1,025 matches
-
eforturilor, nu izbutea. Forța destinului, aflată până atunci în prim-planul preocupărilor dramaturgului, se cuvenea înlocuită cu rolul partidului-forță-conducătoare. Nici dosarul scriitorului doctor în teologie nu era deloc strălucit: i se imputa tenta mistică, ba chiar și ceva antisemitism (vezi "Salba reginei") totul pe fondul "ruperii de mase" și "intelectualismului burghez". Răsfățatul teatrelor, prezent, între cele două războaie, pe numeroase scene prestigioase și pretențioase, se străduia să se facă re-auzit. A crezut că-și poate afla locul și, eventual, norocul, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
înființării unei instituții de învâțămant specializate pregătirii forței de muncă pentru aceste șantiere. Începând cu 1962 orașul intră în atenția guvernului pentru a deveni un important centru turistic. S-au făcut investiții masive în acest sens și s-a construit salba de stațiuni din nordul orașului: Saturn, Venus, Cap Aurora, Jupiter, Olimp Neptun. Astăzi Mangalia este cea mai importantă stațiune balneoclimaterică permanentă de la Marea Neagră, cu o populație de 43613 locuitori. Printre obiectivele turistice interesante mai putem menționa existența uneia din cele
Jurnal de bord by Vasilescu Roxana Violeta () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1689_a_2953]
-
moară, iar cellalt trăiește o viață și jumătate. Cînd ginerele vine la casa miresei s-o ia și să se ducă la biserică, se uită de-afară pe fereastra casei la mireasă, și mireasa din casă la el printr-o salbă, ca să facă copii frumoși. Cînd vine mireasa de la biserică, stă în vatră pe o șa cu un băiat frumos în brațe și se uită pe coș, ca să facă copii frumoși. Funie și sfleder* sub patul unde doarme femeia groasă să
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
are nici o semnificație de ordin material, pecuniar, ci prezintă importanță doar Într-un sens simbolic. În numeroase ocazii, el dăruiește ardelencelor câteva monede, În mod vădit nu pentru valoarea lor de schimb, ci pentru a fi păstrate și tezaurizate În salbă. Acest dar poate fi considerat un echivalent al galbenilor pentru salbă care se dau drept zestre (obicei conservat până astăzi În Banat) și care nu pot fi convertiți În alte valori, ci se păstrează și se transmit ca moștenire. În timp ce
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Într-un sens simbolic. În numeroase ocazii, el dăruiește ardelencelor câteva monede, În mod vădit nu pentru valoarea lor de schimb, ci pentru a fi păstrate și tezaurizate În salbă. Acest dar poate fi considerat un echivalent al galbenilor pentru salbă care se dau drept zestre (obicei conservat până astăzi În Banat) și care nu pot fi convertiți În alte valori, ci se păstrează și se transmit ca moștenire. În timp ce aceste salbe consfințeau legătura dintre soți, galbenii dăruiți de Iosif al
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
dar poate fi considerat un echivalent al galbenilor pentru salbă care se dau drept zestre (obicei conservat până astăzi În Banat) și care nu pot fi convertiți În alte valori, ci se păstrează și se transmit ca moștenire. În timp ce aceste salbe consfințeau legătura dintre soți, galbenii dăruiți de Iosif al II-lea XE "Iosif al II-lea" emblematizau o altă relație, tot de natură afectivă, aceea dintre „drăguțul de Împărat” și admiratoarele sale bănățene sau ardelence. Relatările de epocă ne oferă
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
