KorAP: Find »[drukola/base=săpa & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...27 28 29 ...278 >

6,936 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312

Băi, Sclivisitule, eu vreau să fiu cârtiță, uite-așa, eu vreau să fiu cârtiță, nu șobolan, că șobolanul e mai deștept, e prea deștept, câți crezi tu că au un creier de șobolan?, nu, eu vreau să fiu cârtiță, să sap în pământ... Să mă strecor prin galerii, să mușc glodul, să gust rădăcini și coropișnițe... Și-atunci se-mpingea în mine, voia să mă țocăie pe amândoi obrajii și-i băgam repede la înaintare o papiroasă. Trăgea vreo două fumuri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
Dana se-apleacă, le lasă și tot ea le ridică repede din praf și le împarte cui trebuie. - Nu te mai mai băga în față! Știu eu cum trebuie, am făcut lista... - Tanti Tinca, tanti Tinca, n-au terminat de săpat groapa! vine în fugă un puști. - Cum n-au terminat-o, măi, că le-am dat și bani, și de băut... - S-au îmbătat groparii și stau în coada lopeții, nu-i gata! - Și unde-l coborâm pe Costache? - De unde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
dat și bani, și de băut... - S-au îmbătat groparii și stau în coada lopeții, nu-i gata! - Și unde-l coborâm pe Costache? - De unde să știu eu, tanti? Eu am venit să-ți spun. Pot să mă-ntorc să sap și eu, dar tot n-avem vreme să terminăm până ajunge nea Costache. Aștia au scurmat ca găina... - Ionele, n-au terminat ăia groapa, mamă! Du-te și sapă, că noi venim mai pe urmă cu taică-tău. Te înlocuiește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
Eu am venit să-ți spun. Pot să mă-ntorc să sap și eu, dar tot n-avem vreme să terminăm până ajunge nea Costache. Aștia au scurmat ca găina... - Ionele, n-au terminat ăia groapa, mamă! Du-te și sapă, că noi venim mai pe urmă cu taică-tău. Te înlocuiește altcineva la sicriu. - Părinte, părinte, stai mai încet... aleargă contabilul. - Ce-i? Nu mai avem mult, vreo două cădelnițări! - Părinte, n-au terminat bețivanii ăia groapa, n-avem unde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
să plec. Sicriul trebuie dus la destinație și, din nefericire, nu suntem decât vreo patru care putem îndeplini această sarcină. - Încă nu e gata, părinte, dar nu mai e mult... E și pietros al dracului, iertare, pământul aici, greu se sapă! Au găsit și-un târnăcop de la muncitorii de la țevi. Mai lungiți puțin, cu viața de apoi, știi Sfinția Ta... Și ne socotim la urmă, cât o fi, atâta dăm. Ce să facem dacă leprele alea s-au îmbătat și-au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
cu lampa aceea cu abajur cu căluți, care se mișcă, nici cu sticlele cu lapte sparte, nici cu ouăle roșii căzute din sân pe dușumea, nici cu duba în care au urcat-o pe Florica. Au venit de la Miliție să sape în curtea fabricii, lângă movila de nisip, să caute copilul mort, nebotezat, îngropat de Florica. „Era umflată și-acum nu mai e, l-a scos cu undrelele și l-a îngropat acolo, lângă cazangerie”, șușoteau babele. „Pleacă, mă, de-aici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
l-a scos cu undrelele și l-a îngropat acolo, lângă cazangerie”, șușoteau babele. „Pleacă, mă, de-aici, ce caști gura... Luați mucosu’ ăsta de-aici!” Au luat-o și-au dus-o cu duba, la doctor, pe urmă au săpat, dar n-au găsit nimic. „Îți sparg dinții, spune unde-a ascuns cățeaua de sor-ta copilul, ce-ați făcut eu el?” „N-a avut copil, n-a avut, poate a avut ceva în ea, dar s-a scurs, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
la poartă, lângă stâlp, s-aducă noroc. Dacă comoara e la poartă, pe-acolo nu mai trece nici un rău. Am să mă duc să văd la noapte dacă e lumină acolo... - Cum ai îngropat toți banii? Toți banii? Caută-i! Sap cu amândouă mâinile, dar nu mai sunt. Mă mut și la celălalt stâlp, poate-am greșit... Acolo unde era peretele căzut pe jumătate, am luat-o pe lângă gardul Pintiliesei, care are un băiat bolnav, îl ține numai în casă, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
nuntesc și ei, apoi, când le-a auzit mârâiturile, n-a mai stat pe gânduri, și-a făcut vânt, a sărit peste poartă, a fugit repede în casă, a îngrămădit masa și scaunele în ușă. I-a auzit toată noaptea săpând la temelia casei... Sorb cu înghițituri mici zeama din fața mea. Măcar e rece și, dacă faci abstracție de gustul de marmeladă, merge. - N-aveți de unde ști ce-a văzut Iacob, s-a enervat Lazăr. Mai ales după o halbă, două

