1,472 matches
-
patimi și a fost pe nedrept osândit la moarte. Știind că aceasta era calea dinainte hotărâtă de Tatăl ceresc, Iisus a primit toate suferințele fără crâcnire. Apoi, după trei zile a înviat din mormânt și s-a urcat la ceruri. Samuraiul nu înțelegea cum putea un om ca Velasco să creadă într-o poveste atât de fără noimă. Nu putea înțelege cum de străinii credeau în ea cu adevărat. La fel de ciudat i se părea faptul că se găseau și în Japonia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
creștinii cred că vor ajunge în adevăratul Pământ Pur numai prin puterea lui Iisus. De ce? Pentru că Iisus a luat asupra Sa grelele noastre păcate și a primit de bună voie să sufere și să pătimească.” Ascultând visător povestirea lui Velasco, samuraiul cerceta pe furiș chipul lui Nishi și pe al lui Tanaka. Acesta avea ochii închiși. „Tot ce facem e de dragul însărcinării noastre” îi reveni samuraiului în urechi glasul lui Tanaka. Să învii după moarte - cum ar putea cineva crede așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
a primit de bună voie să sufere și să pătimească.” Ascultând visător povestirea lui Velasco, samuraiul cerceta pe furiș chipul lui Nishi și pe al lui Tanaka. Acesta avea ochii închiși. „Tot ce facem e de dragul însărcinării noastre” îi reveni samuraiului în urechi glasul lui Tanaka. Să învii după moarte - cum ar putea cineva crede așa ceva? „Cu toții ne temem de moarte. Ne plângem de vremelnicia lumii acesteia. Preoții japonezi predică reîntruparea sufletului după moarte pe care o numesc veșnica reîncarnare. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
spună că cerul l-a înzestrat pe Iisus cu acea putere neobișnuită și miraculoasă? Velasco le explicase că Iisus primise puterea asta dinainte de a Se naște și că Dumnezeu grăia prin gura Sa. „E doar de dragul însărcinării noastre”, își zise samuraiul în sinea lui. „Totul e doar de dragul însărcinării noastre.” Cei trei nași ai solilor se ridicară din mijlocul oamenilor așezați de ambele părți ale altarului și le făcură semn lui Tanaka, samuraiului și lui Nishi să înainteze până aproape de altar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Sa. „E doar de dragul însărcinării noastre”, își zise samuraiul în sinea lui. „Totul e doar de dragul însărcinării noastre.” Cei trei nași ai solilor se ridicară din mijlocul oamenilor așezați de ambele părți ale altarului și le făcură semn lui Tanaka, samuraiului și lui Nishi să înainteze până aproape de altar. Cei trei preoții se apropiară de ei: Velasco, ce se afla chiar lângă episcop ținea în mână un vas, iar celălalt preot ducea un ulcior de argint. Rumen și îndestulat, episcopul își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
latină. Velasco le tălmăci repede în japoneză și le șopti să răspundă: Crezi în Domnul nostru Iisus Hristos? întrebă episcopul. — Cred. — Crezi în învierea Domnului nostru Iisus Hristos și în viața veșnică? — Cred. De fiecare dată, îndemnați de Velasco, Tanaka, samuraiul și Nishi răspundeau într-un glas ca niște papagali nerozi „Cred”. În sufletul samuraiului se aduna regretul. Oricât își spunea că nu făcea acest lucru din inimă, ci doar ca să-și îndeplinească însărcinarea, sufletul îi era plin de amărăciune căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Domnul nostru Iisus Hristos? întrebă episcopul. — Cred. — Crezi în învierea Domnului nostru Iisus Hristos și în viața veșnică? — Cred. De fiecare dată, îndemnați de Velasco, Tanaka, samuraiul și Nishi răspundeau într-un glas ca niște papagali nerozi „Cred”. În sufletul samuraiului se aduna regretul. Oricât își spunea că nu făcea acest lucru din inimă, ci doar ca să-și îndeplinească însărcinarea, sufletul îi era plin de amărăciune căci avea sentimentul chinuitor că în clipa aceea își trădase tatăl, unchiul și soția. Acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
să se culce cu un bărbat pe care nu-l iubea și în care n-avea încredere. Cei trei își plecară capetele. Episcopul luă ulciorul de argint din mâna preotului și le turnă apă pe frunte. Apa i se prelinse samuraiului de pe frunte în ochi și în nas și se scurse în vasul din mâna lui Velasco. Acesta a fost botezul. O simplă formalitate pentru soli, o taină greu de pătruns pentru biserică. Jesus Deus, amor meus Cordis aestum imprime Urat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
