1,716 matches
-
Misenum, Tarentum, ba chiar de la Alexandria; se descărcau sute de bârne, nenumărate trunchiuri de coloane, munți de țigle. Nimeni nu avea voie să coboare până la lac, dar de pe povârnișul colinelor, dacă te ascundeai după copaci ca să nu fii văzut de santinele, puteai zări tabăra străinilor acelora. Munceau din greu, din zori până-n noapte, la lumina unor focuri mari. Ridicaseră două structuri gigantice din lemn pe mal și continuau să lucreze. Iar într-o dimineață, păstorii din Aricia și din Lanuvium dădură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
apucă de umăr. Jim se smulse din strînsoare și traversă În goană strada aglomerată, spre punctul de control, trecînd printre trăsurici și strigînd: — Nakajima...! Nakajima...! Un chinez În uniforma poliției de la Vincy Încercă să-l atingă cu bastonul, dar o santinelă japoneză se opri să se uite la Jim. Zărise caracterele japoneze de pe emblema de metal pe care Jim o luase din avionul distrus de pe aerodromul Hungjao și pe care o ținea acum la vedere. Tolerîndu-l un scurt răstimp pe acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Palace. Probabil că nici unul dintre ei nu vorbea engleza și nici nu bănuia că acest băiat european, cu bicicleta lui strîmbă, era un dușman al poporului. Dacă s-ar fi apropiat de ei sub ochii publicului chinez adunat cu forța, santinelele l-ar fi trîntit la pămînt. Jim se Îndepărtă de Bund și Începu lunga călătorie Înapoi spre apartamentul familiei Maxted. După ce trecu de punctul de control de pe Avenue Joffre era deja prea obosit ca să mai pedaleze și Își Împinse micul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
că nu trebuia să fugă de ei. Merse prin iarbă pînă la piscină și se așeză pe marginea ei. Soldații se apucară să mănînce, vorbind Încet. Erau niște bărbați solizi, cu capetele rase, avînd haine și echipamente mai bune decît santinelele japoneze din Shanghai și Jim bănui că erau trupe de luptă experimentate. Jim Îi urmărea cum mîncau, cu ochii ațintiți pe fiecare Îmbucătură care le intra În gură. CÎnd cel mai În vîrstă dintre cei patru soldați termină, curăță niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
din Chapei, umbra firmei de neon de deasupra hotelului ajunsese, În sfîrșit, pe ecran. Literele uriașe, fiecare de două ori cît tînărul soldat japonez care patrula pe scenă, se mișcau de la stînga la dreapta, Într-un ritm vioi, Încorporînd silueta santinelei firave și a puștii lui Într-un spectaculos film solar. Încîntat de această prezentare, Jim rîse Îndărătul genunchilor lui murdari, ținîndu-și picioarele ridicate pe banca din stinghii de tec. Acest tablou În relief de după-amiază, pus În scenă de soare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de pe șinele de cale ferată, dinții de fierăstrău ai urzicilor de lîngă camion, pămîntul alb care purta amprenta cauciucurilor vechi. Jim numără firele de păr albăstrii din jurul buzelor soldatului japonez care Îi păzea și bulele de mucus pe care această santinelă plictisită le trăgea și le scotea pe nări. Privi pata umedă care se Întindea În jurul coapselor misionarelor Întinse pe podea și flăcările care Înconjurau oala de pe platforma stației, reflectate În paturile lustruite ale puștilor stivuite. Dar o dată mai văzuse Jim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
dacă nu era cumva vreo prietenă de-a mamei lui. Lagărul era plin de familii, iar undeva, printre perechile care se plimbau, puteau fi și părinții săi. Se uită la chipurile de englezi, la grupurile de băieți care rîdeau În spatele santinelelor japoneze. Spre surprinderea sa, avu un moment de regret, de tristețe, că această căutare a mamei și a tatălui său se va termina curînd. Atîta timp cît Îi căuta, era gata să Îndure foamea și boala, dar acum, cînd căutarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
nu, nu... — Cine i-a trimis? În starea asta? Ocolindu-l pe doctorul Ransome, ei se apropiară de camion și se uitară la deținuți prin norul de muște. În timp ce Jim pocni din călcîie și fluieră pentru sine, Îl priviră indiferenți. Santinelele japoneze deschiseră poarta de sîrmă ghimpată, dar deținuții britanici o Închiseră imediat și Începură să strige la sergentul japonez. CÎnd doctorul Ransome făcu un pas Înainte ca să protesteze, britanicii Îi făcură semn să plece. — Înapoi, omule... Nu vă putem primi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
