2,290 matches
-
circulației este mai mică, ceea ce îmbunătățește debitul sangvin. Rezistența vasculară este proporțională cu vâscozitatea sângelui circulant. Există și o relație de inversă proporționalitate între rezistența vasculară și diferența de presiune dintre capetele unui vas sangvin, deci implicit și cu fluxul sangvin, care se mărește odată cu scăderea rezistenței vasculare. Circulația sângelui în artere are loc datorită a trei factori: cardiac, vascular și sangvin. a) Factorul cardiac își exercită acțiunea prin debitul sistolic - volumul sangvin propulsat prin sistola ventriculară. Înmulțind debitul sistolic cu
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
inversă proporționalitate între rezistența vasculară și diferența de presiune dintre capetele unui vas sangvin, deci implicit și cu fluxul sangvin, care se mărește odată cu scăderea rezistenței vasculare. Circulația sângelui în artere are loc datorită a trei factori: cardiac, vascular și sangvin. a) Factorul cardiac își exercită acțiunea prin debitul sistolic - volumul sangvin propulsat prin sistola ventriculară. Înmulțind debitul sistolic cu frecvența contracțiilor inimii rezultă debitul cardiac. Variațiile debitului cardiac se reflectă asupra presiunii cu care circulă sângele prin vase. Debitul cardiac
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
unui vas sangvin, deci implicit și cu fluxul sangvin, care se mărește odată cu scăderea rezistenței vasculare. Circulația sângelui în artere are loc datorită a trei factori: cardiac, vascular și sangvin. a) Factorul cardiac își exercită acțiunea prin debitul sistolic - volumul sangvin propulsat prin sistola ventriculară. Înmulțind debitul sistolic cu frecvența contracțiilor inimii rezultă debitul cardiac. Variațiile debitului cardiac se reflectă asupra presiunii cu care circulă sângele prin vase. Debitul cardiac este dependent de forța de contracție a miocardului, frecvența cordului și
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
circulă sângele prin vase. Debitul cardiac este dependent de forța de contracție a miocardului, frecvența cordului și de întoarcerea venoasă. b) Factorul vascular este reprezentat de elasticitatea și motricitatea vaselor. Vasomotricitatea este invers proporțională cu rezistența vasculară periferică. c) Factorul sangvin acționează prin volumul și prin vâscozitatea sângelui. Volumul sângelui circulant influențează debitul cardiac (creșterea întoarcerii venoase și deci a umplerii cordului face ca, până la un anumit nivel, să se mărească forța de contracție) iar acesta condiționează debitul sangvin. Vâscozitatea sângelui
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
c) Factorul sangvin acționează prin volumul și prin vâscozitatea sângelui. Volumul sângelui circulant influențează debitul cardiac (creșterea întoarcerii venoase și deci a umplerii cordului face ca, până la un anumit nivel, să se mărească forța de contracție) iar acesta condiționează debitul sangvin. Vâscozitatea sângelui, direct proporțională cu numărul elementelor figurate și cu concentrația proteinelor plasmatice, este un parametru ce influențează rezistența vasculară, îngreunând circulația atunci când este crescută. Curgerea sângelui în artere se face paralel cu axul vasului și laminar (cu viteză mai
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
concentrația proteinelor plasmatice, este un parametru ce influențează rezistența vasculară, îngreunând circulația atunci când este crescută. Curgerea sângelui în artere se face paralel cu axul vasului și laminar (cu viteză mai mare la centru și mai mică la periferie). Viteza circulației sangvine depinde de următorii factori: a) Diametrul vasului, fiind direct proporțională cu acesta. Viteza cu care circulă sângele se micșorează pe măsură ce acesta ajunge în arterele terminale și în arteriole, la nivelul capilarelor fiind minimă. b) Fazele revoluției cardiace, și anume în timpul
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
se descriu presiunea sistolică (maximă) și presiunea diastolică (minimă). Atât presiunea sistolică cât și cea diastolică scad progresiv pe măsura micșorării diametrului vascular, teritoriul arteriolo-capilar fiind caracterizat de cea mai mare rezistență periferică și implicit de cea mai mică presiune sangvină. Periferic, presiunea arterială se manifestă prin pulsul arterial, care este dat de distensia pereților vasculari consecutiv sistolei ventriculare ce crează o undă ce se propagă de la originea aortei în lungul arborelui arterial, percepută atunci când artera este comprimată pe un plan
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
creșterii acestui parametru (fig. 20). Astfel, în aortă presiunea sistolică are valoarea de aproximativ 120 mm Hg, în arterele mari și milocii este cu 20% mai mică, iar în arteriole are loc o scădere puternică, cu peste 60%, a presiunii sangvine, aceasta ajungând la 40-35 mm Hg. Volemie, cu cât cantiatatea de sânge din interiorul arterelor este mai mare cu atât pereții acestor vase sunt mai destinși și presiunea este mai mare. Vâscozitatea sângelui, care atunci când este foarte crescută, mărește rezistența
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
