955 matches
-
tu; fiziologia ta este strict limitată la funcțiile unei mașinării. Ești gol pe dinăuntru și simți că prezența ta interioară nu mai are aderență la exercițiul cotidian al vieții; și atunci te lași purtat numai de reflexele stereotipe ale menținerii sacadate în viață, ale unei vieți din care interiorul e absent. El nu este cu totul absent, el subzistă letargic, în hibernare, undeva în tine, foarte departe; ca o amintire dispărută; și atât timp cât mediul îți este organic ostil, viața ta se
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
ca pe un șoc expresiv la care aderăm la un mod exterior, fără să producă în noi un transport mai adânc al spiritului la modalitatea logică a silogismului. Situația aceasta, care produce numai o adeziune superficială la un mod treptat, sacadat și ritmat de tehnica silogistică (orice poate fi pus în silogism, chiar silogismul însuși: orice propoziție își depășește sensul, întrucât sensul, odată invocat, presupune un conținut mai amplu decât oricare din formele lui), privește în fond modul de articulare logică
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
întinderea țesăturii ar fi flască și prea săracă. Un întreg care să se mențină simplu, adică nici divizat în subordine care-l fragmentează, nici simplificat într-o ordine goală, sterilă, crispată în aici: în mișcarea ei de împletire împiedicată, geometrică, sacadată. Țesătorul care țese gânduri nu este acela care inventează o filozofie a izvoarelor plasată în cuvinte; este însă acela care face să se nască umede cuvintele, acela care a făcut să se nască în el cuvintele din umiditatea fluidă a
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
aruncat cu apă după Adrian și a udat pereții. Adrian a fost la gară și a adus curca. Prea mare! De unde-a cumpărat-o?! Să nu uite de ață muliné. Apoi i se dă legătura cu Liliana. Femeia vorbește încet, sacadat. Eram îngrijorată, se scuză ea, să scape de întrebările lui Mihai. Odihnește-te în voie. Vii mîine cu cursa de zece. Eu voi fi acasă de la ora unsprezece. Acum, Mihai se plimbă încet prin piață. A coborît din cursă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
calmă, învăluind-o pe Liliana. Îi observă ochii umezi și-i atinge obrazul cu palma. Te rog! reține Liliana palma. Vreau să-ți spun ceva, trebuie să-ți spun! Aseară m-ai întrebat de cîteva ori ce am, de ce vorbesc sacadat... Plîngeam. Pentru că nu știam ce-i cu tine. Dar și pentru comportarea prietenei mele. M-am dus după-amiază să-i înapoiez termosul și paharul. A ascultat cu aviditate tot ce i-am povestit, jucîndu-se cu paharul. Apoi a mai adus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
cordon format din patru mașini: două de patrulare, două fără Însemne. De la opt sute de metri distanță, sirenele amuțeau. Rulau din inerție pînă la casa cenușie de pe colț. Dudley Smith conducea mașina din față. Bud Își reîncărca butoiașul pistolului, cu mișcări sacadate. Patru mașini Încadrînd locul: cele de patrulă pe alee, În vreme ce Mike Breuning și Dick Carlisle parcaseră În stradă, cu puștile Îndreptate spre ușa casei cenușii. Bud spuse: — Șefule, al meu e. Dudley Îi făcu cu ochiul: — Excelent, flăcău. Bud se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
se termine recreația fără bătaie. „Îi e frică“, spuse Silva, parcă vrînd să-și scoată ghearele. Era plin de el În dimineața asta și grozav de furios, se vedea după ceața care-i Învăluia ochii de pisică Și după respirația sacadată. Nu mai putu suporta tensiunea și străbătu curtea Îndreptîndu-se, ca un erou de film, spre locul unde se afla celălalt. În urma lui venea nehotărîta lui bandă și grăsanul de Martinto murdar de noroi din cap pînă-n picioare. Își scoase pieptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
care se simțea În stare. Inima Îi bătea prea tare. Își pierdu cumpătul. Nu vedea cum o va scoate la capăt. Poate că n-o va scoate niciodată la capăt. Inima Îl trezise din somn cu pulsațiile ei surde și sacadate ca În Stravinski. Tulburările de ritm cardiac nu erau tocmai lucrul de care avea cel mai urgent nevoie. Simțea bătînd o inimă de balenă În inima lui rămasă prea mică. În Gaspesia, pe un mal al fluviului Saint-Laurent, văzuse trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
