1,527 matches
-
găsit el comorile alea? Ce anume l-a împins să meargă să scotocească într-o pivniță întunecată când avea la dispoziție podoabele strălucitoare ale Babilonului? Soarta era de învinuit sau destinul. Sau ambele, pentru că hotărâseră că, orice s-ar întâmpla, Salam al-Askari va fi un perdant. —Ce-i asta? Salam acoperi instinctiv tabla de lut, ca și cum ar fi stat ghemuit. Dar degeaba: sora lui de nouă ani o văzuse. —Ce să fie? — Chestia aia. Din poală? —A, asta. Nu e nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
să meargă să scotocească într-o pivniță întunecată când avea la dispoziție podoabele strălucitoare ale Babilonului? Soarta era de învinuit sau destinul. Sau ambele, pentru că hotărâseră că, orice s-ar întâmpla, Salam al-Askari va fi un perdant. —Ce-i asta? Salam acoperi instinctiv tabla de lut, ca și cum ar fi stat ghemuit. Dar degeaba: sora lui de nouă ani o văzuse. —Ce să fie? — Chestia aia. Din poală? —A, asta. Nu e nimic. Doar o chestie pe care am luat-o azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
o chestie pe care am luat-o azi de la școală. —Ai zis că nu s-a făcut școală. — Nu s-a făcut. Dar am găsit-o afară... Leila ieșise deja din cameră și țopăia pe hol înspre bucătărie: —Tati! Tati! Salam are ceva ce n-are voie să aibă, Salam are ceva ce n-are voie să aibă! Salam se uită în tavan: era terminat. Acum avea să fie bătut degeaba, pentru o bucată inutilă de pământ. Ținând tabla în mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
școală. —Ai zis că nu s-a făcut școală. — Nu s-a făcut. Dar am găsit-o afară... Leila ieșise deja din cameră și țopăia pe hol înspre bucătărie: —Tati! Tati! Salam are ceva ce n-are voie să aibă, Salam are ceva ce n-are voie să aibă! Salam se uită în tavan: era terminat. Acum avea să fie bătut degeaba, pentru o bucată inutilă de pământ. Ținând tabla în mână, se urcă în picioare pe scaunul de lângă pat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Nu s-a făcut. Dar am găsit-o afară... Leila ieșise deja din cameră și țopăia pe hol înspre bucătărie: —Tati! Tati! Salam are ceva ce n-are voie să aibă, Salam are ceva ce n-are voie să aibă! Salam se uită în tavan: era terminat. Acum avea să fie bătut degeaba, pentru o bucată inutilă de pământ. Ținând tabla în mână, se urcă în picioare pe scaunul de lângă pat și începu să tragă de fereastră. Ar fi aruncat bucata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
bătut degeaba, pentru o bucată inutilă de pământ. Ținând tabla în mână, se urcă în picioare pe scaunul de lângă pat și începu să tragă de fereastră. Ar fi aruncat bucata aia de lut pe geam și ar fi încheiat problema. —Salam! Se întoarse și îl văzu pe tatăl lui în ușă, ducând deja o mână la catarama curelei. Se răsuci din nou spre fereastră, forțând-o mai tare acum, deși degetele îi tremurau. Dar era blocată. Nu se deschidea mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Dar era blocată. Nu se deschidea mai mult de doi centimetri. Oricât de tare împingea, era blocată. Deodată simți o mână apucându-l de încheietură, trăgându-i brațul înapoi. Apoi respirația tatălui său atingându-i obrazul. Cei doi se luptau, Salam fiind hotărât să deschidă fereastra, ca să arunce ciobul ăla blestemat afară. Scaunul de sub el începu să se clatine; tatăl lui împingea prea tare. Simți cum se rostogolește și cade. Ateriză greoi pe spate. Lăsă să-i scape un țipăt când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
pe alta în mâini. Se uita atent la „învelișul“ de lut în care era fixată tăblița. Ce e, tată? Bărbatul ridică privirea și o aținti cu asprime asupra fiului său. — Să n-aud o vorbă! Apoi ieși din dormitorul lui Salam, mergând încet și foarte atent, cu ochii la obiectul din mână. O clipă mai târziu, băiatul îi auzi vocea înfundată vorbind la telefon. Neîndrăznind să se aventureze afară din dormitor, pentru că risca astfel să-l enerveze din nou pe tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
