6,492 matches
-
Autor: Râul Bâz Publicat în: Ediția nr. 1590 din 09 mai 2015 Toate Articolele Autorului Vin fluturi de noapte, scapără scântei misterioase-n firide, ușa cuptorului tremura și zboară prin vatra stafide. Plăcinte se coc, mici garoafe cu carne, brânzeturi sărate, cu varză, dovleac, cu cartoafe și mere sub luna furate. Pe masa ștergare-s întinse... sub lavița toarce pisică, stau mut, cu privirile-aprinse... aștept să se-ntoarcă bunica. Referință Bibliografica: În fața flacării / Râul Bâz : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
IN FAŢA FLĂCĂRII de RAUL BAZ în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368023_a_369352]
-
25 hectare de pământ, batoză și tractor și curtea plină de animale. Ca și când acestea n-ar fi fost de ajuns pentru părinții mei, nașii lor de cununie erau oameni bogați, cu averi întinse, care au fost deportați în zona Râmnicului Sărat, iar agoniseala lor a fost confiscată și transformată în proprietate a G.A.C-ului , formă de colectivizare forțată, după modelul rusesc. Casa lor a fost transformată în sediu de brigadă zootehnică, iar în numeroasele grajduri și adăposturi pentru utilajele
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA (ROMAN) de STAN VIRGIL în edi��ia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367284_a_368613]
-
urmat o luptă între nuntași. Pe acel loc a luat ființă, conform legendei, comuna Pecineaga de astăzi. A doua migrație a fost în 1884, a plugarilor din zona Sibiului și a Brăilei, urmată, la puțin timp, de cei din partea Râmnicului Sărat. Ei au format cartierul Vechi și Băjenari. O ultimă migrație a fost prin anii 1927-1928, a oltenilor și tulcenilor. Locul unde s-au așezat, la marginea comunei, s-a numit cartierul Coloniști și se întindea de la moara fraților Popescu, până
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA (ROMAN) de STAN VIRGIL în edi��ia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367284_a_368613]
-
cea de a doua migrație, mocani ce au venit în transhumanță cu oile din zona Sibiului, înainte de 1900, rămânând definitiv pe câmpiile mănoase din Dobrogea (bunicul) și cei care au venit special pentru pământ din zona Brăilei si a Râmnicului Sărat (bunica), unde au fost împroprietăriți cu pământ de către autoritățile locale din acele vremuri, într-o acțiune de așa-zisă colonizare, ce urmărea stabilizarea lor pe acele meleaguri. Pescarul, care aducea pește părinților mei, era și cel care trăgea clopotul bisericii
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA (ROMAN) de STAN VIRGIL în edi��ia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367284_a_368613]
-
de o sută de grame, aproape că plutea deasupra fundului mării. Norocul lui nea Nicu era că dădea doar cu două volte și le stăpânea cu mâna, să nu fugă peste ale mele. Vântul crescuse în intensitate. Stropii de apă sărată ne biciuiau fețele. Nu prinsesem mai mult de 3-4 kilograme de pește și abia era ora nouă. Sub barcă se deschidea hăul când talazurile se repezeau asupra noastră. Când ne ridicau pe creastă, când ne scufundau în abisul mării. Deja
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367403_a_368732]
-
s-a îngreunat tot mai mult. Trăgeam la rame și vedeam că nu avem spor, nu înaintam mai mult de o jumătate de metru la fiecare trăsătură. Valurile înspumate se spărgeau de prova ambarcațiunii, stropindu-ne cu apa rece și sărată. Nea Nicu nu mai putea să tragă, așa că la fiecare trasătură de-a mea, se schimba direcția bărcii spre nord. Am preluat și vâsla bătrânului care nu-mi mai putea fi de folos, devenise deja un lest în plus și
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367403_a_368732]
-