75 mm Hg). Reglarea presiunii arteriale se face prin mecanisme nervoase și prin mecanisme umorale. Mecanismele nervoase sunt reflexe declanșate de impulsurile sosite de la zonele reflexogene endocardoaortice și sinocarotidiene (ce prezintă receptori sensibili la variațiile presiunii și ale compoziției chimice sangvine) la centrii nervoși specifici bulbari și pontini. Circulația sângelui în vene. Venele, în special cele mari, au pereți cu un conținut mare de fibre elastice, fapt datorită căruia au o mare capacitate de distensie (complianță). Din cauza complianței crescute, presiunea sângelui
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
conținut mare de fibre elastice, fapt datorită căruia au o mare capacitate de distensie (complianță). Din cauza complianței crescute, presiunea sângelui care circulă prin vene variază foarte puțin (fig. 21), putându-se realiza rezerve mari de sânge în interiorul lumenului venos. Depozitele sangvine se realizează mai ales în splină, ficat, venele mari din abdomen, plexul venos subcutanat. Venele mijlocii și mici, în pereții cărora se află o abundență de fibre musculare netede, sunt dotate cu proprietatea de contractilitate. Contractilitatea venoasă contribuie la reglarea
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
timp, deci a debitului cardiac, și prin mărirea coeficientului de utilizare tisulară a oxigenului. Irigarea sporită a mușchilor striați cu sânge este consecința creșterii debitului cardiac, dar și a unor mecanisme locale cum sunt scăderea rezisistenței vasculare și redistribuirea debitelor sangvine la nivel regional, precum și a diferenței dintre concentrația de O2 din sângele arterial și din cel venos. Contractilitatea cardiacă este dependentă de o relație funcțională între presiunea de evacuare a sângelui, viteza cu care se realizează aceasta și volumul sangvin
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
sangvine la nivel regional, precum și a diferenței dintre concentrația de O2 din sângele arterial și din cel venos. Contractilitatea cardiacă este dependentă de o relație funcțională între presiunea de evacuare a sângelui, viteza cu care se realizează aceasta și volumul sangvin: cu cât presiunea este mai mare cu atât viteza de golire a ventriculilor este mai mică iar cu cât volumul sângelui intraventricular inițial este mai mare cu atât forța de contracție a miocardului este mai crescută. De aceea debitul sistolic
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
debitului cardiac); corespunzător, pentru eforturi submaximale se înregistreză debite sistolice de 150-170 ml iar pentru eforturi maximale de 200 220 ml. Adaptarea periferică la efortul fizic presupune în primul rand scăderea rezistenței periferice vasculare (vasodilatația), ceea ce duce la creșterea fluxului sangvin spre fibrele musculare. Această vasodilatație periferică are drept consecință o redistribuție a debitelor sangvine locale, în efort maximal mușchii striați ajungând să beneficieze de 80-90% din debitul cardiac, față de 20% în condiții de repaus. Mărirea în timpul efortului a diferenței în
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
pentru eforturi maximale de 200 220 ml. Adaptarea periferică la efortul fizic presupune în primul rand scăderea rezistenței periferice vasculare (vasodilatația), ceea ce duce la creșterea fluxului sangvin spre fibrele musculare. Această vasodilatație periferică are drept consecință o redistribuție a debitelor sangvine locale, în efort maximal mușchii striați ajungând să beneficieze de 80-90% din debitul cardiac, față de 20% în condiții de repaus. Mărirea în timpul efortului a diferenței în oxigen între sângele arterial și sângele venos are ca substrat o utilizare mai mare
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
20% în condiții de repaus. Mărirea în timpul efortului a diferenței în oxigen între sângele arterial și sângele venos are ca substrat o utilizare mai mare a oxigenului la nivelul mușchiului striat aflat în activitate, la care se adaugă creșterea debitului sangvin local. Creșterea presiunii arteriale în efortul fizic se face diferit pentru cele două componente, sistolică și diastolică. Astfel, tensiunea arterială sistolică crește marcat, la sportivii de performață, care dispun de o reactivitate cardiovasculară ridicată și de rezerve funcționale mari care
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
care permit creșteri importante ale tensiunii arteriale sistolice, aceasta poate atinge și 290 mm Hg, dar niciodată 300. Tensiunea arterială diastolică prezintă variații mai puțin importante, fiind o constantă fiziologică ce reflectă presiunea exercitată în mod constant asupra tuturor vaselor sangvine. O situație particulară o reprezintă contracțiile izometrice de intensitate foarte mare (cu o forță de contracție mai mare cu 20% decât forța maximă voluntară), care reduc fluxul sangvin la nivelul grupei musculare respective. În scopul măririi debitului sangvin local, organismul
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
constantă fiziologică ce reflectă presiunea exercitată în mod constant asupra tuturor vaselor sangvine. O situație particulară o reprezintă contracțiile izometrice de intensitate foarte mare (cu o forță de contracție mai mare cu 20% decât forța maximă voluntară), care reduc fluxul sangvin la nivelul grupei musculare respective. În scopul măririi debitului sangvin local, organismul reacționează prin creșterea frecvenței contracțiilor cardiace și a tensiunii arteriale, atât sistolică cât și diastolică (crește lucrul mecanic efectuat de inimă). Ulterior are loc o hiperemie locală compensatorie
