3,569 matches
-
Șirna-Prahova, Ghelari-Hunedoara, Vladimirescu-Arad, Telița. Ca și economia agrară, terminologia minieră reflectă vechile tradiții daco-romane anterioare ale mineritului, fiind de origine latină: faur-faber, fier-feriam ș.a. Concluzia este aceea că valorificarea metalelor la sfârșitul mileniului I aparținea populației autohtone românești, în cadrul obștilor sătești agricole. Pe lângă fier, se mai extrăgea arama, cositor, plumb, aur, argint, sarea. În ceea ce privește meșteșugurile, fierul era prelucrat în ateliere de fierărie descoperite la Bucov-Prahova, Bârlogu-Argeș, Garvăn-Tulcea, Lozna-Botoșani, Dăbâca-Cluj, Vladimirescu-Arad, Biharea-Bihor, Comana de Jos-Brașov. S-au aflat obiecte de prelucrare a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
stăpâni) bogați și puternici, care treptat ajung să domine membrii de rând ai obștii, impunându-le obligații de muncă și dijmă, în schimbul organizării militare a obștilor și uniunilor de obști; 2. nașterea feudalismului ca urmare a așezării pe teritoriul obștilor sătești a unor stăpânitori alogeni, din rândul populațiilor migratoare (slave). Nu este exclus ca ambele origini ale feudalismului să fi jucat un rol în nașterea clasei feudale românești.11 Existența unei nobilimi autohtone, a unei pături politice și militare, anterioară secolului
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Dunării, influența limbii slave în limba și toponimia românească nu se poate explica prin superioritatea lor numerică, ci numai prin situația lor superioară, prin poziția lor dominantă, ca alogeni, față de societatea autohtonă, prin pătrunderea lor în rândurile stăpânilor de obști sătești. Liturghia în limba slavă bisericească, impusă românilor, în secolul al X-lea, cancelaria domnească și boierească în limba slavonă, adoptată de statul medieval românesc nu se pot explica decât prin existența unei categorii slave dominante, care se bucura de o
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
dus la instituirea relațiilor de aservire în obște, s-a desfășurat diferențierea economică (de avere), ceea ce a dus la acumularea de bogății-germen al destrămării obștei ca unitate economică și socială anterior existentă. Concret, punctul de plecare l-a constituit obștea sătească, în cadrul căreia cele două forme de proprietate-coexistente-a obștei asupra pământului întreg al comunității și posesiunea (proprietatea) individuală asupra lotului de pământ (arabil) primit de către membrii ei, adică proprietatea obștească și cea privată, au creat condițiile obiective favorabile diferențierii. Funcțiile sociale
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
conturată în secolul al X-lea. În preajma Anului 1000, biserica era o instituție ce sprijinea pătura conducătoare a formațiunilor politice. Înzestrată cu pământ și alte bunuri de căpeteniile politice, biserica, ca instituție, se feudalizează, devine un factor în aservirea obștilor sătești. Localități, ca Alba Iulia, Dăbâca, Cenad erau centre ale organizării politice, dar și reședințe bisericești, sedii ale unor episcopate. În Banat, în vremea lui Ahtum, secolul al XI-lea, mănăstirile aveau deja proprietăți întinse-de pildă, mănăstirea Sf. Ioan Botezătorul, apoi
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
aveau să răzbată în documente cu multă putere la mijlocul secolului al XIII-lea (vezi mai jos). Ca urmare a vieții economice specifice, ce consta în agricultură, păstorit și meșteșuguri, societatea românească a trăit, timp de secole, sub formă de obște sătească. Mai mult, însăși viața orășenească medievală românească își are originea în existența anterioară a unui sat, dovadă că relațiile vieții de obște au dăinuit multă vreme în orașe. Această organizare întemeiată pe obști sătești s-a menținut pe teritoriul extra-carpatic
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de secole, sub formă de obște sătească. Mai mult, însăși viața orășenească medievală românească își are originea în existența anterioară a unui sat, dovadă că relațiile vieții de obște au dăinuit multă vreme în orașe. Această organizare întemeiată pe obști sătești s-a menținut pe teritoriul extra-carpatic și în pragul constituirii statelor de-sine-stătătoare medievale și s-au supus acestora. Izvoarele scrise, dar și datele toponimiei și geografiei istorice înregistrează, în secolele XII-XIII, stadiul avansat al obștilor sătești, confederațiile de obști coagulate
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
organizare întemeiată pe obști sătești s-a menținut pe teritoriul extra-carpatic și în pragul constituirii statelor de-sine-stătătoare medievale și s-au supus acestora. Izvoarele scrise, dar și datele toponimiei și geografiei istorice înregistrează, în secolele XII-XIII, stadiul avansat al obștilor sătești, confederațiile de obști coagulate, teritorial, în uniuni de obști. Aceste uniuni de obști erau denumite "țări" (din lat. terrae și slv. zemlja) și astfel le înregistrează vechile izvoare scrise. Amintirea acestor uniuni din vechime s-a perpetuat pe pământul românesc
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
