1,572 matches
-
Drama căutării de sine întru Dumnezeu revine ciclic în poezia lui A. Un rezumat al ei e alegoria din Între două nopți. Între opacitatea destinului biologic (pământul), Deus absconditus și detașarea pe care o cere dobândirea cerului (muncă chinuitoare, ce „sapă”, destramă insul), omul nu mai poate reitera mântuirea lui Crist. Simbolul cel mai adevărat al eului arghezian acesta este: omul îndumnezeit, Iisus. Îndoindu-se și fugind de pe cruce (Duhovnicească). Jertfit întru eternitate, „singur și nemernic” (Psalm). Alături, disperarea muritorului de
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
și lege alternează cu tentativa de a descifra și alte sensuri existențiale. SCRIERI: Zestre, pref. Grigore Vieru, Chișinău, 1974; Poveste neterminată, pref. Eugen Lungu, Chișinău, 1988. Repere bibliografice: Ion Vatamanu, Viața cuvântului, Chișinău, 1980, 169-170; V. Romanciuc, „Pecetea tăcerii o sapă...”, LA, 1987, 12 martie; Iulian Filip, Când poetul tace, LA, 1987, 12 martie; Andrei Țurcanu, Bunul simț, Chișinău, 1996, 99-113; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 227. M.Dg.
BENEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285696_a_287025]
-
pe care-l cunoști Măria ta... Dar de cum am ajuns acasă, goană și prigoană pe capul meu, din partea boierului, În tot feliul. Întâi și-ntâi, a pus Înadins pe feciorii boierești să-mi caute pricină și să mă aducă la sapă de lemn... Și astăzi Împușcă-i porcii; mâine, vacile și boii; poimâine, căișorii; În altă zi ie-i oile dinapoi cu grămada și du-le la curte. Îți poți Închipui, Măria ta, ce urgie grozavă era pe capul meu ! Văzând
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
și tu în corabie. - Când ? - Când îi mânca pe masă de fier ! După ce construiește arca, lui Noe i se face foame, dar pentru că începuse să plouă și pe jos era ud, nu știe unde să mănânce. „De aceea înfige o sapă cu coada-n pământ și cu leafa [= tăișul] în sus și se puse să mănânce pe ea. Atunci își aduse aminte că mănâncă pe masă de fier și deci o să fie un potop mare. De grabă își strânse din toate
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
al doilea rând, voi remarca prestigiul magico- simbolic de care se bucură unealta/arma. Cei doi termeni au fost, până nu demult, aproape sinonimi pentru țăranul român, pentru care primele și de multe ori singurele arme au fost uneltele (coasa, sapa, toporul, securea). Această armă-unealtă este dubletul simbolic al „armei” Demiurgului și, ca atare, este învestită cu aceleași valențe magice ca și modelul său uranian. în fine, la prestigiul fierului și cel al armei se adaugă prestigiul gestului întoarcerii cu tăișul
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
se ia „în mână un fier, cu care se face crucea asupra norilor” și așa mai departe (93). Credința populară care justifică astfel de practici este următoarea : „Aceștia [balaurii aducători de furtună, grindină etc.], când văd săcurea, ori cuțitul, ori sapa, ori coasa și orice obiect de fier ascuțit, se abat în alte părți de teamă ca să nu fie străpunși” (9, p. 126). Gestul magic înfăptuit de Noe - conform variantelor românești ale legendei potopului - este în perfect acord cu riturile 78
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
78 Ordine și Haos magice antifurtună practicate de țăranii români din vechime până în urmă cu doar câteva decenii : „Când ploile nu mai încetează - spune un informator din Oltenia - sau când se pornesc cu furie, amenințând a îneca pământul, [...] se înfig sape și securi în pământ [...] ca să se facă soare și să stea ploile” (9, p. 66). Noe înfăptuiește același gest ritual, cu aceeași unealtă și în același scop magic. După ce am trecut în revistă câteva credințe și practici atestate de-a
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
este motivul pentru care Noe din legenda românească (spre deosebire de Noe din legenda biblică), pentru a nu fi atins (el, casa/arca, familia și vietățile sale) de stihia Haosului, trebuie să o răpună, la rândul său, printr- un act magic : ridicarea sapei cu tăișul în sus. Aceeași ciocnire de mentalități diferite transpare și în episodul edificării arcei. Iahve îi indică lui Noe planul corăbiei și acesta o construiește. „Și Noe a făcut toate întocmai așa cum i-a poruncit Dumnezeu” (Geneza, VI, 22
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
atestate până în epoca modernă. Nu este locul să le trec acum în revistă. Voi menționa numai o credință generală, consemnată de Traian Gherman la începutul secolului XX : „Aceștia [= balaurii aducători de furtună, grindină etc.], când văd săcurea, ori cuțitul, ori sapa, ori coasa și orice obiect de fier ascuțit, se abat în alte părți de teamă să nu fie străpunși” (9). Bazându-se pe corelația magică dintre faptă și cuvânt, geții - menționează Herodot - dublau actul săgetării cu cel al amenințării demonului
