1,329 matches
-
tolerat de mai mari decât ei, fără să înțeleagă de ce si de cine. Deci, Cavalerul de Curlanda e zvârlit de la catedră, pentru a nu vicia tineretul nostru curat și plin de elan constructiv. Gata să fie aruncat la zdup, dar salvat, nu se știe cum, în ultimul moment, ba, adus și în Capitală, să vezi și să nu crezi. Recrutat, probabil. Recrutat, cu siguranță, pentru misiuni delicate, ca toți cei de teapa lui, asta o știa orice mătușică analfabetă din societatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Sinagoga despre apartamentul incendiat și atacarea locatarei și câinii și pisicile ei nebune? Panică, pogrom, așa strigă perciunații? Madam Murătură să cadă jos, nu alta. Am insistat. Ce mesaje SOS trimit comis-voiajorii în străinătate? Că sunt în primejdie și trebuie salvați? Nu știe nimic sărăcuța! Ea nu vede pe nimen!. Mi-a sărit capacul. Dar Moișă Moișă, adică tovarășul Gafton, soțiorul? Dar chiriașul, bisexuatul profesor de limbi, Limbutul, botezat Vancea? Ăsta, ce-i, de fapt? Zăpăcită cu totul, îi pierise glasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
gata, „repede, repede, pe scară“, îngână bătrânul, „stai, să-mi iau paltonul, să-mi iaupaltonul“, și își luaseră paltoanele și coborau fuga fuga pe scări pline de moloz și cărămizi și haine, strada, salvarea, săritura, scările, strada, da, în stradă, salvați, slavă, slavă Supremului, slavă că ne-a salvat. Hainele mototolite, chipuri livide, alerte, strada plină de sinistrați tropăind de frig și înfrigurare, dărâmături și zarvă și neliniște, coloane coloane de trupuri și zumzetul de voci grăbite, toți se grăbeau se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
însemn nimic pentru el, că rămânea alături de reverendul Bob, indiferent ce s-ar fi întâmplat. Nu aveam prea mult timp la dispoziție. Dacă David mă dezamăgea, va trebui să nu mă mai gândesc la mine. Lucy era cea care trebuia salvată și singurul fel în care puteam face asta era să o scot din Carolina de Nord. Nu mâine sau săptămâna viitoare, ci acum, în clipa aceasta, cu primul autobuz care pleca la New York... După ce am parcurs vreo sută de metri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
la pat? savurând în așteptarea detaliilor porcoase pe care nici nu concepe sè nu i le dau, eu, salvat de Rudi, care ne așazè meticulos înainte felurile de mâncare comandate, mie pizza Hawaii, iar lui Șerban biftecul uriaș de carne, salvat temporar fiindcè, dupè plecarea chelnerului, Șerban revine, chestionându-mè din priviri, Ei? dar eu, Nu, Șerban! Nu vreau sè vorbesc despre asta! Ți-am spus cè nu ne mai vedem! Bine, mè! Am inteles! Gata! Fèrè detalii! el cedeazè, cunoscându-mè, știind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
bărcilor pe care le Închiriaseră, și, slujindu-se de megafoane, ne adresau În gura mare Întrebări la care unii pasageri se străduiau să răspundă, cu mâinile făcute pâlnie la gură. De Îndată ce Carpathia a acostat, alți ziariști se precipitară spre cei salvați, Încercând, fiecare, să ghicească cine putea să le istorisească faptele cele mai veridice sau mai senzaționale. Un foarte tânăr redactor de la Evening Sun mă alese pe mine. Se interesa mai ales de comportamentul căpitanului Smith și al membrilor echipajului la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
trotuare sau în mijlocul drumului, renunțaseră să latre sau să scheaune, lehămetiți, iar certărețele de vrăbii citadine jumulite, brabeți murdari vânători de muște, se topiseră și ele printre frunzele ofilite a doi-trei-patru copăcei fumurii, schilavi și găunoși, ca niște avortoni vegetali, salvați miraculos de la tăiere, de veșnica birocrație indolentă și coruptă, a edililor municipalității. Murise până și vibrația imperceptibilă, inerentă și perpetuă, de fond, a asfatului încins, engrama orchestrală ultimă, universal recognoscibilă, a spațiului conglomerat urban, dătător de oarecare siguranță personală ușor
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
comunicate la TV, anual mor zeci de mii de copii. Ar trebui îmbunătățite și verificate toate instituțiile care vin în contact și hotărăsc soarta copiilor. Ar trebui verificate și condițiile de viață ale copiilor oferite de părinții lor. Ar trebui salvați copiii din condițiile necorespunzătoare vieții, pe care le dețin unii părinți. Se cheltuiesc bani pentru protecția copilului, dar mai suferă destui copii neprotejați. DREPTUL OMULUI SĂ I SE ACORDE DE LA NAȘTERE, PRIN ASIGURAREA CONDIȚIILOR DE VIAȚĂ, DE EDUCAȚIE ȘI DE
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