stăteau la marginea cîmpului. O echipă de geniști cu o macara puternică ridicau un tun antiaerian pe platformele superioare ale pagodei de piatră. Șoferul se opri la un punct de control, unde soldați japonezi se aflau Într-o fortificație. În timp ce santinelele Își făceau rondul În lumina serii, caporalul vorbea la un telefon de campanie. Li se făcu semn spre drumul de margine. Suprafața desfundată a acestuia fusese Întărită cu paie, transformată Într-o adevărată pastă de un convoi de vehicule Încărcate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
serii se ridicară nori de praf alb-cenușiu cînd camioanele militare din fața lor Își lăsară pe pămînt Încărcătura de piatră și pietriș. Soldați Înarmați și polițiști de la aviație, cu uniformele albite de praf, păzeau valea cu puștile În mînă. Urmăriți de santinelele japoneze, sute de soldați chinezi capturați, cu tunici zdrențuite, cărau țiglele și pietrele de pavaj din locul de descărcare și puneau bazele unei piste de beton. Deși era seară și În ciuda tuturor privațiunilor din ultimele luni, Jim putu să vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
grămadă de pietre de pavaj, ținîndu-i de mînă pe băieții englezi. Soldații chinezi Își umpleau coșurile și scuipau pe pietre. Așa cum se cățărau pe terenul accidentat spre pistă, chipurile lor ca de cretă păreau că iluminează aerul serii. În jurul lor, santinelele japoneze priveau fără să se miște. La vreo cincisprezece metri mai departe, În panta sudică a văii, doi sergenți stăteau pe scaune de bambus, la marginea unei gropi săpate de puțin timp printre urzici. Bocancii și pămîntul de la picioarele lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Nu te mai gîndi...! Doamna Philips, una dintre văduvele misionare, Îl prinse cînd se aplecă Înainte, aproape leșinînd În fața imaginii acesteia de arhanghel căzut printre orezării. Jim stătu drepți, prefăcîndu-se slăbit de foame și Încercînd să evite privirea suspicioasă a santinelei japoneze de la ușa dispensarului. Așteptă să se termine apelul, reflectînd la potențiala pradă Întruchipată de un pilot american mort. Curînd, unul dintre americani va fi dus mort În lagărul Lunghua. Jim Încercă să decidă care dintre clădirile ruinate ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
călcîie și auzi o femeie bătrînă plîngînd În salonul de alături. Prin fereastră, se vedea pagoda de pe aeroportul Lunghua. Deja turnul de antiaeriană apărea Într-o nouă lumină. Preț de Încă o oră, Jim rămase lîngă văduvele misionare, sub ochii santinelelor. Doctorul Ransome și doctorul Bowen plecaseră cu sergentul Nagata la biroul comandantului, poate ca să fie interogați. Paznicii se Învîrteau prin lagărul tăcut cu cataloagele lor, făcînd apeluri repetate. Războiul era pe sfîrșite și totuși japonezii erau obsedați să știe exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
comandantului, poate ca să fie interogați. Paznicii se Învîrteau prin lagărul tăcut cu cataloagele lor, făcînd apeluri repetate. Războiul era pe sfîrșite și totuși japonezii erau obsedați să știe exact cîți deținuți aveau. Jim Închise ochii ca să-și limpezească gîndurile, dar santinela lătră la el, suspectîndu-l că era gata să joace vreun joc anume pe care sergentul Nagata nu l-ar aproba. Amintirea raidului aerian Îl tulbura pe Jim. Avioanele Mustang Încă mai traversau lagărul În drumul lor pentru a ataca turnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
poate chiar și propriul său trup, se vor răspîndi pe Întinderea orezăriilor, hrănindu-i pe deținuții din spatele sîrmelor și pe chinezii care mureau de foame la poartă... — Jim...! șopti doamna Philips. Repetă la latină! Forțîndu-se să nu clipească, spre iritarea santinelei japoneze, Jim se uită În lumina soarelui de afară, dincolo de fereastra dispensarului. Peisajul tăcut părea că fierbe În flăcări; era acea aură născută din trupul pilotului american care ardea. Lumina atinse sîrma ruginită a gardului și frunzele prăfuite ale trestiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
viziteze Shanghai-ul, iar Jim era folosit ca să testeze calea de retragere. În același timp, se putea ca acești marinari plictisiți să joace un joc, să parieze cît de departe putea Jim să pună cursele Înainte de a fi Împușcat de santinela japoneză din turnul de pază. Deși Îl plăceau, erau În stare să se joace cu viața lui. Era tipul cel mai special de umor american. Jim se clătina de oboseală, dorindu-și să se poată Întinde de-a latul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
șterse mîinile pe iarba umedă și Își vîrÎ degetele În gura domnului Maxted. Buzele arhitectului tremurară În jurul lor. Dar soarele de august usca deja umezeala din iarbă. Jim Își Îndreptă atenția spre o baltă de pe pista de zgură. Așteptă ca santinela să treacă, apoi traversă peluza și bău din mîinile făcute căuș. Apa Îi alunecă pe gît ca un mercur Înghețat, un curent electric care aproape Îi opri inima În loc. Înainte ca japonezul să-i ordone să plece, Jim Își făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
