1,542 matches
-
fraier, te-am făcut! Nice, mă, alt filozof, Nice. Gicu se bagă precum musca În lapte. Sigur Îl chema așa? Poate era Naic - ăla cu adidașii - și nu știi tu să pronunți. Sandu introduce mâna În buzunarul de la piept al sacoului și scoate altă hârtiuță. Eu n-am memoria voastră - privește cu subînțeles către cei doi - vin cu tema făcută. Nice a zis În felul următor, l-a bătut la fund pe Șopenhauăr și l-a trimis la plimbare pe Cant
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
adevărate caricaturi umane cu minunățiile astea de femei?! Se întrebau nedumeriți, destul de tare, clienții invidioși și tot localul zumzăia, dar nu i-am prea băgat în seamă, mai ales ca se purtau la costume! Până și Edy arăta elegant, purta sacou și cravată, numai eu parcă eram un pui de bogdaproste în pulover, nepieptănat, șifonat și nedus la biserică! Le-am cântărit cu ochiul meu stâng, de specialist... și ajunsesem tot atât de repede nehotărât ca-ntotdeauna; mă interesa, culmea... blonda Giulia, cu toate că
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
păr care apărea pe piață, iar placa era cel mai important aparat din viața ei. Îi plăcea această imagine severă. Era o avertizare pentru cei din jur să nu se pună cu ea. Costumul său negru, cu fusta mulată și sacoul făcut la croitor, peste o cămașă gri-cărbune, toate acestea o făceau să arate aproape înfricoșător de eficientă. Iar asta îi plăcea. Era mai bine decât să arate frumoasă. Vorbise odată cu mama ei despre avantajele frumuseții, resemnată fiind cu faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
copiilor ei partea urâtă a lucrurilor. Întotdeauna își aducea aminte de asta de ziua ei. Dar acum nu mai conta. Darcey își împinse amintirile înapoi în subconștient, îndreptându-se spre biroul ei; se așeză, își deschise calculatorul, în timp ce își punea sacoul pe spătarul scaunului și observă că, deoarece sosise mai târziu ca de obicei, avea deja câteva mesaje vocale. Și încă și mai multe e-mailuri, își dădu seama. Majoritatea erau buletine informative la care era înscrisă, unele erau de la clienți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
el, o cuprinsese invidia. Se întrebase dacă ea s-ar mai sinchisi să apară la serviciu a doua zi dimineața dacă s-ar fi trezit cu atâția bani; însă Jaden Andersen se prezentase la birou ca în fiecare zi, cu sacoul de comandă atârnat pe spătarul scaunului, cu cămașa de firmă și butoni de modă veche. Îl văzu încheind o conversație telefonică, scoțându-și căștile și rotindu-și capul de câteva ori pentru a scăpa de durerea din ceafă, iar apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Pe dinafară, arăta ca un om normal. Cheltuise o groază de timp și energie încercând să arate ca o femeie eficientă pentru interviul cu agenția de plasament, așa că se integra perfect între toate angajatele biroului, în fustele lor îngrijite și sacourile făcute la croitor. Avea un costum bleumarin și își îmbibase părul cu fixativ ca să-l facă să arate ordonat. Oricine ar fi văzut-o pe stradă ar fi crezut că avea deja o slujbă într-una din multele bănci din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
și își dusese mâna la gură înmărmurită. Era ușor de recunoscut. Mai bătrân, desigur, și un pic mai masiv. Însă, într-un fel, mai atrăgător ca niciodată cu bronzul lui ușor, cu tunsoarea stilată și îmbrăcat lejer (dar scump) în sacou și blugi. Se temuse că nu va putea vorbi deloc, iar atunci când cuvintele începură să-i iasă din gâtlej, avea senzația că altcineva le spunea de fapt. Îi părea bine că putea să nu pară atât de șocată pe cât era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
genele năclăite de rimei, și se rotiră așa un dans întreg, în mijlocul cercului. Din timp în timp, Lulu îi șoptea ceva în ureche sau, dând capul pe spate, îl privea lung în ochi pe insul drept și înalt, pus la sacou și cravată. Era probabil nesfârșit de comic totul, toți cei din jur se țineau cu mâinile de burtă de râs, dar eu înghețasem și nu-mi puteam descleșta fălcile. Ce-mi spunea Lulu? Era o hieroglifă, dar ce anume, fără
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