de lenta electrocutare a celulelor prin poluarea electrică a lumii moderne. Pentru a opri soneria aia care-l Împiedica să adoarmă la loc, făcu niște gesturi pe care le-ar fi comparat, Într-un roman, cu salturile repetitive și comportamentul sacadat ale unui animal În cușcă. Mai bine ar fi lăsat deșteptătorul ăla În Canada, de unde-l adusese cu un an În urmă. CÎnd călătorea, Îi plăcea să achiziționeze obiecte practice: la Întoarcerea la Paris, s-ar fi folosit de ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
venit, stăpâne, să te înștiințez, eu sunt primul ! (IV, p. 61). Din nou, sursa relatării se află în De la fundarea Romei (I 59), însă modalitatea precipitată de a acumula informațiile într-un schimb rapid și antrenant de replici scurte și sacadate aparține dramaturgului modern. În mai multe rânduri, Horia Lovinescu utilizează nu doar datele, dar și formularea istoricului latin, în traducerea lui Paul H. Popescu . Uneori, preluarea se limitează la câteva cuvinte, inserate în treacăt, alteori, este vorba de citate mai
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
De altfel, se știa că Ptițân se ocupă special de agonisirea banilor, dând împrumuturi pe termene scurte și cu dobânzi mari, contra unor garanții mai mult sau mai puțin sigure. Cu Ganea era foarte bun prieten. În urma recomandării amănunțite, dar sacadate a lui Ganea (care își salutase destul de rece mama, pe soră-sa n-o salutase deloc și-l luase imediat în altă cameră pe Ptițân), Nina Alexandrovna îi spuse prințului câteva cuvinte amabile și îi porunci lui Kolea, care își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
la el ca să-i facă o vizită „de câteva clipe“. Aceștia într-adevăr intraseră pentru câteva clipe. Ridicându-se de la micul dejun, Lizaveta Prokofievna anunțase că toți pleacă la plimbare numaidecât, toți împreună. Anunțul fusese dat sub formă de poruncă, sacadat, sec, fără explicații. Ieșiră cu toții din casă, adică mama, domnișoarele, prințul Ș. Lizaveta Prokofievna o porni în direcția total opusă celei în care mergeau în fiecare zi. Toți înțelegeau despre ce este vorba și toți tăceau, fiindu-le frică s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cât ținu drumul. El observă doar că fata știe bine drumul și, când vru să ocolească pe o străduță mai îndepărtată, pentru că aceasta era mai puțin circulată, ea îi ascultă propunerea, încordându-și parcă atenția, și îi răspunse cu voce sacadată: „Mi-e indiferent!“ În momentul când ajunseră aproape în fața casei Dariei Alexeevna (o clădire mare și veche din lemn), din pridvor ieșiră o doamnă elegantă și o tânără domnișoară; amândouă urcară în caleașca splendidă care le aștepta la scară; râdeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Aglaia tresări. — Știți, desigur, de ce v-am invitat aici, spuse ea în sfârșit, dar cu vocea scăzută și chiar oprindu-se de vreo două ori în timp ce rostea această frază scurtă. — Nu, nu știu nimic, îi răspunse Nastasia Filippovna sec și sacadat. Aglaia roși. Poate că subit i se păruse teribil de ciudat și incredibil faptul că stă acum cu această femeie, în casa „acestei femei“, și are nevoie de răspunsul ei. La auzul primelor sunete ale glasului Nastasiei Filippovna, parcă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
se agață cu disperare de catedra pe care stă împăratul. Urmărește, cu capul golit de gânduri, linia spăta rului înclinat și curbura, aproape în semicerc, a scaunului. Ochii îi ză bovesc asupra picioarelor, arcuite și divergente la extremități... Aude respirația sacadată a principelui. Înțelege că i-a epuizat răbdarea și atunci vorbește: — Vara trecută, unul dintre oamenii noștri din Campania... — Ce om? întreabă împăratul cu asprime. Secretarul arată cu un deget tremurând cupa de pe masă. — El ne furnizează, stăpâne, această amețitoare
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
preu nează rugător mâinile: — Cezare! imploră cu voce pierdută. Principele nu-l bagă în seamă. Șuieră întretăiat: — Un Claudius! Rudă de sânge cu soția și cu fiul meu adop tiv! Bate cu pumnul în tăblia rotundă a mesei și rostește sacadat: — Cum îți permiți? Trio sesizează amenințarea de-abia voalată. Creierul lui, blo cat într-un spasm dureros, înregistrează mecanic detalii fără nici o noimă. Picioarele în formă de copită de căprioară. Tijele oblice care se încrucișează pentru a putea modifica înălțimea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
sunet de clopoțel. Se repede înăuntru. — Stăpâne..., începe. Se oprește speriat. În picioare, lângă cordonul de care trage, împăratul întoarce către el o față de o paloare cadaverică. — Ce te miști așa, ca ochii mortului? îl suduie îmbufnat. Vocea îi e sacadată: — În loc să te holbezi la mine, mai bine l-ai chema pe Hila rion sau pe Polybius să lipească foile alea într-un sul! Cubicularul aruncă o privire rapidă spre masă. Vrea douăzeci de bucăți de papirus sunt umplute cu un