un caracter sistematic, după ocuparea acesteia de către regatul ungar. Cu sprijinul regalității, nobilii își însușesc pământul obștilor țărănești și aservesc țărănimea română, odinioară liberă. Proprietatea nobiliară și bisericească din Transilvania a crescut pe două căi: 1. prin ocuarea pământului obștilor sătești românești de către nobilii nou veniți (unguri) sau prin însușirea lor de fruntașii desprinși din sânul obștilor și 2. prin danii regale din pământurile cucerite. Ambele căi au contribuit la constituirea domeniului feudal în Transilvania, începând din secolul al XII-lea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
într-unul dependent, plătind dijmă sau făcând clacă, ba chiar devenind iobag. Dar atât țăranii liberi cât și cei dependenți își păstrau caracteristicile economice: ei rămân mereu plugari și au mijloace proprii de subzistență. Izvoarele din secolele XII-XIII desemnează populația sătească sub mai mulți termeni: populi (locuitori, oameni), rustici (țărani), aratori (plugari, agricultori), villani (săteni), homines libri (oameni liberi), habitatores (locuitori), hospites (oaspeți), coloni (coloni, țărani), iobagiones (iobagi), vulgares (oameni de rând sau de jos), pauperes (săraci), plebei (oameni de jos
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
jumătate a secolului al XIII-lea, numărul țăranilor liberi a scăzut în urma ofensivei nobilimii, care a preluat noi pământuri țărănești. Dar țărănimea liberă n-a putut fi desființată nici economic, nici social-juridic. Masa țărănimii libere era formată din membrii obștilor sătești românești, care sunt foarte numeroase acum. O parte a țărănimii libere din Transilvania acestui timp (secolele XI-XII), o formau elementele colonizate aici, sași și secui, însă după 1300, acestea s-au micșorat, fără a dispărea totuși. Chiar și atunci când ajungea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ei. În acest timp, locuitorii obștilor erau oameni liberi, ca statut juridic, dar această libertate se diminuează pe măsura ofensivei feudale, iar obligațiile în muncă sau în natură aveau să-i transforme în țărani dependenți.41 Răspândirea și însemnătatea obștilor sătești transilvane sunt adeverite de numeroase documente ale vremii. Așa este actul de confirmare pentru pământul bisericii din Arad, din 1202-1203, în care sunt amintite mai multe obști sătești, unde țărănimea ducea o existență libreră, iar fiecare familie avea o gospodărie
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
aveau să-i transforme în țărani dependenți.41 Răspândirea și însemnătatea obștilor sătești transilvane sunt adeverite de numeroase documente ale vremii. Așa este actul de confirmare pentru pământul bisericii din Arad, din 1202-1203, în care sunt amintite mai multe obști sătești, unde țărănimea ducea o existență libreră, iar fiecare familie avea o gospodărie proprie. O altă regiune în care trăia acum o țărănime liberă românească numeroasă în cadrul obștilor se afla în sud-estul Transilvaniei, în Țara Făgărașului. Țărănimea liberă era organizată aici
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de "pământul românilor de la Cârța"). Și în comitatul Alba, sunt amintite sate locuite de țărani liberi, conform documentului din 1238 despre "oaspeții" din Ighiu și Cricău, cu referire la țăranii liberi din această zonă. Apoi, în Hațeg și Maramureș, obștile sătești românești erau libere, în secolele XII-XIV, și la fel stăteau lucrurile în Zărand și Banat, unde țărănimea din obște era liberă și stăpână pe pământul ei. Câtă vreme obștile țărănești și-au păstrat libertatea, ele nu sunt amintite în acte
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în secolele XII-XIV, și la fel stăteau lucrurile în Zărand și Banat, unde țărănimea din obște era liberă și stăpână pe pământul ei. Câtă vreme obștile țărănești și-au păstrat libertatea, ele nu sunt amintite în acte juridice. Alte obști sătești românești nu erau aservite complet, în secolul al XII-lea, iobăgirea lor nu era desăvârșită, dar tendința acesteia era de creștere. Reducerea la starea de iobăgie a oamenilor liberi și a celor parțial dependenți era într-o dinamică continuă. Cei
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
universitas saxonum), cf. textului diplomei Andreanum și teritoriului propriu din sudul Transilvaniei, își fixase locul în sistemul de guvernare al Transilvaniei, ca stare privilegiată și factor politic în țară. 48 La venirea lor în Transilvania, sașii erau constituiți în obști sătești, cu un număr variat de familii (54 la Cisnădie, 8 la Dăbâca). Cele mai vechi case de locuit ale sașilor erau din lemn și paiantă, dar în secolul al XIII-lea, comunitățile săsești și-au ridicat case și biserici din
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
dările repartizate în mod egal pe curți, i-au ferit multă vreme pe locuitorii din satele scaunelor săsești de o diferențiere socială accentuată, precum în mediul urban. În alte comitate transilvane (Alba, Târnava, Cluj), datorită prezenței unor domenii feudale, obștile sătești săsești au evoluat în sensul constituirii relațiilor feudale tipice, iar țăranii sași au ajuns iobagi, ca și românii și ungurii. Dacă lăsăm deoparte acțiunile Ordinului teutonic (vezi mai jos), nobilii germani sosiți în Transilvania (puțini) și formarea patriciatului urban săsesc
