5,379 matches
-
poalele unui codru cu foioase, animale sălbatice, păsări. Dimineața, trilurile păsărilor mă trezeau fără voia mea, și acum după mulți ani îmi sună în urechi concertele lor melodioase care se desfășurau întocmai ca pe o mare arenă suspendată sub Univers. Sătenii erau de o puritate, ce rar mai întâlnești în ziua de azi, când țăranii s-au "orășenizat". Aveam o legătură specială cu ei, eram stimată, respectată pentru tot ce făceam atât ca intelectual, cât și ca om, care s-a
OLIMPIADA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363493_a_364822]
-
Domnului din timpul domnitorului Al. I. Cuza, care a poposit în această zonă. Starețul, un bănățean cu haruri duhovnicești deosebite, carismatic și bun gospodar, a reușit să creeze o oază de liniște în acest ansamblul rustic și să schimbe mentalitatea sătenilor pentru a deveni mai buni, mai darnici și cu cei nevoiași. Timpul a trecut, a venit și al doilea copil, un băiat zgubiliu și neastâmpărat iar eu mă gândeam de una singură cum să fac mișcarea de a pleca la
OLIMPIADA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363493_a_364822]
-
cea de la biserică unde mai primea și pomană se trezi lipsit de dorința suicidului, ba chiar reuși să treacă de iarnă, iar în primăvară, hai să fim sinceri, cui îi mai arde să-și ia zilele!? Prin urmare deveni un sătean cât se poate de normal mai ales că nimeni nu aflase de groaznicele clipe prin care trecuse pe când se afla în postura de sinucigaș cu repetiție. Ce lume, domnule! Referință Bibliografică: SINUCIGAȘ ÎN SERIE / Mihai Batog Bujeniță : Confluențe Literare, ISSN
SINUCIGAŞ ÎN SERIE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1854 din 28 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363609_a_364938]
-
proaste. Trece o oră, trec două, iar eu eram tot singură în primărie. M‑am uitat de câteva ori pe geam și am constatat cu uimire că spre școala care se afla vizavi de primărie se îndreptau grupuri, grupuri de săteni. Nici un angajat nu și‑a făcut apariția, deși ar fi trebuit să vină la serviciu înaintea mea. Se apropia Crăciunul, era sâmbătă, dar totuși nu era zi liberă. De ce nu vine nimeni la serviciu?. Totul părea încremenit. Strada era pustie
CAPITOLUL IV de DORINA STOICA în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363596_a_364925]
-
vină angajații la serviciu, am răspuns. - Nu mai ai angajați, cucoană. Noi am preluat conducerea, formând Frontul de Eliberare al comunei în școală, a spus acel tânăr necunoscut, spre deruta mea totala. Pe ușa larg deschisă au intrat și alți săteni. Aceștia erau cunoscuți ca fiind bețivii comunei. Starea lor era de avansată ebrietate. Și‑au stins țigările pe fața de masă de pe birou și, curățându‑și noroiul de pe cizmele de cauciuc pe covorul aproape nou, au început să mă înjure
CAPITOLUL IV de DORINA STOICA în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363596_a_364925]
-
agricolă, fost condamnat pentru furt, grațiat datorită infirmității (avea doar un picior și mergea în cârje). Era cel mai reclamat om din comună. Toată lumea îl poreclea „Șontorogul” și „Hoțul”. Fișierul din birou conținea mai multe dosare cu reclamații făcute de săteni în care faptele acestuia erau aduse la cunoștință conducerii comunei. Când voiam să luăm măsuri cu el sau să înaintăm vreo reclamație, șefii ne cereau clemență pe motiv de invaliditate. Cu puțin timp în urmă îi murise un copil de
CAPITOLUL IV de DORINA STOICA în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363596_a_364925]
-