putea spune chiar minunate. Chipul lor creol și interesant se armonizează atât de bine cu ochii negri și strălucitori! Ele sunt Înalte și cu obrajii roșii. Piepturile lor de marmură sunt ascunse sub cămăși cu broderii bogate, la gât poartă salbe din monede de argint, iar de brâu au atârnate, În față și În spate, două catrințe. Le plac În mod deosebit cizmele roșii. Alăturând explicația științifică și observația empatică, Îmbinând căldura reprezentării cu didacticismul descrierii, Szilágyi XE "Szilágyi" ilustrează o
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
nisip încape/ Între inimile noastre. Din el/ Perlă ar putea să apară,/ Dar și pustiul cu el/ Poate începe...”), dar păstrează o trăire tensionată a raporturilor cu lumea („Nerăbdătoare și fugă degrabă,/ dovadă de taină amară,/căsuța cu sclipăt de salbă - / iluzia mea necesară”). Povestirile, eseurile, interviurile realizate de B. denotă un nivel de cultură elevat, gust și vervă publicistică. În ultimele cărți - Îngerul și croitoreasa (1998), Lamentația Semiramidei (2000; Premiul Național al Republicii Moldova), Lampa și oglinda (2001), Strictul necesar (2002
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285967_a_287296]
-
cu luare-aminte. Se desfășoară, în comediile lui, o panoramă diversă, moravuri și năravuri fel de fel, cu apariții de toată nostimada. Apar, astfel, ișlicari ruginiți și filfizoni nu tocmai copți la minte, cu ambetări cosmopolite (Iorgu de la Sadagura sau Nepotu-i salba dracului), ciocoi (Lipicescu, din Boieri și ciocoi), tombatere ostile oricăror înnoiri (Bârzoi, din Chirița în provincie), latiniști pedanți (Galuscus, din Rusaliile în satul lui Cremine), postulanți (Millo-director sau Mania posturilor, Paraponisitul), băbătii fandosite, împopoțonate și sulemenite, dominate de instinctul parvenirii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
iubesc suav, grațios, ca într-o pastorală. O înduioșătoare, ireală concordie îi ține înfrățiți pe boieri și pe săteni (Nunta țărănească, Cinel-Cinel), toate relele fiind puse pe seama veneticilor, arendași și cămătari. O piesă reprezentativă este Iorgu de la Sadagura sau Nepotu-i salba dracului (1844). Este ilustrat aici un conflict între două generații arbitrat de un moderat, care nu-i altul decât purtătorul de voce al autorului. Indecis la început între a amenda inepțiile și opacitatea conservatorismului ruginit sau a lua în râs
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
operă demnă de a fi menținută real și nu doar ipotetic, în toate cele trei compartimente ale ei: poezie, teatru și proză. I. NEGOIȚESCU SCRIERI: Farmazonul din Hârlău, Iași, 1841; Modista și cinovnicul, Iași, 1841; Iorgu de la Sadagura sau Nepotu-i salba dracului, Iași, 1844; Creditorii, Iași, 1845; Un rămășag, Iași, 1846; Piatra din casă, Iași, 1847; Nunta țărănească, Iași, 1850; Repertoriul dramatic a d-lui..., I, Iași, 1852; Poezii poporale. Balade (Cântice bătrânești) adunate și îndreptate, I-II, Iași, 1852-1853; Doine
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
Iași, 1863; Potpuri literar (în colaborare cu Matei Millo), Iași, 1854; Ballades et chants populaires de la Roumanie (Principautés Danubiennes), pref. A. Ubicini, Paris, 1855; Păcală și Tândală, Iași, 1857; Cetatea Neamțului sau Sobiețki și plăieșii români, ed. 2, Iași, 1857; Salba literară, Iași, 1857; Zgârcitul risipitor, Iași, 1863; Rusaliile în satul lui Cremine, Iași, 1863; Lipitorile satelor. Ultrademagogul și ultraretrogradul, Iași, 1863; Poezii populare ale românilor, București, 1866; Millo director sau Mania posturilor, Cernăuți, 1867; Harță răzășul, Iași, 1871; Boieri și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
