1,391 matches
-
în întregul ei, poezia se dovedește expresia unei conștiințe morale și politice, din ce în ce mai inconcesivă cu anormalitatea și nefirescul. Din notația abruptă și sacadată, mizând pe reluarea obsedantă a unor sintagme, și din comentariul sec, de o ironie severă împinsă la sarcasm, ca și din luxurianța austeră a versurilor vitaliste, ea și-a creat un mod de a scrie recognoscibil în oricare dintre poeme. Cu fiecare carte, poeta și-a adâncit adevărata vocație, obținând treptat sufragiile celor mai autorizați și exigenți critici
ALBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285228_a_286557]
-
debutul editorial cu romanul Drumul egal al fiecărei zile. Romanul Dimineață pierdută (1983) transformă un simplu ax familial în carusel de istorie colectivă, întregind în câteva figuri/destine evoluția României de-a lungul veacului XX, sub privirea necruțătoare, plină de sarcasm plebeu, a unui raisonneur cu valențe de arhetip etnopsihologic: Vica Delcă. Tocmai aici se află, întâi de toate, forța autoarei: în cuprinderea epocii în doar câteva personaje. Fără să fie nici pe departe ceea ce, tradițional, se numește „o frescă istorică
ADAMESTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285180_a_286509]
-
umbrele; în 1945, inginerul B., de la Oficiul de studii al Ministerului Economiei Naționale, era numit secretar general al Comisariatului pentru comerț exterior), căuta în artă adevărul și prețul unei vieți. Structural un romantic, urmând linia baudelaireană a rupturii tragice între sarcasm și ideal, nu o dată sentimental, chiar clamoros, poetul forțează originalitatea printr-un stil provocator: imaginea crudă, bătaia de joc vor să denunțe „fără rostul” rizibil și amar al existenței. Revoltat în fața derizoriului, se izbește, cu o încrâncenare sinucigașă, de zidul
BONCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285811_a_287140]
-
antidot pentru rănile insului „crescut din otrăvite plante”. Cu Brom, poetul revine în forță asupra răului care îl roade, psalmodiindu-și spaimele în fața golului și nimicniciei (Bleah) ori dând (în Sonetele lui Sigismund Absurdul) mostre excelente ale „umorului de spânzurătoare”: sarcasm, grimase, stridențe, joc cu absurdul (Adio, Gongul cel pedestru). Ultimul volum, Recviem (1945), scris la moartea soției sale, glorifică iubirea limpezită, intrată în absolut, a cuplului, dar nici acum B. nu se poate opri să nu observe fondul obscur, ambivalent
BONCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285811_a_287140]
-
al XX-lea. Aici, B. se relevă însă și ca autor de beletristică propriu-zisă. Remarcabile sunt paginile de evocare a anilor copilăriei, cu un ton ușor nostalgic, cele despre detențiunea de la Vác surprinzând cu vervă, umor și nu rareori cu sarcasm atmosfera din închisoare, portretul colectiv al bucovinenilor, așa cum i-a cunoscut la Cernăuți, în anii de apariție a gazetei „Patria” (1897-1900). Istoricul, omul politic, sociologul, publicistul și literatul sunt mereu prezenți. Informației, deseori inedită, i se adaugă judecăți rapide și
BRANISTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285862_a_287191]
-
din epocă au întâmpinat cu elogii spovedaniile, și acide și tânguitoare, ale lui B., din Însemnările unui belfer. Rememorarea avatarurilor unei cariere hărțuite de neșansă îi declanșează cusurgiului, care este poate un idealist înfrânt, reacții depresive și înverșunări propulsate în sarcasmul congestionat până la vorba crudă. Dascălul persecutat de frustrări își răzbună, zugrăvind în accente virulent caricaturale „vicleimul fără perdea” al școlii, denunțată, cu o grimasă de aversiune, ca un lăcaș al neomeniei. Sadici și obtuzi, haini, tipicari și chilipirgii, zgripțorii satirizați
BOTEZ-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285831_a_287160]
-
putea să citești lucruri cuvioase/ Fără ca trupul să se poată împotrivi și să scriu/ Și să-mi scrii.” Un an mai târziu, în 1994, B. publică un savuros volum de proză, Te pup în fund, Conducător iubit, cu pagini de sarcasm satiric și funambulesc, lansând un personaj memorabil (IF-ul), în linia figurilor Curții cu miracole, un amestec de haiduc local și James Bond, de Lică-fante-de-Obor, Terente și Zahei, demon și dandy, coțcar și Crai, dar nu de Curtea Veche, ci
BANULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285612_a_286941]
-
publicist. A scris schițe, nuvele, un început de „roman cazon”. Poeziile de factură intimistă sunt naive, versificatorul simțindu-se mai în largul său în rostirea umoristică. Accentele sentimentale, romantice (în lirica erotică e un eminescianizant) lasă locul treptat pornirilor de sarcasm și vehemență. Cele câteva traduceri - din Maupassant, Turgheniev, Théodore Ghèze, Jókai Mór, Hector France, E. I. Bedinghaus - sunt tipărite în „Democrația” și „Adevărul”. O încercare dramatică, Virtute militară, ancorează în tematica predilectă a autorului, angrenat în campania antimilitaristă din epocă
