884 matches
-
repezit și ea, să-mi vină în ajutor, dar n-a putut decât să-și înece revolta în lacrimi grele. Acel „săriți, că mă omoară!“ îl aruncasem din perfidie, ca scandalul să fie cât mai spectaculos, să-mi compromit părinții sadici. Și iubirea mea față de bunica era extraordinară, deși nu-mi aduc aminte să ne fi copleșit cu săruturi: le rezervam mătușilor, pe care grozav îmi plăcea să le sărut pe gât (mai mult decât să fiu eu sărutat de ele
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
ridicolă o îmbracă principiul autonom în filosofia idealistă, unde bietul individ cugetător e grav convins că el creează lumea fiindcă începe s-o gândească. Probabil acest spectacol de fum teoretic, în care culminează orgoliul autonom, e salutat cu hohote de sadică satisfacție de tartorul iadului, inspiratorul biblic al trufiei omenești. E aproape de prisos să amintim că autonomia e altceva decât ideea libertății creștine. Pornind din aceeași rădăcină ontologică, libertatea creștină e înfrângerea autonomiei individuale. Suficientă sieși acolo, rațiunea umană se recunoaște
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
omenesc, la omul de geniu ea apare înfrântă de măreția supranormală a plăsmuirilor artistice. Ipoteza patologică e ilustrată îndeosebi de nume ca al lui Cesare Lombroso, Max Nordau și Sigmund Freud. E în firea negativismului iudaic să înjosească în mod sadic tot ce e strălucire și noblețe în creația spiritului omenesc. Să admitem totuși că genialitatea ar fi un efect al stărilor patologice precum perla e un produs al stridiei bolnave. În cazul acesta, ne întâlnim cu cealaltă ipoteză, a universalității
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
o hotărâre oficială împotriva acestei maladii a titlurilor, conform căreia fiecare funcționar poate aștepta doar apelativul care se cuvine postului pe care îl ocupă și (în niciun caz) altui rang. De fiecare dată, cei din Transilvania răspundeau cu oarecare plăcere "sadică" la problemele ivite: "Dumneavoastră, nu-i așa, sunteți din țara mamă?" - se adresa scriitorul Wass Albert salariaților întreprinderii turistice IBUSZ când aceștia îi răspundeau ireverențios la întrebări 123. Întrebarea scriitorului conținea supoziția că numai prin intermediul celor veniți din Ungaria s-
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
vor să-și păstreze intactă virtutea, trebuie să se apere ele însele de bărbați, despre care se știe că sunt ușuratici și lipsiți de scrupule. Aceștia din urmă în schimb, le reproșează mai mult ca oricând tinerelor fete "castitatea lor sadică"96, nevinovăția lor perversă. Ca semn al acestei neîncrederi reciproce reînnoite, în vocabularul curent încep să apară termeni noi. Nu se mai vorbește de "cochetă", ci mai curând de "înțepată", de "provocatoare", de "stricată" și, curând, de "aprinzătoare". Ce se
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
pe domnii Murărașu și Corcaci să confirme neapartenența subsemnatului la acest text! Sfidând ipocrizia, mărturisesc public părerea că politica așazisei ,,epoci de aur” a avut și părți de aport excelent și că diletantismul epigonilor tranzitomani a cariat cu o inconștiență sadica averea țării constituită de valorile umane Într-o performanță recunoscută. Nu știu dacă este de datoria mea să obțin de la farisei clauză de cenzură pentru conștiința. Când scriu o poezie, numai pe Dumnezeul singurătății Îl Întreb Încotro s-o arunc
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
palate se Întâmplă În plin veac douăzeci fapte care zguduie omenirea: „Peste veacul douăzeci/ Preaîntunecate javre/ Duc la Străulești pe veci/ Șiruri negre de cadavre”...; „În palate sicofanții;/ Cioclii tandri sunt pe fir/ Moartea În pervers delir/ Își cutreiera amanții”...; „...Sadic metronom intrus,/ Timpul să ni-l bată-n jos/ A intrat și a distrus/ Foarea gândului frumos”. Căci cine este omul În poezia lui Alexandru Tăcu? „Din lepră, șerpi și macadam Când Domnul lumii l-a facut I-a pus
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
tine și niciodată nu pot să te șterg din amintirile mele. ...M-am considerat cel mai mic prieten al tău, dar discuțiile pe care le purtăm mă făceau să mă simt de aceeași vârstă cu tine. Chiar dacă tu Îmi spuneai sadic ,,pitic” eu te considerăm tot un prieten foarte bun. Îmi rămân Întipărite În minte joggingurile, jocurile de baschet cu grecii și plimbările În grădina botanica. Îți mai aduci aminte, Maline, cănd toamnă era frig și noi ne milogeam la femeia
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
