4,482 matches
-
lui, aranjându-i buclele răvășite. Luana, vorbește-mi, spune-mi ce-i cu tine. Fata îl strânse cu putere în brațe, fericită să-l aibă aproape și încercă să-l facă să înțeleagă cât de mult suferea așteptându-l, cât se săturase de acele zile goale, pe care nu știa cu ce să și le mai umple. Escu nu putea pricepe de ce se plictisea așa de tare, când avea atât de învățat și infinite posibilități la îndemână de a-și petrece timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
învârtea ca un leu în cușcă. Vreau să muncesc undeva, oriunde, altfel o iau razna. Foarte bine. Numai atât ai de spus? Ce-ar mai fi? Agasată, fata strigă: Nu știu, dă-mi un sfat, găsește o soluție. M-am săturat să stau de vorbă doar cu pereții. Zilnic, ore în șir, mă zgâiesc pe balcon, ca o nebună, să văd oameni, să simt că există ceva în jurul meu. De ce nu te plimbi? Du-te la spectacole, fă-ți prieteni. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
niciodată nu uita să o facă. Continuând să-și consume nervii și timpul vorbind fără să fie luat în seamă, să fie primit cu o muțenie îndărătnică, obosit și ajuns la capătul puterilor, Escu își ieși din fire. M-am săturat, Luana. Îți stau dinainte, cu toată răbdarea lumii adunată peste mine, de prea multă vreme. Îți bați joc de sentimentele mele, de munca Sandei dar cel mai grav e că-ți râzi de un copil nevinovat, care are nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
nestăvilită de-a se răzvrăti împotriva acestei femei care făcea să se învârtă totul în jurul ei. Avea, la rândul ei, o viață, un zbucium și nimeni nu părea să bage de seamă asta. Dacă ți-aș spune că m-am săturat să-l aștept pe Victor, că m-am înstrăinat de el și că nici măcar nu-mi pasă unde e și ce face, c-am obosit să spun povești, noapte de noapte, să așez și să strâng masa, să calc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de a-și pune ordine în viață îi scurtau timpul de fericire care-i fusese sortit. Venise vremea să ia o hotărâre, să-și întoarcă fața spre cel care o aștepta de prea multă vreme, cu prea multe sacrificii. Se săturase de o existență goală, lipsită de mângâierea și alintările unui bărbat. Avea nevoie de un suflet alături de care să-și împlinească așteptările, să-și clădească năzuințele, să-și odihnească oasele obosite ale trupului. Crescuse fără tată. Tânjise, cu toată forța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de străini vin peste noi, ne aduc doar nenorociri și ne iau pământul! În curând o să ne gonească de pe insula noastră. Pentru noi n-o să mai rămână nimic. O să fie mai mulți ei decât noi! Așa zice tata. S-a săturat de ei. Zice că-i cazul să-i mai Învățăm minte din când În când! — Haide să luăm bicicleta, Yon, și să ne cărăm! Nu te pune tu cu madurezii! Ăștia-s În stare să facă cine-știe-ce balamuc! — Asta-i
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
zis Farah. Doar ai promis că astă-seară mergem la cinema. Ai zis c-o să petrecem o seară plăcută, liniștită. Păi, asta și facem, a zis Johan. Totul e așa de... liniștit! Bine, atunci ne-ntoarcem acasă. Eu una m-am săturat! Ei, surioară, a zis Bob. Ia și tu una și-o să te simți mai bine! De unde naiba faceți voi doi rost de chestiile astea? Johan a dat din umeri. De oriunde. De peste tot. Te rog să nu mă minți! Când
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
căruia îi purta o afecțiune ce amenința să ia proporții. În tot cazul, Carmina nu mai avea timp de pierdut cu nimicurile liniștitoare debitate de-a lungul sorbirii cafelelor în timp ce magnetofonul murmura în surdină acordurile vreunui șlagăr la modă. Se săturase de vorbele pline de aluzii amare despre vânzătoarele cu degetele încărcate de ghiuluri, privind acrite din dosul tejghelelor goale. Ce rost avea să mai pună atâta accent pe niște fleacuri lipsite de importanță, când lumea era atât de plină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mai discearnă ceva și-l cred un neînțeles, un ultragiat, bietul om spun ei, trece prin atâtea neplăceri, e de neînțeles de ce i se fac atâtea nedreptăți. Cum de este oare posibil? Mă, nu știu cum să-ți spun, noi ne-am săturat de nedreptățiți din ăștia de iarmaroc, de martiri cu slana de trei degete. Oameni de genul lui, mă, să fie un exemplu? Și-a întins balele peste tot, el să dea lecții de morală? Pe urmă interveni și Nina, înviorată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