Am rătăcit pe mări bătrâne, Visând fecioare desfrânate Și parcă urlă-n mine-un câine Ca un ecou prin vechi palate... Mă-ntorc la Tine, e târziu? Ți-am auzit astăzi chemarea, Un strop de apă în pustiu, Căci prea sărată este marea! Din câte mi-am dorit în viață Acum le văd deșertăciune; Pe ghem mai am un fir de ață Ce tot mă trage înspre Tine... Referință Bibliografică: Mă-ntorc la Tine, e târziu? George Safir : Confluențe Literare, ISSN
MĂ-NTORC LA TINE, E TÂRZIU? de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366860_a_368189]
-
Hitler. Cei mai sceptici dintre apropriații lui Codreanu au interpretat această deplasare a suveranului ca un prilej de asasinare a "Căpitanului". Crima era pusă pe seama ministrului de Interne, Armand Călinescu. În seara de 29 noiembrie 1938 comandantul închisorii din Râmnicu Sărat (unde se afla de ceva vreme "Căpitanul") a primit ordin de la generalul Ion Bengliu - șeful Jandarmeriei - să-l ridice pe Corneliu Codreanu și pe alți 13 deținuți, numiți de legionari "Nicadorii"(asasinii lui I.G. Duca) și "Decemvirii"(asasinii lui Mihail
UN PERSONAJ DE LEGENDĂ de GEORGE BACIU în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366877_a_368206]
-
legionari, deoarece aceștia intraseră deja în mitologia mișcării ca luptători contra oponenților. Existau numeroase cântece legionare la adresa lor, fiind citați și în ceremonii. Conform declarației dată de comandantul închisorii în 1940, ordinul inițial prevedea să fie împușcați în județul Râmnicu Sărat, însă acesta a justificat că acțiunea putea aduce prejudiciu Coroanei și astfel au fost transferați la Jilava. Transportul s-a făcut într-un camion, iar fiecare deținut era însoțit de un jandarm înarmat. Unele relatări ulteriore descriu că cei transportați
UN PERSONAJ DE LEGENDĂ de GEORGE BACIU în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366877_a_368206]
-
însoțeau, după care au fost împușcați în spate pentru a se motiva tentativa de evadare. Alte versiuni memorialistice afirmă faptul că cei prezenți în camionul care i-au transportat pe cei 14 deținuți nu erau jandarmi angajați la închisoarea Râmnicu Sărat, ci persoane bine instruite anterior, care au avut misiune specială privind operațiunea de asasinare a acestora. În orice caz, indiferent de forma morții, este puțin probabil ca legionarii să fi încercat să evadeze, având în vedere precauțiile care au fost
UN PERSONAJ DE LEGENDĂ de GEORGE BACIU în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366877_a_368206]
-
25 hectare de pământ, batoză și tractor și curtea plină de animale. Ca și când acestea n-ar fi fost de ajuns pentru părinții mei, nașii lor de cununie erau oameni bogați, cu averi întinse, care au fost deportați în zona Râmnicului Sărat, iar agoniseala lor a fost confiscată și transformată în proprietate a G.A.C-ului , formă de colectivizare forțată, după modelul rusesc. Casa lor a fost transformată în sediu de brigadă zootehnică, iar în numeroasele grajduri și adăposturi pentru utilajele
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366835_a_368164]
-
urmat o luptă între nuntași. Pe acel loc a luat ființă, conform legendei, comuna Pecineaga de astăzi. A doua migrație a fost în 1884, a plugarilor din zona Sibiului și a Brăilei, urmată, la puțin timp, de cei din partea Râmnicului Sărat. Ei au format cartierul Vechi și Băjenari. O ultimă migrație a fost prin anii 1927-1928, a oltenilor și tulcenilor. Locul unde s-au așezat, la marginea comunei, s-a numit cartierul Coloniști și se întindea de la moara fraților Popescu, până
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366835_a_368164]
-
cea de a doua migrație, mocani ce au venit în transhumanță cu oile din zona Sibiului, înainte de 1900, rămânând definitiv pe câmpiile mănoase din Dobrogea (bunicul) și cei care au venit special pentru pământ din zona Brăilei si a Râmnicului Sărat (bunica), unde au fost împroprietăriți cu pământ de către autoritățile locale din acele vremuri, într-o acțiune de așa-zisă colonizare, ce urmărea stabilizarea lor pe acele meleaguri. Pescarul, care aducea pește părinților mei, era și cel care trăgea clopotul bisericii