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
chef, ca-n genere după masă, spuse următoarele: De la toți oamenii din țară ani văzut bine, de la greci, de la bulgari, de la evrei (fratele Rosenthal), numai de la români nu. Să nu mor eu până n-oi aduce pe toți românii în sapă de lemn. Au trecut douăzeci de ani de atuncea, dar martorul ocular trăiește. Ceea ce ni se povestește cu ceea ce afirmă d. I. Brătianu despre amicul său se potrivește de minune una cu alta. Dar să nu crează că amăgește pe
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
unui rău psicologic, incuria răsărită din aceleași cauze climatice. În adevăr o climă care-și râde de prevederea omului, care promite zâmbind un an bun și te surprinde c-o recoltă rea, care azi te îmbogățește, mâine te aduce în sapă de lemn, e un mare inamic al prevederii și al muncii liniștite și sigure; ea imprimă producțiunii și câștigului caracterul de incurie și de ușurință pe care-l dă jocul de hazard. E vorba dar de-a se afla în contra
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
noastre s-au strivit sub roțile regelui Stroussberg și această strivire o plătim noi înșine prin anuități; noi plătim posibilitatea pentru mărfurile străine și pentru oamenii străini de-a veni la noi și de-a aduce poporul nostru întreg la sapă de lemn. Dar dacă politica noastră generală în materie de comunicațiuni și de economie se 'ncheie prin o condamnare, dacă nu a intențiilor, desigur a ignoranței generației de la 1848, amănuntele sub domnia cărora se fac la noi lucrări publice ne
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
și cenușa din vatră pentru așa numitele datorii ale boierului; aici se omoară oamenii între ei provocați de feciorii boierești; aici se torturează; aici se ia cu forța dreptul altuia; aici legea nu poate intra; aici sătenii au ajuns la sapă de lemn". Ne aducem aminte că țăranii de pe moșia Neaga sau Socetul din Teleorman au reclamat în nenumărate rânduri în contra abuzurilor neomenoase ale liberalului senator Pișca. Ei au mers chiar cu jalbă la rege spre a-și expune păsurile. 181
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
lege anume pentru Ardeal, care pune alegerile în mâna neromînilor, încît numărul de reprezentanți pe cari l-ar putea obține poporul în asemenea condițiuni e cu totul ridicol. Totodată guvernul se silește prin legi agrare a aduce pe român la sapă de lemn. Deși țăranii au fost împroprietăriți, deși despăgubirea pentru pământurile ce s-au conferit e strălucită, totuși, prin așa numita comasare, i se iau locurile lui roditoare și i se dau în schimb locuri rele, apoi i se iau
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
le aștepta de la Abați pentru bunul mers al Ordinului. Printr-o crăpătură mai groasă, Radoslav văzu licărirea slabă a ceea ce părea a fi o oglindă. Cu degete tremurânde, începu să lărgească spărtura dorind parcă să nu uite nici o clipă că sapă în capul sfântului său. Pe măsură ce gaura se lărgea, Abatele trebui să accepte că dincolo de basorelief nu era o oglindă, ci altceva, un material vechi, asemănător cu plasticul. Ținea lanterna în gură și de aceea aburii pe care-i scotea respirația
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
integrarea totală în comunitate. Iată răspunsul unui locuitor în Tălmăcel, la întrebarea dacă țiganii sunt integrați în comunitate: "Da și nu. Lucrează la oameni, nu sunt țigani răi să facă scandal, vin la lucru, lucrează în stilul lor țigănesc, la sapă,.... vin. Necazul cel mai mare este că ei fac copii mulți și cel puțin în ultima vreme, o fost o afluență așa, or tot venit din altă parte și s-or stabilit aici. Or mai cumpărat case de români și
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
Talmacsel, în conscripția Buccow; * 1805 Talmatsel, în conscripția Dósa; * 1850 Kis Talmács, Klein Talmatsch, Tălmăcel, în Buletinul Guberniului Provinciale pentru Marele Principat Transilvania, cursul anului 1854, în colecția Mike Sandor, Arhiva istorică a Academiei RSR, Filiala Cluj. 3 Unealtă asemănătoare sapei, cu doi sau trei colți, specifică agriculturii în zonele colinare și premontane. 4 Fundus Regius (pământul crăiesc), adică fâșia de teritoriu dintre Orăștie și Baraolt, colonizată de regalitatea maghiară cu sași în veacurile XII-XII). Satele din Mărginime au făcut parte
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