faptul că solii japonezi se închinaseră în fața slavei lui Dumnezeu. Episcopul le dădu celor trei câte o lumânare cu flacără tremurândă și îi trimise înapoi la locurile lor însoțiți de rudele lui Velasco care le fuseseră nași. În clipa aceea, samuraiul băgă de seamă cum Velasco, așezat chiar lângă el, îi cuprindea cu privirea pe ei și pe credincioșii de față cu zâmbetul său obișnuit. „Este doar de fațadă”, își zise samuraiul în sinea lui cu amărăciune împreunându-și palmele. „Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
lui Velasco care le fuseseră nași. În clipa aceea, samuraiul băgă de seamă cum Velasco, așezat chiar lângă el, îi cuprindea cu privirea pe ei și pe credincioșii de față cu zâmbetul său obișnuit. „Este doar de fațadă”, își zise samuraiul în sinea lui cu amărăciune împreunându-și palmele. „Când am zis «cred», n-am spus-o din inimă. Curând am să uit tot ce s-a întâmplat azi. Totul...” Urmându-și stăpânii, însoțitorii își aplecaseră și ei frunțile deasupra vasului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
am zis «cred», n-am spus-o din inimă. Curând am să uit tot ce s-a întâmplat azi. Totul...” Urmându-și stăpânii, însoțitorii își aplecaseră și ei frunțile deasupra vasului. Când lumea se ridica, se ridicau și Tanaka, și samuraiul, și Nishi, iar când lumea îngenunchea, îngenuncheau și ei. După ritualul de botez, începu slujba. În altar, cu brațele deschise, episcopul citi din Evanghelie și își plecă fruntea în fața anafurei și a Sfântului Potir. Celor trei, care nu cunoșteau rostul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
amândouă mâinile și murmură o rugăciune. Călugării și credincioșii îngenuncheară cu toții plecându-și capetele adânc. Solii nu înțelegeau nimic din toate acestea, dar își dădeau seama că era un moment solemn pentru ei. „Este doar de fațadă”, își zise iarăși samuraiul în sinea lui în loc să se roage. „Nici prin gând nu-mi trece să mă închin la omul acela amărât.” Un clopot se porni să bată. În liniștea bisericii, episcopul puse de-o parte pâinea, luă cu amândouă mâinile Sfântul Potir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
porni să bată. În liniștea bisericii, episcopul puse de-o parte pâinea, luă cu amândouă mâinile Sfântul Potir din aur curat și îl ridică deasupra capului. În clipa aceasta vinul devenea sângele lui Hristos. „Este doar de fațadă”, își repetă samuraiul plecându-și capul ca toată lumea. „Nu cred nimic din toate acestea.” Nu înțelegea nici el de ce se tot gândea la omul acela sfrijit cu mâinile bătute în cuie. Dacă ar fi fost cu adevărat doar de fațadă, atunci n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
repete în sinea lui aceleași vorbe de nenumărate ori. Nici n-ar fi avut de ce să fie copleșit de acest sentiment amar ca fierea. Nici n-ar fi avut de ce să fie trist că-și trădează tatăl, unchiul și soția. Samuraiul clipi și scutură din cap în având grijă ca Velasco și nașii să nu bage de seamă. Încerca să-și alunge temerile din suflet. Încercă să se convingă că în curând va uita totul și că n-are de ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
pe cei trei soli și împreună au trecut pe la feluriți oameni cu greutate și nobili. În trăsură Velasco le tot repeta ce mare trebuință aveau de sprijinul acestor oameni. Cu toate că înțelegea pe deplin că toate erau de dragul însărcinării lor, pentru samurai era un adevărat chin să-și plece capul în fața oamenilor cu greutate și să-și exprime mulțumirea în cuvântări nesfârșite. Mai ales când erau invitați la prânz sau la cină, cei trei soli erau nevoiți să stea încordați tot timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
España, solii s-au simțit jigniți. Ne bucurăm să primim vizita unor japonezi care s-au lepădat de superstițiile budiste și de zeii păgâni și acum cred în Dumnezeul nostru. Când oamenii bisericii spuneau asemenea cuvinte cu un aer compătimitor, samuraiul avea impresia că era ca și cum un om bogat își arăta dărnicia față de un cerșetor. Nu prea îi plăcea când Buddha în care credeau tatăl, unchiul și soția sa era batjocorit felul ăsta. „Eu nu sunt creștin”, își zise samuraiul clipind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
compătimitor, samuraiul avea impresia că era ca și cum un om bogat își arăta dărnicia față de un cerșetor. Nu prea îi plăcea când Buddha în care credeau tatăl, unchiul și soția sa era batjocorit felul ăsta. „Eu nu sunt creștin”, își zise samuraiul clipind. „N-am să mă închin niciodată în fața Hristosului pe care-l preamăresc ei.” Însă, de când primiseră botezul în fața tuturor, japonezii erau nevoiți să ia parte în fiecare dimineață la slujba ținută în mănăstirea unde stăteau. În frigul dimineții, înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