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366835_a_368164]
-
oferit să rămână pe insula pentru a face negoț cu băștinașii și a-i civiliza, punând bazele așezării La Navidad (25 decembrie). Ceilalți 38 s-au întors în Spania împreună cu Columb, cativa indieni, papagali, șobolani vii de junglă, ciudați pești sărați, aloe, bumbac, mirodenii și bijuterii imense din aur. Furtună puternică la întoarcere, împinși de hula în Portugalia lui Juan al II-lea care se jelește neconsolat văzând ce a pierdut; în 15.03.1593 acasă. La vederea minunățiilor și a
HOINARI PRIN LUME de OLIVIA DUMITRU în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367497_a_368826]
-
călătorie: fiind concurs cu portughezii, 6 nave pleacă la momentul nepotrivit, în perioada căldurilor ecuatoriale, cănd niciun vânt nu bate. Opt zile stau pe loc și fierb, ascultă pocnetul butoaielor cu apă și vin care plesnesc, grâul se înfierbânta, carnea sărată se strică. Da, știu, post și rugăciune. Și deodată, începe să bată vântul când nu era sezonul lui și Columb debarca pe Trinidad (Sfântă Treime), insula care se poate lăuda cu trei munți frumoși. Trece prin Venezuela, delta râului Orinoco
HOINARI PRIN LUME de OLIVIA DUMITRU în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367497_a_368826]
-
văzuseră bogații, civilizație, orașe mărețe; erau eleganți, poligami (numai primul fiu moștenea averea, deci ceilalți o câștigau cu sabia). Se aud zvonuri despre biserici pardosite cu aur, ogoare bogate (Norvegia nu avea câmpii, Suedia era împădurita, iar Danemarca avea sol sărat) și prost aparate. Prin urmare, războiul și jaful devine ocupația națională, tinerii care nu mergeau la jaf erau disprețuiți de fete. Corăbii lungi de 25-35m, deschise, cu un singur catarg, o vela pătrată și colorată apar la orizont; aveau găuri
HOINARI PRIN LUME de OLIVIA DUMITRU în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367490_a_368819]
-
poți să bei Din doinele de-o seamă cu vecia, Ce plin de lacrimi e conturul ei, Precum e-al țării-mame, România! IANCULE-AVRAM, CEL VIUL... Mormântul de la Țebea s-a zvârcolit sub stele Și a gemut în lacrimi țărâna prea sărată, În Dorul lui, cel Unic, din dorurile mele Nu-l vor putea ucide nemernicii vreodată! Cei care îl visează și azi legat cu funii Și spânzurat de Cerul în care s-a ascuns- Prin Apuseni detună din rădăcini gorunii, Toți
OMAGIU LUI IANCU (POEME) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1349 din 10 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367649_a_368978]
-
-mi strigă prin lacrimi Nostalgic, isi vrea înapoi iubirea, Doar ceru-îi răspunde chemării Oprindu-i prin șoaptă rătăcirea. În ape de emoții albastre Își oglindește răspunsul durerii, Din ploile calde ale verii O pleoapă-i deschide fiorul iubirii. Pe țărmuri sărate se-ntâlnesc Amândouă intr-aceiași moneda, Fiecare mă-nvată cum să mulțumesc, Prin ele-mi primesc putere supremă. Vreau să-mi ridic un pod de lacrimi Asemeni unui curcubeu de cuvinte, Să pot a urca pe el din mine însumi Nemaiarzându
NOSTALGIE de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367667_a_368996]
-
mii, din cei necunoscuți ! De-am fi găsit Martirii, femeile Martire, Aveam pământul Țării, 3 sferturi, cimitire : De la Drobeta la Rovine, Posada și Mărășești Cluj-Napoca, Timișoara, Oituz, până la Mărăști ; De la Carei la Poarta Albă,Ip, Aiud, Pitești, Sulina, Din Râmnicu' Sărat, la Iași, Podu' Înalt, Ciceu, Tighina... De la Sibiu, pân' la Caracal, Craiova, Slatina, Ploiești Din Vâlcea până la Muscel, Brașov, Vidraru,București... Ne mai punând la socoteală incinerații de prin urne Pe cei mâncați de șerpi, de stânci, sau din gropile
DE ZIUA EROILOR NEAMULUI NOSTRU ROMÂNESC ! de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367694_a_369023]
-