micuțul să nu poată fi salvat. Reclamațiile lui au ajuns până la Tribunalul de la Haga, care însă nu i‑a mai putut da copilul înapoi. Celălalt „revoluționar”, Andrei, cumnatul inginerului‑șef de la C.A.P., era un tânăr obraznic, adeseori reclamat de săteni că fură mult, motiv pentru care, dând curs reclamațiilor făcute de către vecinii „binevoitori”, l‑am surprins aducând acasă, seară de seară, la terminarea lucrului, cantități mai de cereale. Ceva mai mult decât se cuvenea. Cel de‑al treilea era un
CAPITOLUL IV de DORINA STOICA în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363596_a_364925]
-
venit de la oraș? Nu se găsea cineva de aici, din sat, să fie primar? Ce nevoie avem noi de una ca tine care nu știai când ai venit care‑i diferența între o vacă și un cal? Nici jumătate dintre săteni nu te‑au votat. N‑ai nici un drept să ne fii primăriță! - Ce‑ți pasă ție dacă furăm? Sunt pământurile noastre, via e pusă de noi, copacii sunt puși de noi. Noi avem voie să paștem oile oriunde vrem și
CAPITOLUL IV de DORINA STOICA în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363596_a_364925]
-
să mă duc, cum să‑mi anunț soțul că mi‑a fost pusă viața în pericol, că am fost amenințată, că‑mi este teama pentru viața lui Mișu, să vină să mă ia. Am plecat spre casă urmărită de un sătean, secretarul Comitetului de partid, cel care câștigase mai multe voturi la alegeri. Acesta avea să fie numit interimar pe postul de primar, imediat după alungarea mea. Nu știu dacă urmărea să mă păzească să nu fug sau voia să mă
CAPITOLUL IV de DORINA STOICA în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363596_a_364925]
-
pe când și soarele e dezgustat de mocirla de pe străzi care te poate înghiți de viu,vâjâiau ceva vorbe prin satul anglican.Se spunea că o fată vreo nouăsprezece ani,a deschis Poarta și a intrat. Individa purta numele de Victoria,sătenii o cre- deau ciudată pentru că se îmbrăca doar în negru și era foarte tăcută,nu emana nicio expresie facială mai deosebită. Pe lângă toate acestea deținea și numele preaadoratei regine. Oame- nii din sat aveau și ei motivele lor să rămână
MĂREAŢA POARTĂ NEAGRĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363629_a_364958]
-
48 de tineri sunt aduși aici,24 de fete și 24 de băieți.Vor rămâne 12,adică 6 fete și 6 băieți. Victoria pleacă de la biserică și se îndreaptă spre pădure.Din păcate,are de înfruntat din nou prejudecățile celorlalți săteni. Unii scuipă când o văd,alții încep a se ruga. Ajunsă la locul stabililt,fata înearcă să își păstreze calmul și să rămână insipidă.Restul de 47 de tineri sunt și ei acolo.Privirile lor semănau ca ale unor lupi
MĂREAŢA POARTĂ NEAGRĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363629_a_364958]
-
Toate Articolele Autorului Aurul lui DURAN Pe timpuri imemorabile când satul nu luase înfățișarea de astăzi, trăia în Dealul Piscului un om ce-și pusese gospodăria pe loturie proaspăt dăruite de boierul Lixăndrel. Acest om se numea Tudor Dobre; toți sătenii îi ziceau mai pe înțelesul lor, Duran, de la Tudoran. Bătrânul Duran, fiul lui Motroc, se însurase și luase fata lui Ion Stan Stănică, pe Maria, o fată harnică și bogată. La rândul lor au avut și ei o fiică, pe
AURUL LUI DURAN de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363630_a_364959]
-
Tismana Mânăstirea Tismana , așa cum o făcea mai apoi și Tudor Vladimirescu. Deținem mai multe acte extrase din arhivele județului Gorj - pe lângă monografiile istoricului Alexandru Ștefulescu - care confirmă că din cele mai vechi timpuri, domnitorii Țării Românești dădeau poruncă ca unii săteni din jurul mânăstirii să apere mânăstirea iar cei din munte, cum ar fi sohodolenii, să apere plaiul de trecere spre Ardeal "ca nu cumva să vină niște lotri și să ne facă vreo sticăciune". Unele fapte din acele vremuri au ajuns
EROII BOIERI ŞI FĂURITORI DE ŢARĂ NOUĂ, STUDIU DE PROF. NICOLAE N. TOMONIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 900 din 18 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363703_a_365032]