BACALBASA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285521_a_286850]
-
definiției acestei specii dată de Lessing și realizărilor lui La Fontaine; ceva mai îngăduitor a fost cu Ronetti-Roman, al cărui poem Radu îi ocazionează sfaturi literare pline de bun-simț. Adversar al efuziunilor stilistice, C. a folosit atât ironia, cât și sarcasmul, mânuite cu o artă care a făcut din el un polemist de temut. A tradus din Shakespeare piesele Macbeth și Othello, ajutându-se, uneori, și de tălmăcirea germană a soților Dorotheea și Ludwig Tieck. Transpunerile sale au numeroase imperfecțiuni prozodice
CARP-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286121_a_287450]
-
o fac mecanic, Milt. ― Mie o să-mi fie mai greu decât ție. ― Nu mă interesează. ― Credeam că vrei o fetiță. ― Vreau. ― Ei bine, spuse tata, așa putem s-o obținem. Tessie alungă propunerea cu un hohot de râs. Dar, dincolo de sarcasmul ei, avea o serioasă reținere morală. A umbla la un lucru atât de misterios și de miraculos precum nașterea unui copil Însemna să sfidezi soarta. Înainte de toate, Tessie nu credea că e posibil s-o faci. Și chiar dacă era, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mai bun din lume. Îmi dau lacrimile, Phillips, când mă gândesc la tot tutunul ăla care stă acolo, În depozite. ― Poate că am putea trimite un detașament să salveze tutunul, sir. ― Mi se pare mie sau constat o urmă de sarcasm? ― Vag, sir, vag. ― Doamne Dumnezeule, Phillips, am și eu inimă. Aș vrea să-i ajutăm pe oamenii ăștia. Dar nu putem. Nu-i războiul nostru. ― Sunteți sigur de asta, sir? ― Ce vrei să spui? ― Am fi putut să sprijinim trupele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
părinții săi, Milton nu reuși niciodată să scrie În grecește și, pe măsură ce Îmbătrâni, Începu să uite ce Însemnau și cuvintele cele mai simple. Până la urmă nu mai putu să spună mai mult decât mine sau Capitolul Unsprezece, adică mai nimic.) Sarcasmul lui Milton era de Înțeles În Împrejurările date. Chiar În ziua precedentă comandantul lui Îi Încredințase lui Milton o nouă misiune pentru invazia care se apropia. Vestea cea nouă, ca orice veste proastă, nu i se Întipărise În minte de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
citea o revistă. N-a ridicat privirea când am intrat. Mi-am luat și eu un bol și m-am așezat de cealaltă parte a mesei. Probabil că mi-a scăpat o grimasă. ― Care-i problema? mă Întrebă Obiectul cu sarcasm. Ești iritată? Își ținea fața răutăcioasă În palmă. Nici ea nu arăta prea grozav. Avea cearcăne. Erau momente când pistruii ei nu erau Însoriți, ci arătau ca un fel de rugină sau coroziune. ― Tu ar trebui să fii iritată, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
se preface doar că este mulțumit. Un lucru e sigur: își dorește ca posteritatea, pe drept sau pe nedrept, să-l judece ca admiratorii săi de astăzi. Numai că ea se îndoiește. Pe nesimțite o cuprinde remușcarea. Rușinea chiar. Pentru sarcasmul mușcător cu care-l șfichiuie pe Gallus. Ar trebui, din contră, să i fie milă de el. Măreția tatălui l-a făcut să se simtă mereu un pigmeu. Are complexe până și față de fratele său mai mic. Of! Cornelius! Prostuțul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
l-a mai au zit vreodată lăudând pe cineva. Trăiește în sărăcie și proastă reputație, urându-i pe toți și urât de toți. Să fi început să se înmoaie la bătrânețe? Numai Vipsania nu e șocată. Dintotdeauna i-a apreciat sarcasmul. Îi mulțumește pentru cuvintele frumoase cu lacrimi în ochi. Se uită apoi după Herius. Și ar dori să le audă și el. Poate așa i se va trezi orgoliul rasei și al literelor. Că băieții ei n au moștenit nimic
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
stăpâne, nici taurul nu se silește, îi întrerupe gândurile un individ numai piele și os, înfășurat într-o togă jerpelită și uzată până la urzeală. Germanicus îl recunoaște imediat. Clutoricus Priscus. Poet talentat și inteligent. Scrierile lui, pline de ironie și sarcasm, nu sunt lipsite de originalitate. Iar despre el a vorbit întotdeauna cu respect. — Dacă trupul mi-ar fi mai puțin nevolnic, spune sfriji tul, ți-aș plămădi o carte care ți ar face numele nemuritor în lume. Rotește ochii mari
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