de veteranii care l-au conceput. Este regretabil că din cartierele subculturale mai ies la drumul mare pacienți distrofici Întrebând pe târfa morgana unde este drumul spre trecut. - Vigneta „legilor de atunci ale statului socialist” domnule Conescu, purtau Însemnele piraților sadici: un craniu pe două tibii. Cine mișcă În front era Învesmântat În toga solemnă a corabiei, cum spuneau cu cinism cârmacii: o felie de pâine, economie pe zi. (III) - Prin educație, anturaj și cultură personală am Înclinat conștiința spre obligația
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
a Îndreptățit pe cineva să-l recompenseze pe Simirad cu demnități diplomatice În afară de cota de succes În desăvârșirea impecabila a „Operațiunii VENUS”. - Modelul securistic și astăzi activ că un vehicul canceros, pilotat În viață familiei Alexandru Tăcu, a născut lacomii sadice În naturi heteroclite prost plasate la conducerea societății, capabile să avizeze fățiș promovarea „Operațiunii VENUS” la o marjă supradimensionata a terorismului de stat. - Numele celor implicați În consecințele devastatoare consemnate În DUI/CNSAS, cât și a celor care au preluat
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
începută în 1942. În toate țările ocupate de germani, evreii sînt arestați cu sutele de mii, deportați în Germania sau Polonia în lagăre unde sînt obligați să muncească în condiții înspăimîntătoare, tară hrană suficientă, fără condiții de igienă, supuși brutalităților sadice ale gardienilor care îi supraveghează. Cei care nu sînt în stare să muncească (bătrîni, copii, bolnavi) sau care își pierd puterile sînt asfixiați în camere de gazare iar trupurile lor sînt arse în crematorii. Scopul lui Hitler este acela de
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
punctului de vedere al dreptei. Vietnamezii sînt prezentați ca ticăloși duplicitari, ca prostănaci buni de nimic manevrați de diabolicii sovietici, fiind în același timp carne de tun pentru Rambo în faptele sale de vitejie, în vreme ce sovieticii sînt prezentați ca torționari sadici și birocrați inumani și mecanici. Cu toate acestea, anumite reflexe ale acestor reprezentări ale sexului și rasei în film demonstrează că aceste fenomene sînt create la nivel social, sînt construcții artificiale produse în filme sau în cultura media. Stereotipurile sexuale
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
pictura medievală, iar culoarea intens roșie a sîngelui produce un efect de hiper-realitate dacă îmi este permis să împrumut un termen al lui Baudrillard (1983 a) a suferinței eroice. Prim-planurile ticăloșilor comuniști se concentrează asupra rînjetului și a plăcerii sadice de a-l tortura pe Rambo, în vreme ce scenele de luptă îi prezintă pe comuniști cu precădere în cadre largi care îi fac să arate incompetenți și lipsiți de importanță, bieți pioni în acțiunile sale de eroism salvator. Într-o scenă
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
unei poziții sado-masochiste în care spectatorul resimte durerea ca pe o pedeapsă dreaptă pentru vina de a fi pierdut atît puterea imperialistă a Statelor Unite în Vietnam cît și virilitatea. Apoi, printr-o răsturnare miraculoasă de situație, subiectul simte o plăcere sadică prin participarea alături de Rambo la dominarea adversarilor acestuia. Un asemenea scenariu oferă, așadar, o rezolvare a traumei psihice a eșecului din Vietnam, îmbărbătîndu-i pe spectatori, care își simt puterile diminuate în aceste vremuri dificile. Jeffords (1994) interpretează scenele de tortură
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
Chappy se angajează în operația de salvare a tatălui. Într-un scenariu fals și neplauzibil, ei reușesc să-l salveze, doborînd și jumătate din soldații arabi în cursul acțiunii. Iron Eagle este extrem de rasist, prezentîndu-i pe arabi ca pe niște sadici inumani și ticăloși, conducătorul arab, care seamănă mult la înfățișare cu Saddam Hussein, este plin de răutate și cu un comportament dictatorial. Arabii îl torturează pe pilotul american capturat și îl condamnă la moarte în mod arbitrar, fără proces. În
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
un tineret pus pe pozne, l-a rechemat disperat înapoi pe reporter, după ce urmărise episodul din seara respectivă, pentru a comenta: "Condamn cu hotărîre această emisiune. Nu văd nici urmă de comportament adolescentin normal aici. Este unul dintre cele mai sadice, mai patologice emisiuni pe care le-am văzut. Nu o recomand nimănui, indiferent de vîrstă" (The Washington Times, 17 octombrie 1993). Același articol nota că un avocat al poporului pentru tratamentul imoral aplicat animalelor a afirmat: "Psihiatrii pot confirma faptul
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