încet și foarte atent, cu ochii la obiectul din mână. O clipă mai târziu, băiatul îi auzi vocea înfundată vorbind la telefon. Neîndrăznind să se aventureze afară din dormitor, pentru că risca astfel să-l enerveze din nou pe tatăl lui, Salam se așeză în capul patului, mulțumindu-i lui Allah că a fost scutit de bătaie, cel puțin deocamdată. Stătu așa până când, după câteva minute, îl auzi pe tatăl lui deschizând ușa apartamentului și ieșind afară, în noapte. Salam își aminti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
tatăl lui, Salam se așeză în capul patului, mulțumindu-i lui Allah că a fost scutit de bătaie, cel puțin deocamdată. Stătu așa până când, după câteva minute, îl auzi pe tatăl lui deschizând ușa apartamentului și ieșind afară, în noapte. Salam își aminti de tăblița antică ce îi aparținuse mai puțin de o zi și își dădu seama, în acel moment, că nu o va mai vedea niciodată. Capitolul 13 Ierusalim, marți, 8.45 p.m. Amir Tal bătu la ușă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
din toată lumea vor vedea asta, spuse altul. Amândoi păstrau opțiunea de a adăuga că era „un act mârșav al contrarevoluționarilor sioniști, care trebuiesc pedepsiți cât mai repede“. Abdel-Aziz își sorbea în continuare cafeaua, pipăind din când în când rucsacul lui Salam pentru a se asigura că descoperirea fiului său mai era încă înăuntru. Se afla acolo cam de cincisprezece minute când un bărbat mai tânăr, probabil de vreo treizeci și cinci de ani, intră zâmbind încrezător. —Bună ziua, frații mei! spuse el radiind. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Bricco și o altă cocoașă gălbuie, poate un lan deja secerat. Cred că am ajuns aici pe la șase seara, era Încă lumină. Nu-mi luasem nimic de mâncare, apoi, umblând la Întâmplare, am intrat În bucătărie și am găsit un salam atârnat de o grindă. Am cinat cu salam și apă rece, probabil pe la ora zece. Acum mi-e sete, mi-am adus aici, În biroul unchiului Carlo, o garafă mare cu apă și sorb din ea la fiecare zece minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
lan deja secerat. Cred că am ajuns aici pe la șase seara, era Încă lumină. Nu-mi luasem nimic de mâncare, apoi, umblând la Întâmplare, am intrat În bucătărie și am găsit un salam atârnat de o grindă. Am cinat cu salam și apă rece, probabil pe la ora zece. Acum mi-e sete, mi-am adus aici, În biroul unchiului Carlo, o garafă mare cu apă și sorb din ea la fiecare zece minute, apoi cobor, o umplu și o iau de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
de cîteva chestii, Îi explică ea și Wakefield o urmează Înăuntru. Magazinul nu este ce se aștepta; sînt acolo saci de cafea columbiană și costaricană, cutii de lemn cu amarantus peruvian, cutii de metal cu ulei de măsline italienesc și salamuri uscate atîrnînd din tavan. O roată imensă de parmezan acoperă o masă zgrunțuroasă din lemn de sequoia. O ladă frigorifică de lîngă perete, plină ochi cu apă minerală și băuturi răcoritoare importate, cu etichete colorate stă să dea pe dinafară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
când m-a arestat. Acum are doișpe. Când venea la mine la vorbitor, bătea cu mânuțele în geamul ăla de la cabină și striga: „Tati! Tati!“. A. E. , în octombrie, îmi ceruse fructe și legume: un pepene, struguri, portocale, lămâi. Un salam. În iunie mi-a spus că lui i se pare că a rămas de fraier fiindcă s-a luat pe secție și până la patru cartușe de Viceroy. Și el a luat cam până la unu. Avea textul în mână și repeta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
nu făcea când trebuia, numai când se trezea din băutură... Mama! Tot când venea neamul ei, fetili ei, pitacii mei le dădea lor. Dar nu mă interesa pe mine că dădea la copiii ăia. Găseam coji de ciocolată, coji de la salam, toate națiile găseam ascunse. „Ce dracu’, mă, pitești așa? Mă interesează pe mine ce faci tu?“ Și-a-nceput cu blesteme, cu nenorociri... M-a adus rău de tot, la sapă de lemn... Care au fost principiile dumneavoastră? Să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