hiperbolizat și pamfletul de orice tip pot fi exagerate, tușate în linii cât mai expresive până la violente, având libertatea de pătrundere în universuri limitate prin redarea lor în manieră comică. Scriitori din literatura universală dar și română utilizează satira, ironia, sarcasmul pentru a cuprinde semnificațiile urâtului într-o esență moralizatoare, ludică. S-au dezvoltat, astfel, diferite forme concrete ale grotescului prin care se produce umorul, conservându-se, totodată, spiritul principial. Scrierile fantastice antrenează deseori în acțiunea lor complexă personaje încadrate altor
Convertirea grotescului în comic la Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
celor două lumânări de pe masă și a focului scânteietor din șemineu. ― Așa e mai bine, spune el, așezându-se. ― Mult mai bine, aprob eu. Acum de-abia te pot vedea, mai spun. Este o glumă, se pare că vechiul meu sarcasm nu vrea să stea în banca lui în noaptea asta, și-i mulțumesc încă o dată stelei mele norocoase că Brad este (a) american și (b) din California, ceea ce înseamnă că sarcasmul este străin pentru el, așa cum sunt și pantalonii scurți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
spun. Este o glumă, se pare că vechiul meu sarcasm nu vrea să stea în banca lui în noaptea asta, și-i mulțumesc încă o dată stelei mele norocoase că Brad este (a) american și (b) din California, ceea ce înseamnă că sarcasmul este străin pentru el, așa cum sunt și pantalonii scurți Marks & Sparks. ― O, spune el, părând jignit. Scuză-mă dacă te dezamăgesc. ― Nu, Brad, îl împac eu, îndrăznind o mână spre el. Glumesc, e umor britanic. Scuze. ― Aha, spune el, încercând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
plăcea nespus să te cunoască! Ceea ce nu este tocmai adevărat, pentru că Brad a prezentat un interes surprinzător de redus pentru ce fac eu sau cu cine mă văd când nu sunt cu el. ― Da, spune Lauren, cu o umbră de sarcasm în voce. Îmi place la nebunie s-o fac pe însoțitoarea. ― N-ai fi însoțitoare, spun eu, și-mi dau seama că nu par deloc sinceră. Brad și cu mine nu suntem așa. ― Brad și cu mine. Așaaaa: e sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
aceasta căpătasem posibilitatea să răspund, cu toate că suferința pe care mi-o pricinui vorba ei mă împiedica să mai dau vreo importanță faptului că întrebările erau, cel puțin pentru moment, înlăturate. Am mers pe singurul drum ce-mi sta la dispoziție: sarcasmul. - Tu cu un locotenent! Pentru asta m-am căznit să te învăț, să te fac neprețuită printre camaradele tale, să poți descifra ideile cele mai subtile?! Nu ți-ar fi milă de tine însăți? Un locotenent, care ar spune în loc de
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
popoare în prezent" (10 septembrie 1936). Doar câteva săptămâni după ce izbucnise conflictul în Spania, câteva echipaje de pe vasele de război portugheze se revoltă. Portugalia devine ținta atacurilor presei de stânga engleze și franceze, cărora Salazar le răspunde cu un strivitor sarcasm. Dar supărarea Angliei nu-l intimidează. Salazar amintește tuturor că armata, în Spania, nu luptă contra democrației parlamentare ci, contra comunismului. Apariția milițienilor comuniști a schimbat total datele inițiale ale problemei spaniole. Oricare ar fi fost originile conflictului, prezența milițienilor
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
nou, un cor de râsete se ridică din masa de oameni. Sebastianus intui că acel războinic trebuia să fie de rang mai înalt, căci era înconjurat de o suită consistentă de oameni înarmați, care îl sprijineau cu sporovăiala lor. în sarcasmul său, în privirea sa arogantă putea citi o ostilitate bine înrădăcinată și de neînlăturat. — Trebuie să mă credeți. Armata care urmează să vină e o armată mare: cele mai bune trupe de elită și trupe regulate, îi asigură cu nerușinare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și dintre romani. Augusta e, oricum, în stare să reziste până la sosirea lui Etius. Sebastianus ar fi vrut să intre în pământ de rușine din cauza neputinței sale de a da iute un ajutor adevărat. Găsi, totuși, puterea de a înfrunta sarcasmul lui Gundovek, punându-se la dispoziția sa: — Am cu mine treizeci de oameni, dar poți să dispui de noi cum crezi de cuviință. în ochii lui Gundovek trecu repede un fulger de ironie. Se limită, însă, să încuviințeze: — Și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
era prea mare ca să-și facă... scrupule, așa ziceți voi, nu? Dar spune-mi, urmă el, punând-i o mână pe umăr, am aflat că fiul lui Waldomar e mort. Romanul zâmbi acid. — Văd că ești foarte îndurerat, observă cu sarcasm. în schimb, nu ați reușit s-o ucideți pe sora lui. Nu-i scăpă lumina unui viu interes pe care acele ultime cuvinte o aprinseseră în ochii lui Balamber; acesta, într-adevăr, îl descusu mai departe. — Chiar așa, fata. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]