moștenirile sale multiple. De aceea se și declară, deopotrivă, păzitori ai moralei civice de pericolele unei stîngi insidioase. Pe de altă parte, miza finală a acestor intelectuali este, de fapt, revenirea la adevăratul învățămînt, tradițional și umanist, autonom și iluminist, salvat astfel de mercantilismul mărunt al universității de piață (lucru pe care pot să-l înțeleg atît de bine...). Din această perspectivă, ei sînt astfel, de fapt, cei mai mari critici ai acestei drepte pe care o adoră și mult mai
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Roșu e păcatul, roșu e sângele răscumpărării. Spală-te în sângele mielului, cufundă-te și înoată în mântuire. Cândva ai știut toate lucrurile astea. Amintește-ți-le acum, fii ca un nou născut, naște-te din nou, fii iertată, fii salvată! — Dincolo de groapă nu te mai așteaptă nimic. — Împărăția Domnului e aici, spuse preotul. Misterul mântuirii e dincolo de timp. Ai nevoie de un magician în viața dumitale. Ai unul. Numele lui este Iisus. Înfățișează-te lui și spune-i simplu: „Ajutor, ajutor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ei primejdioasă. Voia să-i creeze Stellei o vacanță, o întrerupere a tiraniei și a luptei. Voia să o smulgă pe Stella de lângă George. Voia ca George să se simtă izolat și blestemat. Voia ca Stella să fie răzbunată și salvată. Voia să-l condamne pe George la singurătate, voia să se gândească la George ca fiind singur, voia să se gândească la el ca la un întemnițat în tragica solitudine pe care o intuise în această dimineață când, fără știrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
scuze din partea mea? — Pentru ce? Pentru c-am fost îngrozitor de mojic cu dumneavoastră în California. — Nu are nici o importanță. — Ba are. Și îmi cer scuze. Îmi cer scuze și pentru grosolăniile de azi. Mă prosternez în fața dumneavoastră. Și Caliban trebuie salvat. — Cum? — Și Caliban trebuie salvat. Așa ați spus într-o prelegere. Ați uitat? — Da. — Eu n-am uitat. Știam atunci că vă refereați la mine. Dumnezeule, cât de real mă simt acum, când mă aflu, în sfârșit, din nou în preajma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Pentru c-am fost îngrozitor de mojic cu dumneavoastră în California. — Nu are nici o importanță. — Ba are. Și îmi cer scuze. Îmi cer scuze și pentru grosolăniile de azi. Mă prosternez în fața dumneavoastră. Și Caliban trebuie salvat. — Cum? — Și Caliban trebuie salvat. Așa ați spus într-o prelegere. Ați uitat? — Da. — Eu n-am uitat. Știam atunci că vă refereați la mine. Dumnezeule, cât de real mă simt acum, când mă aflu, în sfârșit, din nou în preajma dumneavoastră! Mult mai real decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
culpabil de un comportament orgolios, prin mărturisire, el devine mult mai smerit. Acțiunea lui Dumnezeu de a ierta păcatele, în schimb, este o judecată. Această judecată nu condamnă penitentul, ci păcatul, pentru că Dumnezeu dorește ca omul să fie cu adevărat salvat. Cine se spovedește nu are motive să se teamă. El este convins de „acțiunea misterioasă și inefabilă a celor Trei Persoane Dumnezeiești” în propria sa viață, care nu îl judecă, ci lucrează să îl mântuiască. De aceea, mărturisirea sa nu
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
căruia îi sunt dedicate, respectiv fotografii de vacanță, cât mai reușite și fără mare bătaie de cap, acestea sunt net superioare aparatelor cu film. În plus, aparatele foto digitale dau posibilitatea utilizatorului de a previzualiza și alege ce anume merită salvat și ce nu din informația aleasă spre imortalizare. Performanța aparatelor cu film, limitată atât de modul de construcție, cât mai ales de calitatea oferită de film, cu greu mai poate fi ridicată la ora actuală. Aparatele digitale nu mai țin
Primii paşi în lumea fotografiei digitale by Florin Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91495_a_107361]
-
că, în America, nu existau nici singurătate, nici mizerie. "Lumea Nouă" devenise, în mintea mea, un soi de Eldorado subversiv, extins la proporțiile unui continent. Tot ce venea de "acolo" avea ceva care impunea. Și oricine ajungea "acolo" îmi părea salvat. A mai existat o prejudecată, de origine literară. M-a cam tulburat, la vremea respectivă, rușinea judecării lui Ezra Pound într-o cușcă. Oricât de condamnabilă fusese rătăcirea lui Pound care, în plin război, vorbise împotriva țării sale, de la microfoanele
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