2012 2. Dora Vaillier - CeEZ BRANCrSI. Vendredi 4 mai 1956. Envois </notelist> Tudor Gh. Calotescu este poetul pentru care poezia înseamnă emoție estetică, pulsație vibrantă, sensibilitate arzând întru frumos. Acest nou volum, avem convingerea, reprezintă un „bob de lumină” în salba realizărilor sale scriitoricești, profesionale și, bineînțeles, personale. Titlul volumului, îmbrățLșat cu cerul, este o metaforă revelatorie, o arcuirea a ființei care se dorește „inimă înflorită / între cer și pământ”, între concretul pulsației ritmice a ființei și extazierea în fața misterelor lumii
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
întinse mâna asupra pământului. El se contrase din ce în ce mai mult și iute, până ce deveni, împreună cu sfera ce-l încungiură, mic ca un mărgăritar albastru stropit cu stropi de aur și c-un miez negru [...] Îl luă și, întorcându-se, atârnă în salba iubitei sale albastrul mărgăritar (Sărmanul Dionis Eminescu: 2011, II, pp. 52-53). Fig. V Concordanțele cromaticii în opera Sărmanul Dionis și în varianta Umbra mea Deși ordinea se modifcă puțin de la hipertext la hipotext, alb-negru-albastru vs alb-albastru-negru domină diagrama. Diferența este
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
apare imaginea, predilectă (citește intratextuală) în proza eminesciană, a Pământului care se contractă până la dimensiunea unei mărgele ("Ba poți să iei și Pământul cu tine, fără ca să te supere. Îl prefaci într-un mărgăritar cu toartă și-l anini de salba iubitei tale;" Eminescu: 2011, II, 50); derivată din metempsihoză, există și imaginea unui om care suferă acest proces. Hipertextul în cauză (sau seria intratextuală) se prezintă ca rezultanta unor adevăruri mitologice și a unor intuiții cosmologice, totodată. Și în gândirea
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
este închisă, dar în fața ei sunt adunați deja cam 50-60 de persoane, după estimările mele rapide. Jumătate din ei par a fi rromi. Ele, femeile, folosesc pentru această zi atât de specială hainele cele mai bune (rochii colorate, lamé-uri, sclipici, salbe - sunt întruchiparea însăși a imaginii pe care și-o fac românii despre țiganca frumoasă, bogată, dezirabilă, aș putea spune). Ei, bărbații, poartă costume închise, nu toți au, în schimb, cravată, pantofi țuguiați, care parcă ar fi mici boturi de rechin
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
să staționeze în „zona de sacru” din jurul acesteia. Una dintre femeile grupului, cea mai în vârstă, stă rezemată de gardul de fier și privește și ea lung, spre nicăieri. Are capul acoperit cu o bucată de pânză de culoare închisă, salbă de aur cu câțiva bănuți mici, discreți la gât. Rostește, mai mult pentru ea, un fel de litanie, venită parcă din noaptea timpului : „Căăpitanuuu’ de jandarmi, căpitanule, dă-ne și noua drumul la gard să ajungem la Sfânta Paraschevaaa, Căpitanule
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
-ului, o întreb oarecum în glumă dacă este mai comod așa, iar ea confirmă zâmbind acest lucru. Multe familii de rromi în ținută de sărbătoare. Atrage toate privirile o tânără rromă de 15-16 ani, blondă, cu ochi albaștri, având o salbă grea de aur la gât. Mândră ca regina din Saba și foarte conștientă de frumusețea sa magnetică, stă însă în umbra părinților săi care au un ochi pe acatistele de buzunar, pe care le citesc ceremonios, și altul pe odorul
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
am făcut copcă fiecărui copăcel din fața casei și, în final, am văruit fiecare exemplar. Ne uitam cu plăcere: era îngrijit, curat, frumos pe toată lungimea uliței. Cele patru rânduri de salcâmi dați cu var străluceau în bătaia soarelui ca o salbă de coliere ecologice veghind cu strășnicie la prezervarea mediului natural, spre binele omului și al spațiului înconjurător. Deodată, de undeva din susul străzii, s-a auzit sunetul penetrant și răscolitor al unui corn. Ce era? Ce se întâmpla? Venea "șintărul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