vorbește, eu o ascult și-i mângâi nevăzut cu ochii linia coborâtoare pe coapse, prinsă delicat în fusta strâmtă și lungă, Vom face o excursie cu copiii în Franța, ce căutai la Paris, părul ei răsucindu-se după ureche și sacoul de culoarea cafelei cu lapte peste bluza mulată, portocalie, pe după talia ei mi s-a strecurat, Nu mai porți ochelari? se întoarce ea mirată spre mine, Ba da! nu acum! Ne plimbăm încet pe străzi și-mi trece prin minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
muncă - lucru despre care Dylan nu știa absolut nimic. Nu știa exact de ce nu îi spusese, dar avea un sentiment vag că el nu ar fi fost de acord. Înapoi în dormitorul ei, a rupt repede etichetele de pe fusta și sacoul gri și s-a îmbrăcat. Costumul fusese scump. Chiar exagerat, dar se gândea că îl va purta destul de des când va avea o slujbă. Au urmat ciorapii, de asemenea scumpi, pantofii negri înalți și o cămașă albă. După ce s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
ca un țânțar, într-un costum de tweed, cu vestă. Secretara mă anunță: — Polițistul Bleichert. Mă lăsă apoi acolo, conștient că uniforma îmi atârnă ca pe gard pe corpul slăbit. Apoi Blanchard, care era îmbrăcat în pantaloni sport și un sacou maro, de colegiu, se ridică în picioare și făcu pe maestrul de ceremonii. — Domnilor, Bucky Bleichert. Bucky, de la stânga la dreapta, în uniformă, îi avem pe domnul inspector Malloy, domnul inspector Stensland și domnul comandant Green. Domnul în haine civile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
pus la bătaie niște bani - douăzeci de parai pe „Nerezolvat, cotă 2 la 1“ pe lista de pariuri din secție. • • • Am sunat la ușa uriașei vile în care locuia familia Sprague la ora opt fix. Eram pus la țol festiv - sacou albastru, cămașă albă și pantaloni gri - și m-am catalogat drept fraier, pentru că mă căciulesc în fața acestui cartier. O să-mi scot hainele astea imediat ce ajung împreună cu Madeleine la mine acasă. Cele zece ore de răspuns la telefoane încă se vedeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
respect și exasperare, iar jumătatea de adevăr privitoare la examenul de sergent era o frază de final reușită. Tocmai semnam cele trei exemplare, când am auzit o hărmălaie teribilă în biroul detectivilor. Am împăturit paginile, le-am băgat în buzunarul sacoului și m-am dus să văd despre ce-i vorba. Mai mulți polițiști și tehnicieni în halate albe de la laboratorul criminalistic erau strânși în jurul unei mese și se uitau concentrați la ceva, vorbind repezit și agitându-și brațele. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
a întrebat: — Asta-i ideea ta de senzații tari? Peruca îi stătea strâmb. Ziceai că-i o meșă pusă aiurea pe capul unui comic de vodevil. Doar sânii se potriveau cât de cât cu ce-mi doream. Mi-am scos sacoul și am vrut să-mi desfac cureaua, dar ceva în ochii lui Lorraine m-a oprit. Mi-am închipuit că-i e frică de revolverul și cătușele mele. Am simțit un imbold s-o liniștesc, să-i zic că sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
cameră de interogatoriu. Elegant, cu părul negru și fără să fi împlinit probabil 40 de ani, afișa un zâmbet vag și un aer de superioritate abia sesizabil. Purta o pereche de jeanși albaștri, o cămașă tot albastră și pe deasupra un sacou. - Amelia, îmi pare bine să te văd, vorbi el puțin tărăgănat. Deci pot să merg cu tine până acasă la Lincoln? - Salut, Rol. Bineînțeles că poți merge cu mine. De aia sunt aici. Detectivul Roland Bell, căci acesta era numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
să te văd, vorbi el puțin tărăgănat. Deci pot să merg cu tine până acasă la Lincoln? - Salut, Rol. Bineînțeles că poți merge cu mine. De aia sunt aici. Detectivul Roland Bell, căci acesta era numele său. Își dădu jos sacoul, iar Amelia Sachs avu timp să arunce o privire înspre centura lui. Nici el nu avea vreo armă, după cum prevedea regulamentul, însă avea două tocuri de pistol, nu unul. Își aduse aminte că, pe vremea când lucrau împreună, discutau foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