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
s-a jurat Iacob că i s-a arătat în vis o femeie înaltă, frumoasă, îmbrăcată în alb și i-a zis că undeva, foarte aproape de noi, încă mai zace comoara lui Ipsilanti? N-am căpiat atuncea cu toții, de-am săpat toată lutăria? Moș Grețcu a scăpat de toate cazmalele, lopețile, hârlețele, țiganii vindeau parcele din toloaca de pe lângă groapa de gunoi... Până și popa de la Sfântu’ Andrei a apărut într-o seară, îmbrăcat într-o pufoaică de la armată, și s-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
Moș Grețcu a scăpat de toate cazmalele, lopețile, hârlețele, țiganii vindeau parcele din toloaca de pe lângă groapa de gunoi... Până și popa de la Sfântu’ Andrei a apărut într-o seară, îmbrăcat într-o pufoaică de la armată, și s-a apucat să sape vârtos. Oamenii râdeau că, mai dându-și peste fluieru’ piciorului, popa înjura și scuipa printre dinți. Parcă-i luase strechea pe toți, babele stăteau în fața blocurilor și vorbeau numai de flăcărui albastre, blesteme și alte parascovenii. Țigăncile erau chemate să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
untură de câine și o labă de iepure. N-a crezut-o nimeni, dar dacă femeia a ținut-o pe-a ei, i-au dat până la urmă drumu’... Dar au împânzit milițenii locurile, au întors toate pietrele, au măsurat, au săpat, mai mult noaptea. Până la urmă au ajuns la popă și l-au rugat să le deschidă cartea, să le alunge blestemul, să aibă milă de soldați. Că, dacă nu găsesc nimic, vor putrezi săracii la canal. Și popa de la Sfântu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
rugat să le deschidă cartea, să le alunge blestemul, să aibă milă de soldați. Că, dacă nu găsesc nimic, vor putrezi săracii la canal. Și popa de la Sfântu’ Andrei le-a citit și dup-aia a început și el să sape, după semne numai de el știute. Spunea și preuteasa că se zbuciuma în somn, aiura și degeaba-l stropea cu agheasmă, începeau să i se încleșteze dinții, îi ieșea o spumă leșioasă pe buze... Nici n-a mai trăit mult

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334

Își făcu apariția vela desfășurată și semeață a unui vapor de mare tonaj. Oberlus Îl zări primul, cocoțat cum era În turnul lui de veghe aflat pe culmea abruptă a falezei, și aproape imediat porni În căutarea prizonierului său, care săpa pămîntul, și, trăgîndu-l cu lanțul de gît, Îl obligă să-l urmeze pe Înălțimi, nelăsîndu-l să se depărteze de el nici măcar o clipă. Amîndoi văzură cum nava se Îndrepta direct către insulă, voind pasămite să-i dea tîrcoale, căutînd refugiul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
făcînd baie, goi, Într-un colț Îndepărtat al ansei. Mai tîrziu, trei bărbați intrară În mare pînă la genunchi, Îndeletnicindu-se cu scoaterea de sub pietre a unor languste enorme, pe care le aruncau direct pe focul aprins Într-o groapă săpată În nisip. Crustaceele săreau și se zvîrcoleau Înainte de a rămîne nemișcate pe fundul gropii, iar cînd reușiră să adune, În mai puțin de o jumătate de oră, aproape o sută, le acoperiră din nou cu nisip, Îngăduind astfel jeraticului să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229

Era o mască? Christoase, e puțin cam devreme pentru Halloween. Toți sunt foarte ocupați să citească etichetele de pe French’s Mustard și Rice A Roni. Așa că iau un curcan. Nu știu de ce. N-am nici un sfanț, dar iau un curcan. Sap printre uriașii curcani congelați, bucățile alea mari de gheață de culoarea cărnii din vitrina frigorifică. Sap până găsesc cel mai mare curcan și-l ridic în brațe ca pe-un copil în plasa lui de plastic galben. Îmi târșâi picioarele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
etichetele de pe French’s Mustard și Rice A Roni. Așa că iau un curcan. Nu știu de ce. N-am nici un sfanț, dar iau un curcan. Sap printre uriașii curcani congelați, bucățile alea mari de gheață de culoarea cărnii din vitrina frigorifică. Sap până găsesc cel mai mare curcan și-l ridic în brațe ca pe-un copil în plasa lui de plastic galben. Îmi târșâi picioarele până în partea din față a magazinului, trecând drept printre casele de marcat, și nimeni nu mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
patului cu apă, și Brandy zise: — Am aflat cine-i Dumnezeul adevărat. Agentul imobiliar era la zece secunde distanță. Sari la toate minunile naturii care trec pe lângă noi ca-n ceață, iepuri, veverițe, cascade învolburate. Asta-i mai rău. Popândăi săpând bârloguri subterane. Păsări cuibărindu-se în cuiburi. — Prințesa B.A. este Dumnezeu, îmi zice Seth în oglinda retrovizoare. Sari la momentul când agentul imobiliar din Spokane strigă de la baza scărilor. Proprietarii castelului de granit veneau pe drumul de acces. Brandy