consumat-o fără nici o rezervă poate le-o fi plăcut, poate plecaseră de acasă flămânzi sau cine știe. Femeia se apropia din când în când de gospodină, și-i spunea să-i mai dea ceva de îmbrăcat Elenei, s-a săturat și ea, sărăcuța să stea într-o singură rochie, îi șoptea și-i zâmbea dulce, e drept, mai stă cu pijamalele lui Ștefănel dar când vin băieții de la școală, gata, trebuie să se schimbe, îs băieți, îs și ei mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de muncă arată ca la deportați, pe unde a fost peste tot a împlinit-o, cum dă de greu, gata își ia tălpășița și doar îi spun: mă, băiete, mă, vezi ce faci viața asta a ta, mă. M-am săturat până în gât de el, am crescut atâția copii dar ăsta mi-a pus capătul... Era atâta asprime și amărăciune în glasul lui, atâta aversiune împinsă până în pragul urii, încât inginerul se încruntase. Lasă, nene, i-a spus într-un târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Simțea că leșină dacă nu se apucă imediat să mănânce. Petrecu arătătorul subțirel, cu o mișcare delicată, de-a lungul spinării peștelui, îl despică, își mai tăie o bucată de mămăligă, Doamne, Dumnezeului, ce pace o apuca! M-am cam săturat s-o moșesc pe fetișoara asta, își spuse mai apoi, fără să mai privească spre Carmina, n-am văzut-o niciodată mulțumită, nici măcar în timpul petrecerii ce a urmat căsătoriei, și atunci era crispată, la pândă, gata să dispară dacă-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
într-un fotoliu de răchită și o trase spre el. Astă seară n-aș fi putut pleca, îi repetă el, nu mă întreba de ce. N-aș fi putut, asta-i. Mă bucur că sunt aici cu tine. M-am cam săturat să tot fiu ținut din scurt, să fac slalom printre interdicții. Undeva în adâncul pădurii se auzi un strigăt de animal. Cine știe câte drame se petreceau la un pas de ei, acolo, în pădure. Să vă servesc aici pe terasă? Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Atunci care e sensul vieții, i-a întrebat exasperată Carmina și ar fi vrut să o arate clar, așa ca și cum ai despica un măr în două și ai dezgoli căsuța cu pereții ațoși, rezistenți, ce închide în cămăruțe sămânța. Se săturase de abstracții, de vorbe goale, voința ei era mâncată de putreziciune, avea nevoie de un duș rece, de un îngheț, de o eră glacială ca să mai poată păstra nealterat ceea ce încă era în ea bun. Nu se simțea capabilă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
i-a răspuns și a privit-o cu dispreț. Pe urmă a avut o ridicare a bărbiei, un gest de mândrie la el, nelămurit. Ce mai este? Nu știu, mă întreb de ce continui să mă bălăcesc în mocirlă, m-am săturat de asigurări și dezmințiri, în tine nu pot să am nici o bază, ești mai rău decât nisipurile mișcătoare, cu mult mai rău! Femeia se lăsă să cadă exasperată în fotoliu. Iar începea! Gestul îi era cu adevărat teatral. Ridică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pentru un om care venise să-i impute tocmai lipsa de morală. Se plimba prin fața ei în lungul și-n latul camerei, aproape evita să se uite la ea. Carmina aștepta picior peste picior să i se potolească furia. Se săturase, efectiv se săturase de toate scenele lui. Începeau mereu după aceeași formulă tensionată și sfârșeau mai apoi în pat, deja se instaurase o regulă, se repeta prea des ca să mai poată crede în veridicitatea scenei. Îl urî în clipa aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