azi! Știu atâtea... Cum să-i spun ce vrea s-audă? Cum?! * Piciul întreabă azi, întreabă mâine... Îl surprindea acum plângând cu poza bunicii în mână. Așa se culca. Așa se trezea, îmbibând cu roua dorului său fotografia. Și lacrima sărată lucra asupra chipulului de pe hârtia lucioasă... Timpul trece. Curand se face anul de când n-o mai are pe Buni. El duce mai departe suferința, lăsând râușoare de lacrimi pe chipul drag din fotografie, abia întrezărit. Asta, până-ntr-o zi
LEAC DE DOR de ANGELA DINA în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367735_a_369064]
-
banchetă cu fratele și acum trăgeam fiecare de câte o ramă. Nu mai intra apă la fel de multă, însă nu înaintam la fel ca la patru rame. Trăgeam tăcuți, uzi până la piele, iar vântul ne lovea fețele cu stropi de apă sărată. Eram obosiți si disperați. Mergând direct spre mal, nu vom reuși să străbatem prin furia valurilor. În suflet se strecură teama pe nesimțite. Până la panică și disperare nu mai era mult. Forțele noastre fizice începeau să scadă. Doi oameni în
INVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366968_a_368297]
-
de Virgil și fără nădejdea de a-l mai întâlni vreodată pe cel drag, Platonia alege să își pună capăt zilelor în mare. Cea despre care Adrian Morariu spusese cândva, „tu ești frumoasă, minunată și bună”, este înghițită de valurile sărate și înghetațe. „Între statuarii stabilopozi, Platonia avea privilegiul albului imaculat al veștmântului de scenă; era singură aici, pe întinderea malului și a cerului oglindit în apă, care arbora masca unei vieți trăite. Toate celelalte din jur își trăiseră moartea. Aceeași
O CARTE DESPRE INTREBARI SI MOMENTE HOTARATOARE, SEMNATA DE MIRELA ROZNOVEA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 164 din 13 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367180_a_368509]
-
atât de simplu se va petrece totul. Îmi distrage atenția câteva clipe Cliff House, locul unde se afla cândva un fel de castel din lemn, un așezământ termal care amintește de băile Cetății Eterne. Băile includeau 6 piscine cu apă sărată aflate sub un acoperiș de sticlă, însă toate astea le privesc în niște ilustrate pentru că băile au fost distruse de un incendiu violent acum patru decenii, iar castelul cu mult înainte. Pe locul stațiunii balneare se află o mlaștină acoperită
GOLDEN GATE ŞI COYOŢII OCEANULUI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 178 din 27 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367254_a_368583]
-
-și zărească. Sau pe apa din fântână Privesc singure-n tăcere, Ținând în fiece mână, Lumânări de la-Nviere. Dacă-n truc nu reușește, Ursitul să și-l zărească, În oglindă când privește, Un alt obicei încearcă. Înainte de culcare Mănâncă turtă sărată, Crezând că-n vis va apare Bărbatul ursit de soartă. Busuioc sub pernă-și pune, Păstrat de la Bobotează. Și își face rugăciune, Să nu uite ce visează. Adormind cu sete mare, Dorește ca-n vis să vină Însuși Făt-Frumos călare
MITURI, LEGENDE ȘI RITUALURI DE SFÂNTUL ANDREI de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 2161 din 30 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368706_a_370035]
-
din Ansamblul Edera, cu saxofon și doba corinde vechi precum le erau costumele-sumane, căciuli astrahan, cârpe după cap, poale zadii, sumane, păntălăni priceși căbaturi .Ingrediente pentru Parada Târgului și a Bucatelor au fost coșeruțe și străicuțe cu nuci mere clisa sărată prai zacusca unsoare pita împăturata acreala dar și corinde vechi rostite de aproape nonagenarul Baci Pirchița Ciocăneaua Criști Zmău Casian adevărați corindători care preț de câteva ceasuri în prezența primarului și a viceprimarului a trecătorilor au facut sa s deschidă
CORINDATUL CU BANDA ÎN MACEA DIN PUSTA ARADULUI de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 2182 din 21 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368709_a_370038]