775 matches
-
lui“. Urmau apoi imagini condensate ale copilăriei, reduse, ca să spun așa, la semne ideografice: numele Învățătorului, ale colegilor, „cei mai frumoși ani“ ai băiețelului În succesiunea anotimpurilor; chipul radios pe care șiroiau picăturile de ploaie, scalda la rîu, datul cu săniuța pe dîmbul troienit, vînătoarea de păstrăvi, ca apoi imediat - sau În același timp, dacă așa ceva este posibil - Întoarcerea ostașilor de pe cîmpurile de luptă europene, bidonul din mînuțele băiețelului, masca de gaze cu vizorul spart, de la marginea drumului. Și din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
creață Poartă ,,r’’; și floarea-n glastră. Nu e greu, de iei aminte! Poți ușor să afli dacă ,,R’’ apare în cuvinte. Câți de ,,r’’ pe-aici se joacă? Să vă spun ce am visat? -Tot cu lacrimi am stropit! Săniuța c-am lăsat, Când zăpada s-a topit! LITERA ,,S’’ Se-ncovoaie; nu-i de-oțel; Toți îmi spun că n-are oase, Dar îl văd dus de cățel În oscioarele ce-s roase! L-am găsit în sac aseară, În
ALFABETUL by CĂTĂLINA ORŞIVSCHI () [Corola-publishinghouse/Journalistic/529_a_927]
-
am găsit în sac aseară, În secundă, soc și sare; Stă la sobă, chiar de-i vară; E în casă, masă, soare. În stilou o să apară Ori în susur de izvoare; Și în suflet se strecoară Pân’ la ultima suflare. Săniuța-n spate-l poartă, Peste neaua de poveste; Asta este a lui soartă: Să-l aflăm chiar sus, pe creste. Câți de ,,s’’ dorit-au, oare, Pe aici să se strecoare? E cuminte-acela care Rezultatul bun îl are. Șugubăț, șiretul
ALFABETUL by CĂTĂLINA ORŞIVSCHI () [Corola-publishinghouse/Journalistic/529_a_927]
-
pe Îmbălatul Los! Mai încet, Dlagoș, că ne aude Petlișol și bunica! Vezi, dragă? Vezi?? Ceartă-i un pic, așa, mai bărbătește! Că pe cea mare o muștruluiesc eu... Văd și aud, aud și văd, dar chiar mâine le cumpărăm săniuță, ca s-o aibă tusșapte! Vai de pantalonii și de fundulețele lor! Cheamă-i de urgență în casă, dragii tatei de voinici neînfricați! Și să nu o bați pe Sabinuța! Cum adică, Romică, să n-o bat, atâta vreme cât fătuca asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
ce s-au constituit în tot atâtea momente de încântare și mulțumire pentru Bătrânul Călător. Drept răsplată, i-a lăsat o mulțime de cadouri ca jucării, hăinuțe, ghetuțe, dulciuri, mulțime de cărțulii, caiete și creioane colorate, dar și o minunată săniuță, iar pentru Simina, doar o duzină de Pamperși plus câteva pachete de Milupa și o păpușică, Simona. Despărțirea pricinuită de graba Moșului a fost la fel de încărcată de vrajă ca și sosirea: cu mulțumiri, cu puparea mâinii și cu pupicuri pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
puștani. Eu ditamai avocata, tu ditamai chirurgul și încă chirurgul șef ne pretăm la așa ceva. Ca tacâmul să fie complet, hai să ne dăm cu sania cum se dau copii aceștia. Ajunseră lângă un derdeluș unde câțiva copii erau cu săniuța. Cum te cheamă pe tine băiețaș? întebă Matei pe unul dintre ei. —Sergiu. Vrei să-mi împrumuți și mie sania ta să mă dau eu cu domnișoara asta? Băiatul stătea în cumpănă. Nu știa ce să facă. Dă-i-o
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Ținutul natal fusese descris cu atâta Însuflețire Încât, urmărind cu privirea rândurile și paragrafele, mă simțeam acolo, În inima acelor ținuturi: zăpezile de pe piscurile munților Îndepărtați, arborii golași, apele Înghețate pe care, ca În peisajele breugheliene, copiii se dădeau cu săniuța, printre ei l‑am zărit cât se poate de clar și pe el, pe tata, deși pe atunci n‑avea cum să fie tatăl meu, ci acela care urma să fie tatăl meu, acela care fusese tatăl meu. După aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
lui“. Urmau apoi imagini condensate ale copilăriei, reduse, ca să spun așa, la semne ideografice: numele Învățătorului, ale colegilor, „cei mai frumoși ani“ ai băiețelului În succesiunea anotimpurilor; chipul radios pe care șiroiau picăturile de ploaie, scalda la râu, datul cu săniuța pe dâmbul troienit, vânătoarea de păstrăvi, ca apoi imediat - sau În același timp, dacă așa ceva este posibil - Întoarcerea ostașilor de pe câmpurile de luptă europene, bidonul din mânuțele băiețelului, masca de gaze cu vizorul spart, de la marginea drumului. Și din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Mirna Bey (pe numele adevărat Augustin Fournier) a coborât ghețarul din Saas Fee, la peste 3 000 de metri altitudine. Îmbrăcat numai cu un slip din piele de leopard și purtând pe cap un turban, Mirna Bey a folosit drept săniuță scândura plină de cuie. 6. Apropierea toamnei acoperise cerul cu sticlă străvezie. Totul părea strălucitor. Mă aflam pe stradă, lângă Piața Filan tropiei, citeam un anunț scris cu cerneală pe o etichetă lipită de un stâlp. Cineva își pierduse câinele