care venise să-i impute tocmai lipsa de morală. Se plimba prin fața ei în lungul și-n latul camerei, aproape evita să se uite la ea. Carmina aștepta picior peste picior să i se potolească furia. Se săturase, efectiv se săturase de toate scenele lui. Începeau mereu după aceeași formulă tensionată și sfârșeau mai apoi în pat, deja se instaurase o regulă, se repeta prea des ca să mai poată crede în veridicitatea scenei. Îl urî în clipa aceea. Cu timpul începuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ți s-a șters din memorie. Încetează, lasă filozofia asta de doi bani. În fine, ai stat la coadă la căpșuni, asta s-a întâmplat ieri. Dar cu o zi în urmă? Uite ce e, Ovidiu, eu m-am cam săturat de toate întrebările astea. Deja au devenit stereotipe, un fel de preludiu. Între noi chiar nu sunt posibile niște relații omenești? Parcă suntem roboți. Nu ocoli răspunsul, o întrerupse cu voce dură. Spune! Femeia își apăsă ochii cu palmele. Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fost imposibil ca numai întâmplarea să-i fi ferit de perioada fertilă atâția ani de zile. Ghicise oare Ovidiu că este sterilă? Zilele petrecute cu profesorii Alexe au trecut ca fulgerul. Era relaxant să privești de jur împrejur, să-ți saturi ochii de imagini frumoase. Pe profesori îi mai însoțea o pereche, erau minunat de frumoși amândoi, păreau o adevărată întruchipare a erosului, a idealului. Nina îi zicea femeii Cosânzeana și bărbatului, Făt-Frumos. Tot timpul drumului, numele lor reale nu au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mei, iar cuvântul calic este sinonim cu cerșetor. Ne putem opri și la semnificația cuvântului praznic, sinonim cu pomană. Se știe că vrabia este mare amatoare de mei aceasta fiind hrana preferată a ei, iar cerșetorul preferă să mănânce pe săturate la pomană unde nu-l oprește nimeni. Zicala este, de fapt, o metaforă. Autorul ei, anonim, a pornit de la constatarea repetată a acestei fapte din lumea înconjurătoare și rezultatul observațiilor sale l-a concretizat în această zicală. Sensul metaforic născut
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
foarte frumos și ordonat. Cine mi-a scris tema? am întrebat cu o undă în glas. Eu, a răspuns un glas pițigăiat. Cine? nu văd pe nimeni aici! Eu, stiloul tău! Dar de ce ai făcut asta? Cum de ce? M-am săturat să tot dai vina pe mine, când temele îți sunt scrise urât și în grabă; ba curge stiloul, ba zgârâie penița. Îmi e și mie rușine de celelalte surori ale mele care întotdeauna râd de mine. Ele cred că acesta
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
vers „Iubito, de departe-ți scriu...” Femeia din vitrină Își vedea nestingherită de lucru. Monta o spirtieră la jumătatea distanței dintre cortul portocaliu și crengile firave ale unui brad din plastic. Totul pe un fundal montan de mucava. Șefa se sătură de cântat chiar după prima strofă. Privea În gol. Nu intra nimeni, nu ieșea nimeni. Piața Carolina era pustie. Cinematograful, Închis pentru renovare și, eventual, privatizare. Puțin mai la dreapta, biserica. Dincolo de ea, nimic. Degetele sale lungi Încercau câteva acorduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Nu vă faceți griji, dom' profesor! Nu-l ia nimeni. Cine să facă la noi În cartier poze cu un aparat ca ăsta? Al dumneavoastră va fi! Se Încruntă. Nu era pic de ironie În vorbele șefei, dar el se săturase să intre acolo tot la două zile și să nu cumpere decât, cel mult, un pachet de hârtie fotografică sau un film, o dată pe lună. O tresărire de orgoliu se impunea, chiar dacă, din punct de vedere financiar, nu se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
să tragă aer și prin ochi, să aspire lucrurile din preajmă și pe Petru odată cu ele, ca o balenă peștii cu mare cu tot. Se curăță ca un prost, Înainte să-și fi amintit. Domnul Ster așa a vrut. Se săturase. Treaba lui. Pe când el, un amărât de poștaș, nu ajunsese la acest punct fericit, Încă se simțea bine În căsuța lui, cu leafa lui de mizerie, alături de o nevastă necredincioasă dar bună gospodină, alături de atâția alții În situația lui și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
eu ar trebui să Închiriez un avion sau aeroplan. Și voi décola de pe Ferihegy 2. 4. În vremea asta, la „Țoiu vesel”, poștașul era la a doua sută de rachiu. Din când În când, striga doar pentru sine: M-am săturat! Nu mă cheamă Macavei și nu Îmi plac dulciurile! Doamna Alieta nu are decât să plătească pe altcineva. Să mai cucerească și alții Plevna, Grivița ori Smârdanul. Eu mă am bine cu turcii. Proprietarul bodegii nu avea nici el nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]