1,002 matches
-
anii 1911 o prefață: "O fată, intrînd în bal împodobită cu toate grațiile frumoasei vîrste, nu mai are nevoie de recomandația unei mătuși." Unii contemporani au notat despre Caragiale impresii contradictorii ("June pesimist, sceptic și cinic" Iacob Negruzzi, "totdeauna vesel, sarcastic, glumeț" Pantazi Ghica) sau l-au stigmatizat ("Caragiale, ăla, berarul") așa cum la rîndu-i a procedat nu de puține ori: "Nu-l mai da în gazetă îi scria lui Zarifopol despre un critic muzical dă-l mai bine în alta." Pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
oamenilor cu reputația de a avea maniere rafinate. Binecunoscuta remarcă făcută de Mahatma Gandhi, că ideea de civilizație britanică ar fi una bună, se află spre sfîrșitul unui șir lung de reproșuri de acest fel, dintre care atacul dur și sarcastic al lui Jean-Jacques Rousseau asupra lui Hobbes și a societății civile moderne este renumit: Deschid cărțile de drept și de etică; îi ascult pe profesori și juriști; și, cu mintea plină de doctrinele lor seducătoare, admir pacea și dreptatea instaurate
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
Agnes Butz, a murit din cauza unui avort. A doua, Marie Dähnhardt, fiica unui farmacist cu stare, cunoscută în cercul Liberilor, după primele certuri conjugale, l-a părăsit pentru altul. Dedicația din Unicul "Iubitei mele Marie Dähnhardt" este poate o aluzie sarcastică la comportamentul avut de emancipata lui soție. Din respect pentru adevăr trebuie să adăugăm că Stirner a avut ideea neobișnuită pentru un filozof, și într-o oarecare măsură nesăbuită ca, folosind zestrea acesteia, să vândă lapte pentru tot Berlinul. Din
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
din ce în ce mai tenace și furibund a provocat nu numai epuizarea marilor idealuri precum Dumnezeu, Binele și Adevărul, ci și subminarea din temelii a oricărei posibilități de a umple golul de sens ce rezulta de aici. În afară de aceasta, critica inspirată din Nietzsche, sarcastică și tăioasă, nu a fost o simplă descriere, ci a contribuit la inițierea sau accelerarea stării de criză pe care o descria. Rezultatul este bine cunoscut: a fost "deșertul care înaintează", prelungirea umbrei nihilismului. Iată de ce în secolul al XX
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
și „povestea” potrivit căreia, sicriul masiv, cu trupul greoi al lui Creangă nu ar fi putut fi scos nici pe ușă, nici pe fereastră, și doar prin dărâmarea unei părți din perete s-a reușit plecarea. Prilej, poate, pentru ironizarea sarcastică a adunării de către duhul lui Creangă, ce ar fi vegheat. O ultimă imagine a povestitorului este făcută de N. Iorga, student în Iași la acea vreme, martor la înmormântare: „stătea în biserică, și avea două lumânări la cap. Se uită
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
p. 220, r. 12 13 : „cată să nu dăm cinstea pe rușine și pacea pe gâlceavă!”îndemn la păstrarea unui bun renume și la menținere unei atmosfere calme și împăciuitoare; r. 20 : „Mai trăiesc ei oamenii și fără popie” aluzie sarcastică adresată celor care aspiră, oarecum, la o scară socială mai înaltă; retezarea elanului, a impulsului ce animă un suflet dornic de ascensiune; r. 30 31 : „Are să urmeze cum știm noi, nu cum vrea el, că doar nu-i de capul
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
mele) sau atunci când proiectează, ca-ntro oglindă, imagini juvenile (în postura de îndrăgostit) cu acelea ale copilăririi (în postura de tată), precum în schița Gerul iubirii. Surprindem în proza scurtă a lui Petre Barbu, deopotrivă, discrepanța dintre generații (Meciul unchiului Petrică), sarcasticul peisaj al umbrelor (Carnavalul nemuritorilor) sau trăiri contradictorii de-un pitoresc donquijotesc (Surâsul cailor). în multe dintre textele sale domină multă durere și resemnare. Multe limite. De ce aceste limite, încorsetări și decepții? De ce stările de angoasă domină naratologicul? Sunt întrebări
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
între infinit și viață...” Ceea ce fascinează la tânărul poet este vigoarea frazării, subtilitatea încrengăturilor contextuale, ritmul dansant al versului liber, neîncorsetat de rigorile prozodiei tradiționale, însă cu o fastuozitate descriptivă și muzicală distinsăși distinctă. Dacă la Arghezi, decizionalul dobândește sonorizări sarcastice: „Să-mi fie verbul limbă / de flăcări ce distrug...” sau „Cuvântul meu să fie plug”, la Tudor Calotescu, ascensiunea icarică impune, deopotrivă, tentații demiurgice (deloc arogantice), precum și revoltă creatoare: „îmi privesc revolta / ca o dorință / de înalt / apoi înțeleg / să
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