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
erau nerăbdători să-l vadă, deoarece pregătiseră scrisori pentru Moș Crăciun și se adunaseră la marginea satului, unde așteptau nerăbdători. Eu i-am cerut Moșului să-mi aducă un trenuleț. Eu vreau o păpușă nouă. Mie să-mi aducă o săniuță! Uite, acolo în vale, vine nea Vasile poștașul! Să-i ieșim înainte, să vedem ce noutăți ne aduce! Copiii porniră înaintea poștașului, gălăgioși și veseli. Însă nea Vasile părea cam abătut, era tare tăcut, nu ca în alți ani, când
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
de primăvară, în care toate elementele descrise se află într-o conexiune și armonie perfectă. Nicola Gurguță, clasa a V-a Școala Gimnazială „Ion Ghica” Tortoman județul Constanța profesor coordonator Prisecaru Violeta Parfumul primăverii Ce anotimp! Renașterea. După frig și săniuțe se arată frumoasa zână, mirosind a iarba și flori, numită primăvară. Îngerași coboară, vestind mărgăritare de argint, lăcrămioare, toporași, ghiocei și viorele. Pe câm pul renăscut la viață, aburii noi de ceață se ridică. E binecuvântarea dimineții pentru plantele în
ANTOLOGIE:poezie by Estera Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_680]
-
o nouă revizuire a hainelor pregătite. Pentru a ajunge la Casa de Cultură ( de pe strada unde locuiesc), o iau, de obicei, pe Mârzasca, o stradă veche, În pantă, care era o adevărată bucurie pentru copii În perioada de iarnă. Cu săniuțele, saci din plastic, cartoane, o mulțime de copiii zgomotoși vin să se dea pe derdeluș la vale. Ce feerie! Mă opream de multe ori să privesc acest spectacol al iernii. Gândul mă ducea spre copilărie și spre acele zile fericite
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
cu niște bucureștence, două puștoaice cu mama - poți numai să-ți imaginezi cum tremura carnea pe ele, îmbrăcate în maiouri și cu șlapi pe piciorul gol, dacă noi dârdâiam în pulovere, hanorace și cu încălzitorul la îndemână, sticla nelipsită de „Săniuță“ luată din gară, muiată cu un suc Brifcor din alea de pe timpul lui Ceaușescu. Haide, fă, nu fi proastă, ia să te-ncălzești! (mă-sa le îndemna pe fete să ia băutură). Trântise de masa jegoasă două pahare de unică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
țării. Ea dă lemn de foc și pentru tot felul de construcții. Din lemn se face hârtia de scris. Pe ea se tipăresc toate cărțile, ziarele, revistele... Tot din lemn se face mobilier, se fac care și căruțe, sănii și săniuțe, instrumente muzicale, poduri și podețe peste râuri, parapete diverse, cutii și lăzi pentru alimente, case și căsuțe la munte și la mare, bărci și alte ambarcații, schiuri și multe, multe altele... Așa importantă este pădurea? exclamă Ionuț. E nemaipomenit! l-
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
în goană pe lângă noi ne vor flutura veșmintele noi vom face o plimbare, mână în mână sau la braț până la capătul iluminat al străzilor noastre. șase în primul loc: ehei, ce bine era, omule, când puteai tu să călătorești cu săniuța ta cu șenile de argint marcat, ce bine era când vulpile-zburătoare-cu-cap-cenușiu te trăgeau lin înainte, către munte, acum trebuie să mergi la pas, singur, nu mai ai nici un ajutor, nu mai știi nici o scamatorie care să te protejeze, să îți
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
să înaintezi lin, nu să alergi, acum a nins, e tocmai bine, zăpada s-a bătătorit un pic și se prelungește în lumina ceții, dinspre șes către munte, pe tot drumul pe care trebuie să mergi tu. scoate din desaga-fără-fund săniuța ta cu șenile de argint marcat, pune-ți fesele obosite pe ea și cheamă vulpile-zburătoare-cu-cap-cenușiu, e vremea să înaintezi gentil, nu năvalnic, e perioada în care vulpile trag bine și mult, ele vor putea să te ducă departe, unde ai
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
trebuie să permiți ca asta să se întâmple, trebuie să scoți chiar acum din desaga-fără-fund cearceaful alb de picnic, cu care să camuflezi de îndată pătuțul înnegrit de deasupra capului tău. nouă în al treilea loc: pe parcursul excursiei tale cu săniuța trasă cu cinste de vulpile zburătoare-cucap-cenușiu e foarte important să folosești eficient timpul și să începi să calculezi, trebuie să calculezi de câtă piele de căpriță amaltea ai nevoie ca să faci pantofii de nuntă ai prințesei tale dragi, i-ai