să-i dea o lovitură cu bocancul uzat. Dar izbucni o lumină care umplu stadionul, trecînd peste gradenele din colțul de sud-vest al terenului de fotbal, de parcă o uriașă bombă americană ar fi explodat pe undeva În nord-estul orașului Shanghai. Santinela ezită, uitîndu-se peste umăr, În timp ce lumina din spatele lui crescu În intensitate. În cîteva secunde slăbi, dar strălucirea ei pală acoperea Întreg stadionul, mobilele furate din tribune, mașinile din spatele porții de fotbal, prizonierii Întinși pe iarbă. Parcă stăteau pe podeaua unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
lumina Înserării. În timp ce țipetele și fluierăturile căpitanului Soong se estompară În urma lui, Jim mergea repede pe pămîntul tare al orezăriei. Își ciupi nasul, sperînd să oprească sîngerarea, apoi lăsă sîngele să-i mînjească fața În vînt. Cu puțin noroc, orice santinelă staționată pe terasament va crede că Jim este deja rănit și Își va Îndrepta focul spre cei cu arme din spatele lui. Ajunse la capătul terasamentului și se ghemui printre tufele de orez sălbatice. Își șterse sîngele pe tulpinile lor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
despre satul Făget unde mergi În fiecare an În vacanță, despre unchiul tău care a fost prizonier În Dombas, Îi povestești despre preocupările tale științifice și despre faptul că vrei să faci un teatru de păpuși Într-o gheretă de santinelă care a rămas la tine În curte din vremea când acolo era Miliția. El spune că este foarte greu să cânți la vioară și că te doare mâna și gâtul, tu nu poți să-i spui despre ceva greu așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
din cauza folosirii frazei „ucis de un glonț de plastic“. De parcă gloanțele erau cele care ucideau. Oare mintea Începea să i se moleșească? Își convocă din nou miniștrii la o ședință de cabinet În clasa În paragină. Puse la ușă o santinelă solidă, Îmbrăcată În pantaloni scurți, kaki, cu keffiyeh și căciuliță brodată pe cap. Unii dintre miniștri ședeau pe podeaua goală, la picioarele sale, alții se sprijineau de pereții acoperiți de diagrame educative. În câteva cuvinte bine alese, Fima le prezentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
muncă, am reușit, ca membru numerotat într-o coloană ce avea de tăiat fagi mai tineri, cu ajutorul englezei mele din școală - „This is a souvenir from the Siegfried Line“ - să plasez, cu câștig, trei dintre lucitoarele bolduri cu Westwall-ul. Pentru santinela noastră, un băiat cumsecade, fiu de fermier din Virginia, care nu avea nici o pradă de război pe care să o arate acasă, o singură piuneză a valorat cât un pachet de Lucky Strike în schimbul căruia, revenit în lagăr, am reușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
o singură piuneză a valorat cât un pachet de Lucky Strike în schimbul căruia, revenit în lagăr, am reușit să obțin o pâine neagră. Asta a însemnat, pentru nefumătorul care eram, rația îndestulătaore pentru patru zile. Când am primit de la cealaltă santinelă, șoferul nostru de camion, un negru cu care fiul de fermier cu pielea roz nu schimba nici un cuvânt, din principiu, pentru două ace de la Siegfried Line, o pâine de porumb destul de mucedă, un caporal hârșit m-a sfătuit s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ca să cumpănească. Avionul ateriză În Puget Sound. Jack luă un taxi spre McNeil. Urît: un monolit cenușiu pe o insulă din stînci cenușii. Ziduri cenușii, ceață cenușie, sîrmă ghimpată la marginea unei ape cenușii. Jack se dădu jos lîngă ghereta santinelei. Paznicul Îi verifică actele și Înclină din cap. Porțile de oțel lunecară În locașul lor din stîncă. Jack intră. Un omuleț uscățiv Îl Întîmpină Înaintea porții intermediare: — Sergentul Vincennes? SÎnt agentul Goddard de la Biroul Penitenciarelor. Strîngere energică de mînă. — Ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
cît mai multe detalii despre atacatorul meu. Se mișcase cu iuțeala unui specialist În lupta corp la corp, precum comandourile thailandeze pe care le văzusem În acțiune la o defilare din Bangkok, demonstrînd cum se prinde și se ucide o santinelă inamică. Îmi aminteam de genunchii săi grei, de pulpele puternice, Îmbrăcate Într-un fel de cord negru, și de tălpile profilate ale Încălțărilor, care scoteau un zgomot de sucțiune pe podeaua de piatră, singurul sunet pe care-l mai auzeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]