au loc întîlniri cu publicul, unii chiar s-au retras din viața publică...! Ce ar trebui făcut, după opinia Dvs., să fie o legătură mai bună între autor și public? Dvs. vă cunoașteți publicul? Fiecare autor e, de fapt, un sadic vînător de cititori. Tactica e una extrem de minuțios pusă la punct. Noaptea autorul nu doarme și pune la cale tot felul de strategii de prins în plasă cititorul, cititorii. Scrie povești, ca să-l prindă. Scrie poezii ca să-l vrăjească. Scrie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
torturilor, cum ar fi închisoarea în care au făcut cunoștință cu acțiunea, celula, momentul în care au avut de pătimit (fiindcă au existat momente de intensitate maximă, dar și perioade de calm relativ), componența 'comitetului' de agresori (unii fiind mai sadici ori nebuni, alții simulând doar) sau importanța politică a victimei (de pildă, cei arestați pentru trecerea ilegală a frontierei nu dețineau la fel de multe informații ascunse ca unii conducători de organizații anticomuniste). Cu siguranță însă că nici una dintre victime nu a
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
a activat pentru a fi eliberat înainte de termen. La Pitești a dus o 'activitate criminală', a maltratat deținuți și l-a ucis pe Bogdanovici din ordinul lui Țurcanu, continuând ulterior activitatea la Gherla. Rechizitoriul îl prezintă ca fiind cel mai sadic dintre agresori, menționând că l-a torturat două luni de zile pe Vintilă Vais (Weiss). Pușcașu este acuzat și că ar fi scos material informativ din închisoare prin Grigore Romanescu. Vasile Păvăloaie ar fi fost pregătit pentru a deveni legionar
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
la etajul I, iar în vara lui 1950 a fost dus la camera 4-spital, unde a fost bătut de Țurcanu și obligat să bată. A condus acțiunea la camera 2 de la secția muncă silnică. Era cunoscut drept unul dintre agresorii sadici, fiind alintat 'Matache' de către Țurcanu, poreclă de pus în legătură, probabil, cu Piața Matache Măcelaru. La Gherla a ajuns odată cu desființarea închisorii de la Pitești, în august 1951, dar nu a luat parte la acțiunea de la etajul III, ci a lucrat
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
depun mărturie mincinoasă! Afirmația însă este puternic contrazisă de fapte, Pușcașu fiind cel care a supravegheat uciderea lui Bogdanovici în luna aprilie. După transferul la Gherla din iunie 1950, a devenit unul dintre liderii mișcării, fiind cunoscut drept cel mai sadic dintre bătăuși. Având o condamnare mică, a fost eliberat pe parcursul anului 1951 și se pare că a căutat să colaboreze cu Securitatea și din libertate. A fost însă rearestat și cercetat în vara și toamna lui 1953. Răspunsurile sale din
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
și la Canal, de unde se pare că a fost eliberat prin primăvara lui 1951, având probabil o condamnare de 2 sau 3 ani. Ion Stoian Un alt agresor foarte tânăr, dar dintre cei care s-au manifestat în cel mai sadic mod cu putință, Ion Stoian s-a născut la 7 ianuarie 1929 în comuna Vasile Roaită, județul Bacău, și a fost arestat pe când era încă elev de liceu, sub acuzația că făcea parte din FDC Bacău începând cu anul 1946
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
se pare că a trecut repede de partea agresorilor, probabil într-o nouă încercare de a profita de calitatea sa de membru PMR. În mai-iunie 1950 a condus acțiunea din camera 3-parter. Totuși, Toldișan nu a fost dintre cei mai sadici. Drept dovadă, la Gherla a încercat să îl prevină pe Ion Botoacă asupra acțiunii și a fost bătut pentru aceasta de Octav Grama cu piciorul de la prici. Octavian Tomuța Student în anul IV la Politehnică în București, a fost arestat
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
trădător, ceilalți au rămas necunoscuți. În mai 1948, la 18 ani, va fi arestat. Odată arestați, vor fi transportați la Securitatea din Botoșani, condusă de Ruchenștain. "Mai avea, alături de el, doi ofițeri: pe Feller, și pe un țigan, Lungu, un sadic, care bătea arestații pînă cînd obosea. După care pleca. Ruchenștain bătea numai în cursul anchetelor". Vor fi anchetați, după tipicul cunoscut, nouă luni de zile. Mîncarea era proastă, dormeau pe dușumele, hainele erau zdrențe și în tot acest interval n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Da, trăiesc!" Era și un sublocotenent, cred că se numea Dobrică. Nu punea mîna să bată. Dar băteau sergenții și caporalii în termen. Niște haidamaci, care nu cruțau nimic. Dintre călăi, mai trebuie pomeniți un neisprăvit de sergent major, un sadic, și o femeie, dactilografa, care era în stare să ne mănînce de vii. Feller arbora la început masca bunăvoinței. Dar, după ce ieșea, trimitea o bestie care ne bătea cumplit. Altă plăcere a lui Feller era să ne pună la curent
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]