șase luni am stat ascuns. Știam că e mort. Am văzut că nu mă caută nimeni, am ieșit iarăși pe stradă. Am spânzurat banii. Vroiam să am și la ăia din pușcărie, că dacă mă duceam cu o bară de salam, două sucuri, un carton de țigări, pentru mine mă simțeam sărac, amărât, mi-era mie rușine să mă duc. Că și la pușcărie e mândria pachetului. Du, dacă poți, traistele pline. Le făceam pachete la lună de două milioane. Pentru asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Tu dormeai acolo și el intra, pac! Ăștia erau hoții care erau, spărgătorii de seifuri, de bănci, de astea... Dar ăștia, ce? Au luat o piatră, au dat într-un parbriz și gata. Vin aicea și-l vezi: Viceroy, nesuri, salamuri de Sibiu. Asta. Infractor mare, ăsta! Și el, când colo, e vai și vai... Sau stau și mă uit... Eu sunt cu escrocherie! Un escroc, cândva, pe vremea noastră, să-i zicem așa, era băiat deștept, ăla. Da’ ce „băiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
să răspundă. a douăsprezecea oră În parcarea sălii de dans era un autocar de șaizeci de locuri, cadavrul unei motorete și mașinile de escortă. Tabla se Încingea sub ochiul malefic al soarelui. Așezat la bord, șoferul ronțăia un sandviș cu salam. Nici un afiș, nici o pancartă nu lăsa să se Întrevadă că acela era autocarul suporterilor lui Elio Fioravanti: un grup haotic de șomeri care, de când avocatul Își Începuse etapa „din ușă În ușă“ a campaniei electorale, Îl Însoțeau oriunde mergeau. Prezența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
anason dintr-o băcănie arăbească; apoi, Înainte de a se Îmbăta criță, Îi telefonă fratelui său că vrea să-l vadă a doua zi. Când ajunse la Michel, acesta, cuprins de o foame subită după perioada de post, Înfuleca felii de salam italian și bea pahare mari de vin. — Ia și tu, mănâncă..., făcu el, absent. Bruno avu impresia că Michel nici măcar nu-l ascultă. Parcă vorbea cu un psihiatru, sau la pereți. Vorbi totuși. Timp de câțiva ani, fiul meu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
deschis. Poate Înțelege orice și se bucură de viață. E plin de iubire și tot ce-și dorește este iubirea pe care i-o dăruim. Pe urmă, totul se strică. Totul se strică, iremediabil. Michel Înghiți ultimele două felii de salam, Își mai turnă un pahar de vin. Mâinile Îi tremurau cumplit. Bruno continuă: — E greu să-ți imaginezi ființă mai imbecilă, mai agresivă, mai insuportabilă și mai plină de ură decât un preadolescent, mai ales când e cu alți băieți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
îi și răspunde uneori. Scrisorile iubitului îi parvin prin frigider și uneori Sorana Filip se îngrijorează, ba chiar se dă de ceasul morții, căci trec și două sau trei săptămâni și el nu mai scrie. Răscolește printre pachetele unsuroase de salam și lebăr, dă la o parte ouăle din lăcașurile lor, trage ușița de la compartimentul de unt, odată a tras atât de tare încât a rupt-o și a trebuit s-o lipească la loc cu Poxipol. De atunci procedează ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
A avut și el pă vremea aia un serviciu la primărie, la Județeană, ca noi toți, încercă iarăși să-l potolească nevastă-sa. - Te dai mare, Milică?, se avântă și o altă voce de femeie. Oi fi și tu vrun salam între cârnați, ai?! Da’ nu spui de unde ți-ai început tu drumul? Cum veneai la mine și mă puneai să fur de la tata grâu să-l vinzi la achiziții și să-ți ții curvele? Asta n-o spui?! Cât grâu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
pixuri, petice de ziare. Într-o sticlă de plastic, ciudatele peturi pentru berea „Comandor Günther “, retezată șerpuitor pe la jumătate, se ofilea un smoc de cârciumărese vișinii. În capătul celălalt al mesei, pe o bucată de ziar, rămăseseră câteva cojițe de salam, o bucată de chiflă graham. Două muște se roteau, nehotărâte, pe deasupra resturilor de mâncare. În mijlocul mesei, înfipt într-un suport de inox, un carton galben. Cu litere mari, roșii: „Fiți LACONICI! Fiți DECENȚI! Anunțuri AMBIGUEE nu primim! Respectați SPAȚIUL tuturor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
în documentul de identitate scrie o vârstă și dumneavoastră arătați cu totul alta. Parcă zici că sunteți fiica doamnei din actul de identitate. Și flutură iar buletinul femeii, gonind de la distanță muștele care încă se roteau deasupra resturilor acelea de salam și chiflă de graham. - Mama... oftă femeia. Cum o să fiu eu mama, chicoti ea. Săraca mama mea a murit la Mislea. În lotul călugărițelor, dacă mai ții minte. Le-a ridicat de la nunțiatură, pe chestii chipurile de verificări... Ce poveste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]