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
New York? - Exact. - Bine. Cred. - Mai demult, ai lucrat pentru un om pe nume Erick Weir, nu-i așa? întrebă Sellitto. Din nou un moment de tăcere. Apoi bărbatul de la celălalt capăt al firului începu să vorbească pe un ton foarte sacadat: - Domnul Weir? Păi, da. Am lucrat. De ce? Vocea trăda nervozitate, iar tonul era foarte ridicat. Vorbea ca și cum ar fi băut zece căni de cafea. - Ai idee pe unde ar putea fi acum? - Dar de ce mă întrebați despre el? - Am vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
loviturilor inimii rănite în care sângele se zvârcolea ca într-o temniță de plumb. Șiroaiele de lacrimi curgeau pe florile de aur ale patrafirului îmbibat cu miros de tămâie, ca un râu desfundat de o furtună năprasnică. Printre gemetele lui sacadate, glasul preotului, moale și mângâietor, i se strecura sfios în suflet, cu vorbe simple, nemeșteșugite, din care, încetul cu încetul, se închegă acolo o liniște ca pânza de zăbranic, străvezie și totuși destul de deasă spre a cerne și a arunca
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
i-o tăiase coșmarul. Corpul îi era intact: stern, mușchi, sâni, tendoane și ligamente; toate erau la locul lor și funcționau normal. Nimic monstruos nu-i sfâșiase pieptul pentru a ieși, nu avusese loc nici o naștere obscenă. Ochii se deplasau sacadat pentru a parcurge camera. Nimic nu se pitise după vreun dulap pentru a o pândi, așteptând ca ea să nu mai fie atentă. Nu vedea decât mașinile silențioase care vegheau asupra funcțiilor ei vitale și patul ci confortabil. Era leoarcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
a reda aderența la roți și a degaja transportorul. Ploua cu scântei. În spate urla cu toții. Desprinseră extinctoarele și le goliră peste începutul de incendiu. Newt stătea cuminte și-i privea pe adulții speriați care alergau prin fața ei. Respirația-i sacadată era însă regulată. Observa scena. Nimic din ceea ce vedea nu era nou pentru ea. Ea le trăise pe toate. Ceva căzu pe acoperiș cu zgomot surd și metalic. Gorman se retrăsese într-un colț și se uita cu ochii inexpresivi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
auzit până dincolo de ușa salonului. S-a repezit la pat și, după o clipă de nemișcare, aproape că s-a aruncat asupra acelui trup, plângând înăbușit. Ferind cablurile și firele, a lunecat curând în genunchi. Își striga fratele în șoapte sacadate, pline de durere, mângâindu-i fruntea cu o mână. În mijlocul salonului, Ofelia își ștergea lacrimile. Doctorii fixau podeaua cu privirile, strângându-și puternic maxilarele pentru a se abține să nu plângă. Nu se aflau pentru prima oară în fața unei scene
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
poziționă capul astfel ca și când l-ar fi privit pe Eugen și deschise gura să vorbească. Nu reuși. I se uscase gâtul de emoție. Mama Luiza trecu lângă el și-l cuprinse în brațe. Îl mângâie apoi pe creștet și rosti sacadat, în ton cu lacrimile ce se prelingeau pe obraji:Dumnezeu nu ne uită, băiatul mamei! Dă fiecăruia după cum numai El știe și atunci când El hotărăște... Să fie într-un ceas bun! - Doamne ajută! rostiră ceilalți. Cum se va face, domnul
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
da ce ai mai bun. În continuare, vom încerca să oferim soluțiile necesare pentru a nu lăsa emoțiile să ne stăpânească. 1. Respiră adânc, de mai multe ori, înainte de transmisiunea în direct. Când ai emoții și pulsul crescut, respirația devine sacadată și începi să nu mai vorbești fluent și limpede. Simți că nu mai poți respira, începi să înghiți aer, și, în consecință, vorbești tot mai prost, până când nu mai poți rosti niciun cuvânt și te blochezi complet. Ca să nu ajungi
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/861_a_1560]
-
care este, în plus, în pericol - vor să dărâme totul pentru a construi nu-știu-ce supermarket aseptic. Începem să filmăm, subiecte pitorești sunt destule la Obor: de la fabricarea covrigilor, la vânzătoarea de papuci de plastic ce-și strigă marfa cu voci sacadate. Deodată apare un tip unsuros, genul licheaua de serviciu a Șefului, care ne cere autorizația de filmare. Evident, nu o aveam, cui i-ar fi putut trece prin cap că într-un loc public să ai autorizație de filmare? În
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]