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
zice mama. Du-te și uită-te. Sari la mine îngrozitor de confuză. Dă-mi claritate. Dă-mi motive. Dă-mi răspunsuri. Flash. Întind mâna să desprind șosetuța lui Shane de pe polița șemineului și e plină de hârtie mototolită. — Continuă să sapi, zice tata. Împreună cu hârtia, e un plic sigilat. Deschide-l, zice mama. În plic e o scrisoare imprimată cu „Mulțumesc“ în partea dreaptă sus. — E de fapt un cadou pentru amândoi copiii noștri, zice tata. Nu-mi vine să cred

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805

fapt asta era cauza pentru care viața oricărui inspector simplu era nu grea, ci îngrozitoare. Oamenii se uzau repede, căpătau ticuri, se apucau de băut, sufereau accidente. Umblau ca pe sub pămînt, fără să vadă, fără să știe încotro și de ce sapă tunele, șanțuri, primind îndemnuri să se oprească, să o ia îndărăt, să cotească brusc, să-și țină respirația, să înghită pămînt, să dispară și toate astea fără putință de a înțelege ceva. O dată intrați, nu mai puteau ieși din încîlceala

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
este să le propunem un ideal celor din Vladia. Un ideal adevărat, deci de neatins. Oamenii ăștia nici măcar nu-și dau seama că trăiesc, beau, mănîncă, iar beau, dorm, iar mănîncă, mai mult beau, pentru asta se trudesc, fac negoț, sapă via, pentru asta se chinuie, se omoară, au fost și astfel de cazuri, desigur, înaintea venirii dumneavoastră aici, se înșeală, se vînd și se cumpără, eventual mai trântesc câte un plod, dar o fac de parcă ar fi din pricina băuturii și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
K.F. În primul rînd era hotărît să nu permită aterizarea. Din cauza aceasta luase măsura să se brăzdeze aerodromul, era de fapt o palmă de pămînt dreaptă, între două rîpe, să aterizezi acolo era un act de eroism aviatic, să se sape în lat cîteva șanțuri pentru care dăduse o explicație plauzibilă aerodromul trebuie ferit de băltirea apei, se poate întîmpla o nenorocire dacă roțile se înfundă în noroi ori patinează. Ca să fie mai convingător, a făcut demonstrația cu o căruță care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
ar fi fost nu putea fi decît un neprieten. A socotit repede, în asemenea împrejurări nici nu știi cum îți merge mintea!, și a procedat corect. A aprins felinarul pe care îl pitise în fundul văgăunii, malul era destul de înalt și săpat de apă la bază, arăta ca o streașină întinsă peste apă. Cel din barcă se va îndrepta fără frică înspre lumină, așa fusese convenită întâlnirea încă de o săptămînă la Tulcea, acolo era "imperiul" lui. A ieșit cu grijă din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
la ureche că este vorba de ceva politică la mijloc, fapt de deosebită gravitate pentru doi oameni care au purtat uniformă militară. Uite-așa, li s-a năzărit babalîcilor să mute gardul cazărmii peste drum și acuma te pomenești că sapă la stîlpul porții! Spre seară ieșiseră, ținîndu-se pe după umeri, maiorul Stavri îl pupa țocăind pe obrazul său pistruiat, noroc de favorite, că altfel l-ar fi îmbălat cu totul, iar colonelul Stoicescu îl lămurea că "așa nu se mai poate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283

mâncase de la duritatea diamantină a stâncii grotei. Zăceau cu fața‑n sus În tihna tihnită a adormiților, iar zvâcnirea membrelor În bezna vremilor muruise velința jilavă de sub ei, mușcând urzeala părului de cămilă, care se mâncase temeinic, așa cum doar apa sapă În piatra dură. Zăceau cu fața‑n sus În bezna beznelor din dealul Celionului cu mâinile Împreunate a rugă, precum morții cei morți, ei trei, Dionisie și prietenul său Malhus, iar ceva mai Încolo, Ioan, cuviosul păstor cu al său

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]