asemenea reținut că... “Iără să aibă niciun fel de simpatie pentru Germania nazistă”, reputatul critic “considera intolerabilă o victorie rusească...” Iată cum omul Eugen Lovinescu s-a lăsat dominat, uneori de gesturi sinistre (îl “bântuiau gânduri de sinucidere”), însă tonul sarcastic, justițiar al istoricul Lucian Boia nu iartă: “n-a mai fost cazul: a murit (16.07.1943) cu un an înainte de intrarea Armatei Roșii în România”. (p. 214) Pasaje relevante sunt acordate de cercetătorul Lucian Boia, pentru a defini personalitatea
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
la nivel de mesaj 91. Bunăoară, părinții detectează adesea starea de decepție a copilului nu atât din cuvintele rostite de acesta, cât din modul în care copilul își expune "problema". Prin intermediul paralimbajului, putem spune daca vorbitorii sunt sinceri, cinici ori sarcastici. Mai mult, originea geografică a unei persoane poate fi strâns determinată de paralimbajul sau. La rândul lor, Mark Knapp și Judith Hall vorbesc de două mari categorii specifice paralimbajului: calitățile vocii și vocalizările. Calitățile paralingvistice ale limbii includ: intensitatea, ritmul
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
grijă de-un bărbat. Că așa e Ilie, trebuie să ai grijă de el. - Eu n-am avut grijă? - Eu știu? Așa i s-o fi părut lui. Florica rămase tăcută. - Nu l-am gâdilat la tălpi, spuse ea deodată, sarcastică, și frumusețea pe care i-o cunoșteam străluci intens pe chipul ei. Țineam la el, dar așteptam să facă pasul. De ce nu-l făcea? - Țiganca e foarte mieroasă, zisei și izbucnii în râs. Dar ea avea lacrimi în ochi și
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
gestație lungă, a răsărit târziu, acoperită des de zăpezi grele. După plecarea mea de la Statistică într-o seară am avut la corectură un nou coleg. Era chiar el, un băiat cu iritări bruște, repede reprimate, cu un râs subțire și sarcastic. Ceva ne atrăgea pe noi doi, dar natura fiecăruia era atât de diferită încît zadarnic plecam împreună după ora unu și rătăceam în noapte, discutând îndelung, că apropierea nu se producea. Starea sa de spirit era dominată de o amărăciune
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
zadarnic plecam împreună după ora unu și rătăceam în noapte, discutând îndelung, că apropierea nu se producea. Starea sa de spirit era dominată de o amărăciune a cărei sursă îmi scăpa, îi ironizam deprimările iritate, el umplea cu inventive imprecații sarcastice optimismul meu congenital și mai ales naiva mea încredere în mine. Ei bine, de ce nu o naivă încredere în tine însuți? E mai bună o inteligență prea ascuțită, care să-ți aducă drept dar zilnic revelația ticăloșiei altora și să
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
ei imprevizibile. Scepticismul e mai viu și mai activ decât nepăsarea mulțumită, relua el apoi afectuos, dîndu-și poate seama că în forul meu interior mă bizuiam și eu pe ceva, dacă râdeam de el, și fiindcă râsul meu nu era sarcastic ca al lui, ci încărcat de dorința neascunsă de prietenie. Ce-ai de gând să faci cu nuvelele tale țărănești? Sunt bune, ai talent, dar depinde ce faci cu el." "Ce pot să fac, Ioane, decât ceea ce se face cu
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
debarcarea aliaților în Italia, pe o scenă de astă dată în care se juca o piesă nefictivă și în care în mod bizar și incongruent apărea iar Mussolini. Se înțelegea ceva paralogic, ceva paradoxal. Asta mi-a inspirat un articol sarcastic cu drama lui Mussolini, cu regret caustic și ipocrită mâhnire că talentului său de dramaturg i-a fost dat să fie gustat în Norvegia, înainte de a ne fi dat nouă, aici în România, să-l gustăm ca frați întru latinitate
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
RĂSPUNSE MARIN. VIOLENȚA NU ESTE NICIODATĂ INDISPENSABILĂ. Atunci de ce... BĂIATUL ERA EVIDENT ZĂPĂCIT. DACĂ PRIZONIERUL, SPUSE MARIN CU HOTĂRÂRE, NE DĂ TOATE INFORMAȚIILE DE CARE AVEM NEVOIE, NIMENI NU ÎL VA ATINGE CU UN SINGUR DEGET. Îi adresă un surâs sarcastic lui David, care își mușcă buzele, gândindu-se că erau puține șanse ca spionul să fie atât de cooperant. În plus, adăugă Marin, s-ar putea să vrem să îi schimbăm părerile în anumite privințe și să îl trimitem înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
de Spionaj îi atrase atenția că ordinul era cam vag, fapt pe care trebui să îl recunoască. Putea fi considerată inteligentă o persoană care mai lupta încă pentru reînflorirea unui comunism perimat? Întrebare la care Marin răspunse cu un surâs sarcastic, încheind discuția. \ Dragul meu Rex, este vorba de o inteligență aparentă, care de fapt prezintă multe lipsuri. ORDONĂ ȘEFULUI STATULUI-MAJOR SĂ TRANSMITĂ MARELUI JUDECĂTOR TOATE INTEROGATORIILE CARE AVEAU LEGĂTURĂ CU EXPLOZIA, DUPĂ CARE TRIMISE EL ÎNSUȘI DICTATORULUI UN MESAJ OFICIAL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
