă mai mulți angajați ai ministerului. În primul rând cei care nu erau membrii de partid. Printre
JURNAL DE VACANŢĂ 2013 (6) HELSINKI – BUDAPESTA – ORADEA MARE. CEASUL RĂU ŞI GRIPA KOKKOLIANĂ... de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363777_a_365106]