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
tuturor vaselor sangvine. O situație particulară o reprezintă contracțiile izometrice de intensitate foarte mare (cu o forță de contracție mai mare cu 20% decât forța maximă voluntară), care reduc fluxul sangvin la nivelul grupei musculare respective. În scopul măririi debitului sangvin local, organismul reacționează prin creșterea frecvenței contracțiilor cardiace și a tensiunii arteriale, atât sistolică cât și diastolică (crește lucrul mecanic efectuat de inimă). Ulterior are loc o hiperemie locală compensatorie. Referitor la redistribuirea debitelor sangvine, teritorii cum sunt mușchii și
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
respective. În scopul măririi debitului sangvin local, organismul reacționează prin creșterea frecvenței contracțiilor cardiace și a tensiunii arteriale, atât sistolică cât și diastolică (crește lucrul mecanic efectuat de inimă). Ulterior are loc o hiperemie locală compensatorie. Referitor la redistribuirea debitelor sangvine, teritorii cum sunt mușchii și viscerele se caracterizează prin modificări mari în plus sau în minus ale volumului sangvin ce le irigă (în timpul digestiei sângele trece din mușchi în viscere iar în timpul efortului fizic invers), în timp ce teritoriile importante din punct
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
sistolică cât și diastolică (crește lucrul mecanic efectuat de inimă). Ulterior are loc o hiperemie locală compensatorie. Referitor la redistribuirea debitelor sangvine, teritorii cum sunt mușchii și viscerele se caracterizează prin modificări mari în plus sau în minus ale volumului sangvin ce le irigă (în timpul digestiei sângele trece din mușchi în viscere iar în timpul efortului fizic invers), în timp ce teritoriile importante din punct de vedere vital, inima și creierul, se caracterizează prin variații mici ale fluxului sangvin ce le asigură nutriția și
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
sau în minus ale volumului sangvin ce le irigă (în timpul digestiei sângele trece din mușchi în viscere iar în timpul efortului fizic invers), în timp ce teritoriile importante din punct de vedere vital, inima și creierul, se caracterizează prin variații mici ale fluxului sangvin ce le asigură nutriția și oxigenarea. 4. Fiziologia respirației și a metabolismului 4.1. Fiziologia funcției respiratorii Funcția respiratorie se realizează prin respirația externă, care efectuează schimbul de O2 și CO2 dintre organism și mediu și respirația internă, care efectuează
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
superior. Presiunea parțială a O2 este de 100 mm Hg în aerul alveolar și 40 mm Hg în sângele venos iar presiunea parțială a CO2 este de 46 mm Hg în capilarele pulmonare și 40 mm Hg în alveole. Transportul sangvin al gazelor respiratorii În sânge O2 este transportat în cea mai mare parte sub formă combinată cu hemoglobina (97,5%) și în mică măsură sub formă dizolvată (1%). Combinația cu hemoglobina, reversibilă, poartă numele de oxihemoglobină iar proporția sa în
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
stimulează disocierea hemoglobinei (efectul Bohr); fenomen caracteristic țesuturilor aflate în activitate intensă creșterea temperaturii, care diminuă saturarea hemoglobinei cu O2 În timpul activității musculare intense hemoglobina disociază de 3 ori mai intens, ca urmare a acțiunii sinergice a acestor factori. Transportul sangvin al CO2 se face de asemenea sub formă combinată și sub formă dizolvată. Forma dizolvată (forma gazoasă, care predomină, și acidul carbonic) este în cantitate mică, în sângele arterial fiind direct proporțională cu presiunea parțială a CO2. Forma combinată se
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
a volumului curent, care poate ajunge și la 2,4 l la bărbat. Creșterea volumului curent se face mai mult pe seama volumului inspirator de rezervă decât pe seama volumului expirator de rezervă și are loc în eforturi aerobe, de durată. Transportul sangvin al gazelor respiratorii. Saturația în O2 a sângelui arterial nu se modifică în timpul efortului, în schimb în sângele arterial scade concentrația O2 și crește cea a CO2, ceea ce face să apară acidoza (contribuie și acidul lactic produs de mușchi), ceea ce
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
aminoacizilor este decarboxilarea, proces prin care sunt sintetizate de exemplu adrenalina și serotonina. Amoniacul rezultat din catabolizarea aminoacizilor este toxic, de aceea trebuie eliminat. Eliminarea se face sub formă de uree, pe cale urinară, dar și prin tranpirație, salivă, bilă. Concentrația sangvină a ureei - uremia - variază între 18 și 35 mg/100 ml. Bazele purinice rezultate din degradarea nucleoproteinelor endogene (mai ales din mușchi și din glande) și exogene (alimentare) sunt metabolizate până la acid uric la nivelul ficatului. Uricemia (concentrația acidului uric
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]