-
încă în paradisul zăpezii și nu mai văzusem pe nimeni în afara verișorilor mei. Într-o dimineață încep să apară niște oameni. Veneau tot grupuri-grupuri și după ce-și scuturau șubele groase și cizmele încărcate de zăpadă intrau în casă. Erau săteni de prin satele de pe văi și veniseră pentru bonul de lemne și parcela de unde aveau voie să taie lemne în anul acela. Istin era ocupat cu un registru mare, Letiția dădea oamenilor câte un păhăruț de crampă, iar eu eram
FULGI ŞI AMINTIRI de MONICA BOKOR în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363736_a_365065]
-
chinuit. Când nu eram prin prejmă, îl auzeam strigând: „ Țață Gelă! ”. Pe la noi pe la țară oamenii se mai strigă și acum pe la porți, în ciuda faptului că au telefoane mobile majoritatea. Deși satul este situat în apropierea unui oraș mare, Craiova, sătenii nu au rețea de canalizare. Dar au TV și haine de firmă. Cei mai mulți au fost plecați și prin stăinătate. Îl aud și acum strigând din spatele porții verzi, cu gard alb. Era înalt, cu ochi albaștri, culorea cerului desupra unei pajiști
AUTOR DORUŢA DUMITRU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349481_a_350810]
-
ochii din cap, ca să adauge râzând. „O auzi cum sună a colivă?” Și se bătea cu palma în piept.„ Nu vrea să se deprindă din capul pieptului... nici de-a dracului ce e. Îi place să cânte precum cocoșeii toamna”. Sătenii se obișnuiseră cu glumele pe care Andrei le făcea pe seama morții, și-i ziceau să-l încurajeze. - Țin-te tare nea Andrei! Fugi mereu din calea ei. - Așa fac, dacă tu vrei, și se ducea agale să-și ia medicamentul
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA ÎNTÂIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350387_a_351716]
-
trei zile, referitor la clasa pregătitoare, stabilind că aceasta va funcționa în școli și grădinițe, dar și în căminele culturale la care există deja amenajări pentru primirea victimelor catastrofelor. Acolo unde nu sunt condiții, se permite organizarea cursurilor în gospodăriile sătenilor care dețin imobile cu mai mult de trei camere, după o programă comună pe care ministerul o va comunica după data de 1 octombrie 2014... 7. - Noul Papă ales la Vatican a ieșit azi la binecunoscutul balcon pentru a face
O ZI PLINĂ DE CONTRADICŢII de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350433_a_351762]
-
Ediția nr. 864 din 13 mai 2013 Toate Articolele Autorului „La Bologa, Dumnezeu a semănat un sâmbure de geniu”! Bologa, județul Cluj, la amiază, dumincă, 12 mai 2013. Forfotă mare în fața Căminului cultural din localitate spre care, pâlcuri, pâlcuri de săteni și invitați se îndreaptă în straie de sărbătoare. M-am apropiat de tânăra îmbracată în costum național tradițional, purtând pe „spăcel”(ie), poale și „zadie”(șorț) toată truda mâinilor măiastre ale înaintașelor familiei a cărei poveste va fi cunoscută iubitorilor
O REUŞITĂ FRESCĂ A SATULUI ARDELEAN de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350421_a_351750]
-
urma și i-am șoptit îmbrățișând-o: „Fii liniștită, totul va fi minunat, după cum minunat îți este și scrisul!” Ioana Resteman, 18 ani, elevă în clasa a XII-a la Liceul „Octavian Goga” din Huedin, a adunat la Bologa alături de săteni invitați - dascăli, scriitori, prieteni, colegi de școală, reprezentanți mass-media - într-un număr impresinonant, pentru a face cunoscut rodul muncii ei de trei ani încoace: primul volum din romanul „SURÂSUL UMBRELOR”, apărut la Editura Limes, Cluj, 2013 - o reușită frescă a
O REUŞITĂ FRESCĂ A SATULUI ARDELEAN de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350421_a_351750]
-