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
tocuri, pentru că vei face pantofiori cu toc sexi din pielicică de capră amaltea pentru prințesa dorului tău mistuitor și pentru grădina suspendată a dragostei ei. șase în al patrulea loc: folosind situația strategică fantastică în care te afli acum, pe săniuța trasă de vulpile-zburătoare-cu-cap cenușiu, cu pătuțul înnegrit în cap, peste care vine cearceaful alb de camuflaj, e timpul să vânezi, vor veni vremuri în care ți se va face foame, te va arde stomacul, acum e cel mai potrivit moment
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
viteza asta mai mică, timpul pare un ocean acum, dar e un prilej bun să refaci energia mușchilor tăi atât de încercați, dacă asculți poți auzi cum mușchii tăi își repară mitocondriile, în vremea când tu stai cu fesele pe săniuța cu tălpi de argint marcat, auzi ca un ciripit șoptit, e semnul că mușchii tăi își repară mitocondriile, telocitele tale îți repară organele chinuite de efort, de alergarea ta fără preget către suflețelul vieții tale. vor fi trei zile până la
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
semnul că mușchii tăi își repară mitocondriile, telocitele tale îți repară organele chinuite de efort, de alergarea ta fără preget către suflețelul vieții tale. vor fi trei zile până la întâlnirea cu gheng și trei zile după, apoi vei coborî de pe săniuță și vei da drumul vulpilor-zburătoare-cu-cap-cenușiu, să se poată întoarce în cuibul lor din pădurea de păpădii, să se poată întoarce să hrănească puiuții din cuibul lor. nouă deasupra: trebuie să mai scoți, din când în când, capul de sub pătuțul înnegrit
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
1954 începea modest, chiar sărăcăcios, și cu prea puțină zăpadă. În afară de câteva ninsori răzlețe, care așternuseră peste pământul înghețat un lințoliu subțire de nea, iarna adevărată, românească era mai mult în filele din calendar. Degeaba făcuse rost Virgil de o săniuță frumoasă, din lemn de fag și cu tălpici de fier, de la un om din Brănești, ai cărui copii crescuseră mari; Ștefănel se juca toată ziua prin casă, fără să știe deocamdată ce este bucuria de-a ieși la săniuș, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cu-a fost odată. Peste case, peste pomi Se așterne ea deodată Cu veșmânt frumos și alb Cu steluțe asortată. Pe stradă sus, la un urcuș S-a și făcut alunecuș, Băieței, și chiar fete drăguțe Trag de zor la săniuțe. Iar prin curți apar degrabă Mândri oameni de zăpadă Cu cărbuni în loc de ochi Și nas roș, să nu-i deochi. Ce vrem, noi, copiii? Noi copii vrem de toate: Ursuleți, baloane colorate, Păpușele, mașinuțe Mari și mici, dar și drăguțe
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
a sa, iar pe cealaltă parte, un soldat În permisie și o adolescenta strabică. Trenul Înainta fără poticneli În lumina posacă a după-amiezii. Plasele de bagaje gemeau, gata să cedeze: sacoșe burdușite, geamantane legate cu sfoară, un rucsac verde, o săniuță, flori și un miros necruțător de usturoi. În gări mici sau mari, trenul era luat cu asalt. Cu toate acestea, merge bine, observă doamna În vârstă, spărgând În sfârșit o liniște rezervată, ceea ce Însemna că Flavius-Tiberius fusese adoptat de micul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
sistemul de țurțuri uriași ca tuburile unei orgi, agățați de streașini și strălucind magnific În lumina soarelui palid. Și a respins, considerând-o nedemnă, una din distracțiile mele preferate (născocite de Miss Robinson) - să stau Întins pe burtă pe o săniuță căptușită cu pluș, legată În față cu o bucată de sfoară, de care o mână acoperită cu o mănușă de piele cu un deget, mă trăgea de-a lungul unei poteci acoperite cu zăpadă, pe sub copacii albi, În timp ce Serghei ședea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
de care o mână acoperită cu o mănușă de piele cu un deget, mă trăgea de-a lungul unei poteci acoperite cu zăpadă, pe sub copacii albi, În timp ce Serghei ședea pe o a doua sanie, tapițată cu pluș roșu, atașată de săniuța mea albastră, iar eu vedeam În fața mea călcâiele a două cizme de pâslă pășind foarte repede cu vârfurile ușor Îndoite și, când o talpă, când cealaltă aluneca pe o porțiune aspră de gheață. (Mâna și picioarele aparțineau lui Dmitri, grădinarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]