tot timpul prieteni. Solistul amuțește. — Iată, deci, reia glasul repezit al animatorului, suntem aici, atâția, cu justificări felurite. Politica și arta, când rămân un protest, nu pot fi decât apropiate. — Și iubirea, probabil... îl întrerupe, de data asta, interlocutoarea. Zâmbetul sarcastic pe care l-a tot amânat doar mijește, privirea rămâne obturată de ventuzele negre ale ochelarilor. Dar iată, cu totul surprinzător, nu-i dă răgaz. — Așa sunt trenurile. Duc tot felul de răzvrătiți. De la neveste sau slujbe, de la părinți, de la
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
cuceriți, când Cosimo era de-acum un bărbat în puterea vârstei, de faima lui în organizarea celebrelor mascarade. Valoarea pânzelor sale a crescut, se pare, abia după ce devenise celebru în organizarea carnavalului ; alegerea subiectelor și realizarea orna mentației perfecționaseră triumfuri sarcastice și întunecate. Muzică, scenete, alaiuri de călăreți provocau iritarea și plăcerea poporului. Caii înaintau, împodobiți, luminați, noaptea, de costumele strălucitoare de podoabe ale călăreților purtând, în mâini, deasupra capetelor, făclii puternice. Nevoia de-a submina, folosind orice prilej, tot ceea ce
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
s-au născut mari spirite: Lucian Vasiliu, Mihai Ursachi, Emilian Marcu, Ion Chiriac... L-am cunoscut în culmea gloriei, atật ca bărbat, cật și ca literat. Era fascinant, tulburător ca apele repezi de munte, gingaș și delicat ca o fecioară, sarcastic și hieratic ca un demon, într-un cuvậnt Virgil era omul de geniu, așa cum mi-l imaginasem eu din nenumăratele mele lecturi. Odată, fascinată de lectura unei cărți de specialitate, (Medici despre geniu), în care îl recunoscusem drept pacient, am
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
ochiului să văd dacă vine sau nu către mașină. De venit, nu venea, dar nici nu mă ignora, rânjind la mine. Am dat înapoi, am deschis geamul și am întrebat-o: "Nu vă supărați, ăsta-i drumul spre Constanța?" Zâmbet sarcastic și ochi peste cap am primit drept răspuns, exact când din partea cealaltă aud: "Vorbiți românește, domnu'", mă întreba o cucoană care prins momentul, "că vă arăt eu unde e Constanța dacă mă luați și pe mine." Cum să-i explic
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
culturii, petrecute în alte părți simultan cu mișcările de emancipare și liberalizare din jurul anului '68. Au încercat să facă lucruri oarecum consonante cu arta pop, cu muzica rock, cu toate mișcările estetice alternative, o poezie orală și prozaică, ironică și sarcastică. A fost un efort aproape eroic de debarasare de prejudecățile și reziduurile artei "mari". Din anii '80 încoace fața poeziei românești este complet schimbată. Dar publicul nu a fost recâștigat. Cărțile nu se vând în tiraje mai mari, poate dimpotrivă
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
cap să spăl totul. În afară de asta, niciodată nu mă deranjez să cumpăr lapte, cu toate că În general am bere În frigider. Iau o Înghițitură și ridic din sprâncene. — E slab. Așa e el. N-are coloană vertebrală, scuipă ea o precizare sarcastică. Ei bine, Confratele Blades e În rahat nu glumă. Dar eu trebuie să-mi susțin Confratele aici pentru că, dacă l-aș ponegri, În ochii ei ar dovedi o lipsă de caracter a mea, deși sunt nevoit să mă comport ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
așteptau la nimic bun, ci doar la și mai multe umiliri. Le plăcea la nebunie ideea unei gagicuțe frumoase cu proteză. Îți aduci aminte de termenul pe care-l foloseau, cuvântul ăla care ieșea din gurile lor batjocoritoare, limitate și sarcastice: handicapată. În curând n-ai mai fost virgin. Nici tu nici Rhona. Nu puteați s-o puneți la ea acasă sau la bunica ta, așa că o puneați sprijinindu-vă de stâlpii vechiului pod acolo lângă râu. Era Întuneric și liniște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
încercat să dea mai mult farmec relatărilor prin includerea unui material fictiv, îndepărtîndu-se astfel de la adevărata îndatorire a unui cronicar, și anume de a înțelege evenimentele trecutului. Oscar Wilde (1989:226) l-a privit pe Herodot într-o lumină mai sarcastică, numindu-l nu "părintele istoriei", ci "părintele minciunilor", astfel atribuindu-i definiția lui Satan, după cum reiese din Ioan 8:44. În vremuri mai recente, numeroase expuneri ale evenimentelor din trecut care intrau în contradicție cu unele perspective general acceptate, au
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]