despre o federație sindicală care se lăbărțează zilnic, devenind, hodoronc-tronc!, o imensă caracatiță a lumii mediatice. Firmei sindicatelor din industria petrolieră, Global Media, nu-i era de ajuns că „deține Realitatea TV, Alfa TV, Radio Total, ziarul Ziua și o salbă de televiziuni și posturi de radio locale”. Aflăm că „sindicaliștii conduși de Liviu Luca au cumpărat, luna aceasta, încă 30% din acțiunile ziarului Ziua, astfel încât acum cotidianul le aparține în totalitate” și că negociază „preluarea pachetului majoritar de acțiuni la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
înființării unei instituții de învâțămant specializate pregătirii forței de muncă pentru aceste șantiere. Începând cu 1962 orașul intră în atenția guvernului pentru a deveni un important centru turistic. S-au făcut investiții masive în acest sens și s-a construit salba de stațiuni din nordul orașului: Saturn, Venus, Cap Aurora, Jupiter, Olimp-Neptun. Astăzi Mangalia este cea mai importantă stațiune balneoclimaterică permanentă de la Marea Neagră, cu o populație de 43613 locuitori. Printre obiectivele turistice interesante mai putem menționa existența uneia din cele mai
Jurnal de bord by Vasilescu Roxana Violeta () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1689_a_2946]
-
de glasul tinerel și răsunător ca Într-o poiană al „ungureanului“ care purta pe cap coșul lui cu Calde cornuri patru d-un ban fran zelar... Cântare acompaniată de zurgălăii săniilor vesele, cu caii Împodobiți de-o plasă somptuoasă, cu salbe de clopoței la gât și cu panașe al be-roșii; cum și de cântecul Înăbușit, grav și sincopat, al clopo telor Înzăpezite de pe turla ziarului L’Indépendance Roumaine, ritmând o arie bretonă, La Paim polaise, la fiecare ceas: și În aerul
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
anticul <<SALVE>>”. Naivități de visător, ce mai? Și totuși. Din acel loc - nu întâmplător ales de stăpânii castelului - ai în jur priveliști de o frumusețe rară. În zarea Repedii, până hăt departe spre Bârnova, ți se dezvăluie cu dărnicie o salbă albastră a dealurilor armonios vălurite, cu pilonul releului de televiziune de pe Repedea ca un uriaș semn de exclamație uitat în zare. Spre asfințit, soarele se rostogolește în vatra de jeratic a apusului, topind în ea vechea ctitorie a Ducăi Vodă
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
să le văd și să le pipăi...Să încercăm a vorbi despre ele pornind în același fel, de la răsărit spre soare-apune. Îți știu prea bine dragostea pentru Marele Ștefan. În urma lui au rămas atâtea biserici care împânzesc Moldova ca o salbă de nestemate. Iată, însă, că Iașul are norocul să se închine la ultima ctitorie a marelui voievod - Mănăstirea Dobrovăț. În vremea zidirii ei, pe acel loc se afla o poiană în codrii seculari de pe malul pârâului Dobrovăț, unde bătrânul, bunul
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
simte polul magnetic al atracției ideilor, incantațiile feerice ale verbului poetic își cer dreptul cuvenit, totul pare un miracol. Pentru că un miracol pare a fi și sosirea pentru prima oară la Saloanele ieșene de carte alți prieteni, vin din mirifica salbă de păduri, dealuri și câmpii ale Bucovinei de Nord dar și din "jeliștea vântului istoriei", vin Alexandrina Cernov, Grigore Bostan, Vasile Tărâțeanu, Ștefan Broască, Simion Gociu, Ilie Zegrea, Ilie Luceac, Arcadie Opaiț și încă alții. Poetul Lucian Vasiliu îi salută
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]