60 de oameni fiecare”. La sosirea scriitorului, erau ”cam câte 160 de oameni”; peste ”șerpărie” se înălțau cele două rânduri de priciuri pe care totă lumea stătea întinsă pe o coastă. Papadima s- a învelit și iarna cu un pardesiu salvat ca prin minune și- n momentele de liniște din aceste beciuri, a scris și Litanie în vers folcloric, din care reproducem 4 strofe citate de Marian Popa: Câte biete umbre și destine sumbre, câte vieți și câte suflete durute, câte
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
multe încercări. Aici se aflau niște oameni atât de obișnuiți cu tratamente dure și cu duplicitatea încât, evident nu trebuiau să simtă decât ușurare dacă băiatul-âmpărat era îndepărtat pentru totdeauna. Și totuși... La fel de evident dacă împăratul mai putea fi încă salvat, atunci fiecare trebuia să aibă grijă ca, pentru ochii celorlalți, să arate că a manifestat o sinceră îngrijorare. Probabil că la fel de important pentru viitorul acestor curteni, orice s-ar fi întâmplat, ar fi existat un alt moștenitor, care mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
pe planeta Gorgzid, cea mai importantă din Imperiul lui Enro. Această conștientizare îi aduse acel început de înverșunare care era atât de nouă pentru el. Erau lucruri pe care trebuia să le facă. Unde se afla, oare băiatul acela? Trebuia salvat, și imediat. Următoarele cuvinte ale lui Breemeg aproape că-i întrerupseră șirul gândurilor - sentimente. - Evident, spuse omul, misiunea noastră cea mai importantă este, încă, aceea de a afla unde anume în spațiu suntem și ce s-a-ntâmplat de-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
printre dărîmături de neidentificat ce rămîn în urma demolării unei structuri, cremene din pavaj, plăci, cioburi, praful anilor irosiți. Uneori, piciorul meu lovea ceva care crăpa sau ceda; carton sau hîrtie, sedimente ale camerelor dispărute, o arhivă care nu a meritat salvată. Demolarea e precum părăsirea unei case, nu iei niciodată totul cînd te muți. N-am intrat în adăpostul pentru bărci, deși o ușă era deschisă și aș fi putut. Nu aveam vreo iluzie cu privire la ce aș putea găsi acolo. Dar
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
tem!" își spuse, îmbătat de propria-i putere. Se simțea sporit deopotrivă fizic și mintal. Roiuri de electroni liberi țâșneau din organismul lui, căutând să se unească cu electronii altor structuri atomice. După atâția ani de deznădejde, era în sfârșit salvat! Indiferent ce avea să se întâmple, controlul asupra sursei de energie a acestei cuști îl va izbăvi pentru totdeauna de vechea neputință de a-și dirija mișcările. Nu va mai fi niciodată la cheremul capricioasei forțe de atracție a unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
îi putea vindeca mama. Și odată ajunsă acasă se apucă și pictă cele mai frumoase flori pe care mâinile ei mici le puteau picta. Mulțumită de „opera” ei porni spre cabinetul doctorului cu încredere, deja știa că mama ei este salvata. Bărbatul tocmai se pregătea să închidă ușa când zări fetița cu un obiect ciudat în brațe. - „E cutia credințelor magice”- spuse fetița fără să aștepte să o întrebe ceva. „Eu am pictato atât de frumos și acum vreau să o
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
de sancțiune mi se pare subsidiar. Evident, vizavi de anvergura mizei ratate. ― Sânt trei existențe în joc, spuse maiorul cu pumnii la gură. Trei existențe contra zece tablouri. Poți să alegi? Ai ce să alegi? Oamenii trebuie în orice caz salvați, dar cum? Pânzele trebuie să rămână în țară. Și, din nou, cum? Părea că vorbește singur. Se oprea din când în când gesticulând agitat, apoi își relua plimbarea între fereastră și biblioteca scundă cu cărți puține. ― Competiția e neloială, remarcă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cum îmi creștea febra și abia mai puteam să pun piciorul în pământ. De fapt, nu știu cum am reușit să mă întorc în luminiș. Mai țin minte doar că deasupra mea copacii dansau parcă, atletul, fericit, mă zgâlțâia și striga "Sîntem salvați! Sîntem salvați!", iar naturalista plângea. După aceea m-am trezit, singur, fără să știu cum am ajuns acolo, într-un spital instalat în barăci, unde mă mâncau păduchii. Cineva mi-a explicat că, pentru a ajunge la țărmul oceanului, trebuia
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
generale. \ Ah, domnule doctor, spune funcționarul, rău am făcut. Dar o s-o iau de la cap. Țin minte totul, o să vedeți. Să așteptăm, i-a spus Rieux lui Tarrou. Dar, la amiază, nimic nu se schimbase. Seara, Grand putea fi socotit salvat. Rieux nu înțelegea nimic din această înviere. Cam în aceeași vreme totuși, i se adusese lui Rieux o bolnavă, a cărei stare el o socoti disperată, și pe care a izolat-o imediat la sosirea ei în spital. Fata era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]