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cu pământ mănos pentru agricultură, cu pășuni bogate pentru vite, cu ape și păduri din belșug, ocrotite de munți înalți. Regiunea era considerată "pustie" de regalitatea ungară doar pentru că nu era stăpânită de aceasta, iar nobilimea nu preluase pământul obștilor sătești. Diploma de danie din 7 mai 1211 precizează că "țara" li se dăruiește cavalerilor, pentru ca să o locuiască în pace și să o stăpânească liber, pentru ca prin conviețuirea cu ei "să se întindă regatul nostru" (DIR C, sec. XI, XII, XIII
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ce acopereau peste 50% din suprafață, iar în unele zone chiar 60-70%. Dar și în zonele împădurite existau numeroase așezări românești. În intervalul menționat, au fost întemeiate multe sate noi, ceea ce se făcea prin "roirea" lor, adifcă desprinderea de obștea sătească a unor familii care se așezau în apropiere de vechea vatră a satului și fondau o nouă așezare. În același timp, are loc acum o creștere a populației de 15-20 % -în Transilvania erau între 250/300-400 de sate. De pildă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
au devenit, între 1241-1350, o realitate economică, socială și demografică, cu oarecare pondere în cadrul habitatului românesc intra-carpatic, încât, până la 1350, sunt menționate 30 târguri sau orașe, adică o zecime din numărul total al așezărilor. Dar o serie de așezări sătești mai importante îndeplineau și funcția unor târguri, prin activitatea lor economică meșteșugărească și comercială, așezări cu funcții urbane. În Transilvania, așezări urbane erau Oradea, Cenad, Alba Iulia, Sibiu, Brașov, centre politice, administrative și bisericești; după 1241, apar noi târguri și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Dunării și cu popoarele din Răsărit-mongolii. Căile de comunicație pe uscat și pe apă s-au dezvoltat la rândul lor. Structurile sociale în perioada menționată au o caracteristică precisă: consolidarea relațiilor feudale. A continuat procesul de destrămare a unității obștilor sătești tradiționale, prin încălcarea lor de marii stăpâni de pământ, mai ales în Transilvania. Prefaceri au loc și în rândul cnezilor și juzilor sătești, îndeosebi în regiunile mărginașe și în zonele muntoase. Puterea centrală, sprijinită de feudalii laici și ecleziastici, a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
perioada menționată au o caracteristică precisă: consolidarea relațiilor feudale. A continuat procesul de destrămare a unității obștilor sătești tradiționale, prin încălcarea lor de marii stăpâni de pământ, mai ales în Transilvania. Prefaceri au loc și în rândul cnezilor și juzilor sătești, îndeosebi în regiunile mărginașe și în zonele muntoase. Puterea centrală, sprijinită de feudalii laici și ecleziastici, a urmărit să știrbească autonomia și libertatea obștilor-pământurile lor au fost încălcate și dăruite unor nobili, bisericii sau cnejilor în Țara Hațegului, Banat, Maramureș
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Gepizii 120 Avarii 124 PARTEA a II-a DE LA INSTALAREA SLAVILOR LA REVENIREA IMPERIULUI (602-970) 133 CAPITOLUL IV Populația autohtonă în secolele VII-X 135 Situația etno-demografică 135 Structurile economice-ocupații și îndeletniciri 137 Circulația mărfurilor și monedelor 139 Structurile sociale. Obștea sătească teritorială 140 Obștea țărănească 142 Structuri politice-uniuni de obști, "romanii populare" 148 Habitatul 150 Manifestări spirituale-mentalități, sensibilități, atitudini, credințe 152 Organizarea bisericească pe teritoriul românesc 154 CAPITOLUL V INSTALAREA SLAVILOR ÎN NORDUL DUNĂRII 158 Migrația slavilor 158 Așezarea slavilor și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Albă, Capul Midia, după care are domiciliu forțat în Bărăgan. În 1954 este condamnat de Tribunalul Militar București la zece ani temniță grea, sub acuzația de a fi fost „filosof extremist”, promotor al mișcărilor „de tip naționalist”. Cercetarea civilizației tradiționale sătești însemna pentru acuzatorii săi „negare a importanței mișcării muncitorești”. În 1984, va fi din nou anchetat și bătut crunt de către Securitate, care îi confiscă șapte manuscrise. Este, între 1965 și 1978, consultant științific la Institutul de Etnografie și Folclor din
BERNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285709_a_287038]
-
la simplitate, 1941), B. s-a afirmat cu autoritate ca sociolog și etnograf. Participant la campaniile monografice organizate și conduse de D. Gusti, el practică o metodă concretă și experimentală. În studii, evită metoda comparată, considerând-o prematură. Civilizația română sătească. Ipoteze și precizări (1944) pornește de la constatarea scindării satului românesc, care a intrat „într-un proces de destrămare”. Așadar, nu spre formele „decăzute” se îndreaptă atenția sa, ci „spre regiunile izolate de munte, unde satul românesc stăruie să trăiască o
BERNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285709_a_287038]