le aducă ghinion. Cum informațiile circulau prin sat din gură în gură destul de repede, Toader Hrib a aflat de această „piatră”, a căutat locul și a recuperat relicva din șanțul noroios în care a fost aruncată, explicându-le cu răbdare sătenilor că nu este vorba de o „piatră”, ci de măseaua unui animal preistoric și astfel piesa a ajuns în colecția lui, colecție care îi aparține acum lui Marius Mirăuță. Cămașa de zale din Arbore O altă piesă, bine păstrată, este
MUZEUL DIN SUFRAGERIE de TIBERIU COSOVAN în ediţia nr. 70 din 11 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349045_a_350374]
-
a fi mai convingători veniseră mai toți cu topoare, bâte, coase, pari din gard, cuțite, în fine, fiecare cu ce găsise la îndemână pentru a ura drum bun celor doi. Se constata cu acest prilej nu numai politețea și cumsecădenia sătenilor, ci și faptul că în numai o săptămână satul, vestit pentru bogățiile lui, era acum în colaps economic datorită scăderii catastrofele a șeptelului și a rezervelor de băutură din beciurile comunei. Se mirau și bieții oameni cît pot consuma numai
PRIETENUL NOSTRU, HEIMLICH, DIN R.F.G. de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348406_a_349735]
-
între om și loc. După cum drumurile se întretaie și duc în diferite direcții, tot așa omul o poate apuca în viață pe o cale bună sau rea. De aceea, se construiește o troiță ori se așază o cruce aici. Un sătean din Poiana Mărului (jud. Brașov) vorbește despre acest obicei, păstrat și astăzi: „se pune cruce la răscruce, că acolo se împart drumurile; știi, o iei într-o parte sau în alta. Se pune acolo să se-nchine omu' și s-
ERNEST BERNEA – GÂNDITOR CREŞTIN, PROMOTOR ŞI FILOZOF AL CULTURII ROMÂNEŞTI AUTENTICE ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348404_a_349733]
-
învinge timpul prin credință, fiindcă a transfigurat tot ce e efemer, urâțenia și moartea. Viața sa interioară se consumă sub semnul seninătății. Spre deosebire de omul zilelor noastre, a cărui „vârstă aspirațională este adolescența“, vârsta și frumusețea satului românesc este bătrânețea. Pentru sătean, calendarul este „punctul de reper al întregii sale ființe materiale și spirituale“, fiind moștenit din bătrâni. Prin acest „dat care venea de dincolo, dintr-o zonă unde e obârșia lucrurilor“, omul, colectivitatea și natura participă la un timp sacru, revelat
ERNEST BERNEA – GÂNDITOR CREŞTIN, PROMOTOR ŞI FILOZOF AL CULTURII ROMÂNEŞTI AUTENTICE ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348404_a_349733]
-
natura participă la un timp sacru, revelat. Reforma calendarului din anul 1924 a arătat foarte bine caracterul calitativ, sufletesc și organic al timpului trăit în satul românesc: „Poți dumneata schimba calendarul cum vrei, dar zilele rămân tot acolo“, după cum spun sătenii. Zilele și sărbătorile nu sunt convenții, ci fac parte dintr-un timp viu și concret - iată de ce s-au împotrivit la a da calendarul cu 13 zile mai devreme, îndemnând ca „zilele să hie cum le-o lăsat Domnul nostru
ERNEST BERNEA – GÂNDITOR CREŞTIN, PROMOTOR ŞI FILOZOF AL CULTURII ROMÂNEŞTI AUTENTICE ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348404_a_349733]
-
a firii și a naturii“, există „pricini“ morale sau cotidiene ale lucrurilor și comportamentelor, dar există și „taine“ pe care omul nu le înțelege. Toate acestea ne oferă tabloul unei gândiri cauzale organice, din care lipsește hazardul. Cum spune un sătean din Zărnești (Brașov), „vine moartea, da' ea nu biruie. Lucrurile sunt în așa fel întocmite, că se leagă unu' de altu': când suferă într-un loc, suferă toate“. Alte multe și variate influențe în gândirea populară Frumusețea satului românesc și
ERNEST BERNEA – GÂNDITOR CREŞTIN, PROMOTOR ŞI FILOZOF AL CULTURII ROMÂNEŞTI AUTENTICE ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348404_a_349733]