durează doar câțiva metri, până când locul îi este luat de alta. Și mai e cealaltă parte a orașului, cea pe care turiștii nu apucă să o vadă: rulotele, căsuțele dărăpănate, magazinele pentru săraci, casele de amanet unde poți cumpăra verighete, sacouri, proteze - orice a putut fi schimbat la un moment dat pe câțiva dolari. Și peste tot, întinderea nesfârșită a deșertului. Tatăl său, dealer de blackjack, iar mama sa, chelneriță într-un restaurant și, după ce greutatea a împiedicat-o să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
lungul barei și mi-am închipuit că sunt în sufrageria lui Stacey, purtând întâi unul, apoi altul dintre costumele și jachetele mele. Am scos un pulover bleumarin închis, un costum negru cu dungulițe gri subțiri, un costum negru simplu, un sacou vechi de velur bej și o jachetă maro de tweed. Am ezitat o clipă sau două în privința smochingului, apucându-l apoi într-un acces de entuziasm și am zâmbit imaginându-mi cum aș arăta eu la cravată neagră, alături de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Tunsoarea ei scurtă tip castron avea atâta fixativ Încât arăta ca o cască blondă de vată de zahăr. Avea manicura făcută În așa fel Încât lacul de un roz de culoarea pielii Îi scotea În evidență ovalele perfecte ale unghiilor. Sacoul ei bleumarin era de genul ălora care puteau fi trecute noaptea printr-un malaxor și a doua zi dimineață arătau perfect. După ce i-a mulțumit din belșug lui Ruby că a venit, a insistat să-i facă cafea. Și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
pe unul din oamenii responsabili cu treburile astea să Îl repare. A bătut În ușă Încet de două ori. —Intră. Era Jill. Avântul lui Ruby se potoli. Când deschise ușa, Jill stătea la biroul ei, perfect curat Îmbrăcată Într-un sacou gri-cărbune și cu o bluză albă imaculată. Se uită la Ruby și zâmbi. Bună, Ruby, poftește Înăuntru, te rog. Cu ce pot să te ajut? Ca de-obicei Ruby observă unghiile ei roz pal perfect lăcuite. Ruby se așeză și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
o construcție joasă, un bârlog din beton pentru birouri de tot soiul - și am ieșit într-un val de căldură. Aerul era înăbușitor și simțeam cum tălpile mi se afundă în asfalt. În timp ce mă îndreptam spre mașină, mi-am scos sacoul și mi-am dat jos cravata, dar nu mi-am desfăcut manșetele cămășii. Nu pentru că îmi e rușine. Dar nu vreau să fac paradă cu asta. —Ce ai acolo, tati? mă întreabă fiica mea mai mare pe când mâna ei zăbovește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
pentru a-mi face mie loc. Mașina de tuns iarba, greble și lopeți și alte unelte menite să păstreze ordinea stăteau agățate frumos la locul lor. M-am ridicat de pe scaun și m-am întins să îmi iau cravata și sacoul de pe bancheta din spate. Apoi m-am strecurat printre cele două mașini până la ușa din dos. Zece zile de temperaturi-record umflaseră lemnul și a trebuit să împing cu umărul ca să deschid ușa. Casa era bine făcută pentru un model de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
puteam de amabil și plăteam 15 dolari pe oră pentru această plăcere. Îmi ajunsese. — Foarte puțin, am mințit eu. Se lăsă pe spate în scaunul lui mare care îl făcea să pară și mai scund și își descheie nasturii de la sacoul unui alt costum spilcuit de-al său. Lumina slabă a lămpii de birou făcea să-i sclipească lanțul de aur de la vestă. În timp ce se legăna înainte și înapoi, reflecția apărea și dispărea. Aș putea să vă dau ceva... începu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Mă conduse într-o încăpere mică, aflată la capătul coridorului, îmi întinse un halat alb și îmi zise să îmi dau jos tot de la brâu în sus și să-mi pun halatul. — Doctorul va veni imediat. Mi-am dat jos sacoul, cravata, cămașa și maioul, le-am agățat în cuierul de pe ușă și mi-am pus halatul. Într-un colț era un scaun cu spătarul drept. Mai era și o masă lungă acoperită cu un cearșaf alb. Nu voiam să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
mai repede pe Madeleine, pe fete și pe David din nou sub acoperișul meu, cu atât aveam să fiu mai fericit. Am mers prin casă, aprinzând luminile. Apoi mi-am agățat haina în cămăruța din față, mi-am dat jos sacoul și cravata, am luat un pahar din dulăpiorul de băuturi și o tavă cu gheață din frigider. Nu sunt un băutor. Beau uneori un pahar de whisky cu partenerii de afaceri, când o cere situația. Se știe că mă înveselesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]