rânza”.) „Este Înțelept nu acela care se Întristează de ce-i lipsește, ci acela care se bucură de ce are”. (Democrit) În pahar se Îneacă mai mulți decât În mare. (Cine iubește beția „ Își bea banii, mintea și sănătatea”; „Beția o vindecă sapa și lopata”; „Ce-a câștigat Într-o vară a băut Într-o sară”.) Câinele Îmbătrânește de drum, și nebunul de grija altora. (Consecințele negative ale excesului sunt surprinse și de un alt proverb: „Cine plânge pentru toată lumea orbește”.) Sătulului și
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
nimic comun cu realitatea, ștergînd cu buretele ignoranței și al doctei lor aroganțe peste cei două mii de ani [s.n.] cînd Biserica a fost modalitatea de rezistență, nu numai națională, dar și spirituală a poporului nostru - ceea ce iarăși se uită -, și sapă la rădăcinile identității lor naționale, Își fac lor Înșiși un prost serviciu” (p. 223). Despre care popor este vorba? Orice manual serios de liceu plasează desăvîrșirea etnogenezei românești În secolele VIII-IX. Prin urmare, s-ar părea că „ignoranța” despre care
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
constituia modelul de referință, presupunea deplasarea populației sărace către periferie. Cel mai grăitor exemplu este Belleville, un cartier muncitoresc din nord-estul capitalei care, În 1856, devenise deja un orășel de șaizeci de mii de locuitori. Mulți dintre aceștia ajunseseră la sapă de lemn din cauza demolărilor lui Haussman și unii Îl numeau „o comunitate de excluși”. În anii 1860, zona era echivalentul suburban a ceea ce fusese Înainte Faubourg Saint-Antoine: un focar ilizibil de insurecții. „Problema nu era că Belleville nu ar fi
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
acestei practici. Țăranii nu scoteau decât rareori din rădăcini copacii sau buturugile mari, Însă acest obicei care limita eroziunea și menținea structura solului era calificat de funcționarii agricoli drept dezordonat și inestetic. Cu câteva excepții, terenurile arse erau pregătite cu sapa sau cotonoaga și nu cu plugul. Agronomilor occidentali li se părea că acești agricultori de-abia „zgârie suprafața” solului, dintr-o profundă ignoranță sau lene, iar acolo unde vedeau terenuri arate În adâncime și monoculturi, considerau că au de-au
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
al XX-lea, individualizându-se printr-un mesianism de poeta vates. Poemul Rugăciune, „unic în literatura noastră prin caracterul lui religios-profetic, prin fermitatea-i învăluitoare” (Ion Negoițescu), îi rezumă crezul estetic: „În pieptul zbuciumat de doruri / Eu simt ispitele cum sapă, / Cum vor să-mi tulbure izvorul / Din care sufletul s-adapă. // Din valul lumii lor mă smulge / Și cu povața ta-nțeleaptă, / În veci spre cei rămași în urmă, / Tu, Doamne, văzul meu îndreaptă.” Născut în mijlocul plugarilor, al clăcașilor, poetul
GOGA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287305_a_288634]
-
iubire. Florica e însă acum căsătorită. Ascultarea impulsului pasional imprimă acțiunii un deznodământ catastrofic: Ana se spânzură, copilul adus de ea pe lume moare și el, iar soțul Floricăi îl surprinde pe Ion la nevastă-sa și îl omoară cu sapa. Drama conjugală și sfârșitul ei violent, întâlnit adesea în lumea rurală, furnizează trama epică a romanului. Dar acțiunea prinde nu numai viața protagoniștilor și a mediului țărănesc, ci și existența notabilităților satului, preotul, învățătorul, notarul, familiile lor, rivalitățile care îi
REBREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
atitudine, tematică și limbaj, poetul refuză totuși bucolicul sau spiritualizarea în manieră gândiristă. Natura, satul, oamenii, cu ritualurile, dar mai ales cu suferințele lor de chinuiți ai pământului - toate au o frumusețe frustă și aspră, colțuroasă: brazdele „fierb în gura sapei”, boii au „sângerat în jug”, solul e „mușcat” de unelte, pastelistul are „aripile înecate-n sânge”, lumina lunii cade-n „țăndări”, satul doarme „somn de metal”, în noaptea cu „păr de smoală” tăcerea dă un „chiot de spaimă”, spărgând „luna
SALCIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289445_a_290774]
-
produsele, dacă tinerii ar avea un viitor asigurat (altul decât pașaportul canadian sau australian), dac-ar exista măcar o singură pătură socială mulțumită (în afara poliției, serviciilor secrete și a plevuștii parlamentare), dacă țărănimea n-ar fi revenit demult la nivelul sapei de lemn, dacă muncitorimea ar fi depășit mentalitatea de clasă conducătoare cu ciocanul în mână, dacă a fi intelectual n-ar însemna un termen de ocară, poate că dl. Constantinescu ar putea să zburde liniștit în paradisul cotrocean. Tot mai
O propunere: desființarea președinției! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17171_a_18496]