luminat de jur împrejur doar de flacăra lumânărilor, omul acela sfrijit stătea cu brațele desfăcute. Preotul recita cu glas scăzut canonul slujbei în limba latină și în cele din urmă ridica pâinea și Sfântul Potir deasupra capului. În timpul fiecărei slujbe samuraiul se gândea la valea sa. Își amintea cum se ducea la mormintele tatălui său și ale rudelor sale aflate în munții dimprejurul văii. „Eu nu sunt deloc așa. Astea nu sunt simțămintele mele adevărate.” își zicea el în sinea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
la valea sa. Își amintea cum se ducea la mormintele tatălui său și ale rudelor sale aflate în munții dimprejurul văii. „Eu nu sunt deloc așa. Astea nu sunt simțămintele mele adevărate.” își zicea el în sinea lui. După slujbă samuraiul îl întreba pe furiș pe Nishi Kyūsuke: — Pe tine nu te macină faptul că te-ai făcut creștin? Nishi râdea cu nepăsare: — Slujba, imnurile din timpul slujbei, orga - toate sunt noi pentru mine. Când aud imnurile sau melodia orgii mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
mă simt uneori ca beat. Acum înțeleg bine că nu se poate să cunoști Apusul fără să cunoști credința creștină. Simțind și în aceste momente invidie față de tinerețea și curiozitatea lui Nishi care nu avea deloc remușcări așa cum avea el, samuraiul îl întreba: — Atunci... ai început să te închini la omul acela? — Nu simt dorința de a mă închina la el. Totuși... n-am nimic împotriva slujbei. Așa ceva nu vedem în sanctuarele sau templele noastre din Japonia. Velasco era mândru. Episcopii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
în ispită”, m-am rugat eu. „Nici acum și nici în clipa cea de pe urmă...” „Zeu al câmpurilor, bine ai venit! Așează-te În zori de zi bine ai venit! Ca să vii mai repede Ne-am schimbat pasul cântecului.” Tanaka, samuraiul și Nishi erau cu toții așezați pe scaune și ascultau cântecul unuia dintre însoțitorii lor. Din ziua plecării în călătorie, nu mai fuseseră atât de fericiți. Până astăzi chipurile lor fuseseră mereu umbrite de istovire și resemnare. Însă acum fețele le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
asta o să ne întoarcem în Japonia? zise Tanaka înclinându-și capul și numărând pe degete. Atunci, o să fie cam de sărbătoarea alungării blestemelor. Asta dacă totul o să meargă bine după cum spune Velasco. Totul o să meargă bine. Nishi se întoarse către samurai: Acum când avem speranțe că ne vom întoarce acasă, parcă-mi vine greu să plec de aici. Să fiu cinstit, eu aș vrea să mă mai rămân, să învăț limba, să iau seama la felurite lucruri, să învăț de toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
să plec de aici. Să fiu cinstit, eu aș vrea să mă mai rămân, să învăț limba, să iau seama la felurite lucruri, să învăț de toate și abia apoi să mă întorc. — Te pizmuiesc pentru tinerețea ta, râse și samuraiul. Senior Tanaka și cu mine vrem să ne întoarcem cât mai repede acasă și să mâncăm iarăși orez și miso. În ultima vreme, m-am tot văzut făcând asta în vis. În sala mare a tribunalului bisericesc, Velasco și părintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
să se așeze pe scaunul pe care stătuse el. Ca de obicei, Velasco zâmbea. Dar zâmbetul său era acum trist și neputincios. Dragii mei, răspunse el cu voce pierită. S-a întâmplat un lucru despre care trebuie să vă vorbesc. Samuraiul se uita scrutător la Velasco. Ca să-și alunge presimțirea de rău augur care-i încolțea în suflet, își întoarse fața către însoțitorii care stăteau așezați pe podea. Simțeau cu toții că ceva nu mergea cum trebuie și se uitau speriați în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
rău augur care-i încolțea în suflet, își întoarse fața către însoțitorii care stăteau așezați pe podea. Simțeau cu toții că ceva nu mergea cum trebuie și se uitau speriați în sus la Velasco. Ce s-a întâmplat, senior Velasco? întrebă samuraiul cu voce tremurândă. Apoi îi făcu semn lui Nishi să vină cu el și împreună îl urmară pe Velasco afară din încăpere. Se ridică și Tanaka. Toți trei străbătură în tăcere coridorul în care pătrundea slab soarele iernatic de după-amiază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]