1,927 matches
-
omul de teatru fiind un desenator înzestrat, cu o înclinație pronunțată spre caricatural (cum spune singur - într-un interviu acordat lui Ion Biberi - cu o „viziune caricaturală și tragică a vieții”). A deschis, de altfel, mai multe expoziții cu desene satirice, atrăgându-și prețuirea deosebită a lui Tudor Arghezi. Iar spectacolele pe care le-a montat poartă amprenta unui fel al său de a vedea, dominat de valențele plasticității. Intervențiile lui, de un radicalism ce nu se dezminte, apar în „Universul
SAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289518_a_290847]
-
Tel Aviv, continuându-și activitatea de ziarist. E redactor principal la publicațiile de limba română „Viața noastră” (rubrica „Cronica fantezistă”), „Revista mea”, „Facla”, apoi la „Ultima oră” (pagina de umor „Lama?”), „Orient-Expres”, „Tribuna” și „Minimum”. O vreme scoate și revista satirică „Muzeul de ceară”. În cele peste trei decenii de scris israelian semnează numeroase volume de proză și poezie, începând cu Pe o planetă comică (1976). Este, între altele, redactor-șef la numerele anuale din „Izvoare”, vicepreședinte (1967) și președinte (1981
SCHECHTER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289549_a_290878]
-
Și scriitorul însuși are discursul critic dulce-amărui al inteligenței contemporane, situându-se între Charlie Chaplin și Shalom Alehem, strămutați în Tel Aviv. În fine, în poezia lui S. suprarealismul, șocul arbitrarului se accentuează. Știri eterne (1992), o carte de versuri satirice, comunică fragmente din realitatea anului 1990, la fel de tensionată ca în Israelul anilor ce vor veni. Ziaristul trebuie să își găsească un sponsor, lucru cu atât mai dificil, cu cât e nou-venit. Lăcomia, iubirea de arginți și alte năravuri sunt abordate
SCHECHTER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289549_a_290878]
-
sunt o sursă spumoasă de umor. Bănuiala că bărbatul ar fi ucenic al Sfântului Anton e dezmințită printr-un comunicat al organizației de pensionari „din cartierele de lângă Olt”, întreaga aventură având așteptatul happy-end, când toți se împacă. Sunt vizibile intențiile satirice ale autorului, înscrise în arhitectura ficțiunii. De pildă, membrii cercului simbolic numit „Arta noastră, viața noastră” încearcă să pună în scenă o piesă de teatru intitulată Ei pășesc spre țelul propus, prilej pentru S. de a realiza o parodie a
SECELEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289594_a_290923]
-
1983. Repere bibliografice: Nicolae Ulieru, „Eternitate locală”, RL, 1973, 13; Gabriel Gafița, „Eternitate locală”, VR, 1973, 7; Valeriu Cristea, „Eternitate locală”, RL, 1973, 35; Zaharia Sângeorzan, Certitudinea debutului, CRC, 1973, 52; Ulici, Prima verba, I, 34-37; Eugen Simion, Un roman satiric, LCF, 1976, 23; Iorgulescu, Scriitori, 243-246; Voicu Bugariu, Analogon, București, 1981, 56-59; Ilie Purcaru, „Solfegiul biruinței”, R, 1983, 9; Poantă, Radiografii,II, 158-159; Cosma, Romanul, I, 210-212; Ulici, Lit. rom., I, 373-375; Popa, Ist. lit., II, 1007. A.F.
SECELEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289594_a_290923]
-
despre Popi, Paul Zarifopol remarca buna „concentrare artistică”, apoi „compoziția armonică”, „echilibrul delicat între plastic și dramatic”, „sobrietatea elegantă”, pentru a conchide că textul se înscrie „la loc bun în inventarul artei narative europene”. Romanul Concina prădată are un substrat satiric, infuzat cu o perfectă artă a voalării, a disimulării, lăsând cititorul să tragă concluzii privind numeroasele personaje din protipendada Iașului de pe la 1910. Din această perspectivă, Concina prădată se înrudește cu Craii de Curtea-Veche, scrierea lui Mateiu I. Caragiale, sondând zonele
SCORŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289573_a_290902]
-
visul compensator, disperarea sunt temele unor scurte poeme retorice și convenționale, în care efuziunea discursivă nu compensează deficitul de lirism. Accentul autobiografic, expresia aspră, sincopată, cu tentă de satiră, dar și de lamentație, produc rareori o atmosferă poetică originală. Înclinația satirică și tendința către formele concentrate se concretizează în câteva cicluri de epigrame. Stimulul cercului de epigramiști ploieșteni, precum și influența tutelară a lui Al. O. Teodoreanu sunt evidente în Epigrame (1938), Poante bahice și Epigrame (ambele din 1941). Orientarea către sonet
SECREŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289601_a_290930]
-
cu bine. În Călătorie în doi îndrăgostiții, separați o vreme, se reîntâlnesc întâmplător la mare și „filosofează” pe tema iubirii, încuiați, din greșeală, pe dinafară, într-un magazin de aparate electronice. Comicul nu e întotdeauna gratuit, uneori el îndeplinește funcții satirice. În Hotelul astenicilor, piesă cu mare audiență la public, prezentă pe afișul Teatrului „C. I. Nottara” stagiuni în șir, o doctoriță inimoasă are o inițiativă ce deranjează inerția instaurată în spitalul unde își desfășoară activitatea. Doctorița acționează pentru a-și
SERBAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289629_a_290958]
-
în vorbire și scriere (I-III, 1879-1885), publicată mai întâi în „Amicul familiei”. A avut, de asemenea, preocupări de teorie, istorie și critică literară. Cursurile sale de istoria literaturii, împărțite pe perioade sau pe genuri (teatrul, scrierile istorice, lirica, literatura satirică și didactică etc.) nu s-au păstrat. A cercetat și a comentat texte vechi, printre care o psaltire calvino-română, un abecedar românesc din secolul al XVII-lea, o traducere manuscrisă din Homer, făcând el însuși o tălmăcire din Cezar (De
SILASI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289668_a_290997]
-
Alexandrescu, Cezar Bolliac. În 1858 îi apare o Colecțiune de poezii scrise în esiliu. E aici o lirică searbădă și monocordă, autorul lamentându-se întruna, pururi nemângâiat de pierderea iubitei și covârșit de amărăciunea exilului. Nota socială, uneori cu adresă satirică, nu lipsește. Unele poezii sunt adaptări din grecește. De oarecare interes ar fi elementele exotice și mai ales cele de pastel. Nu doar în sensul observației caracterologice, ci și în plan etic S. e un critic lipsit de seninătate, un
SERRURIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289646_a_290975]
-
Transilvania”, „Vatra”, „Steaua”, „Magazin istoric”, „Viața românească”, „Urzica”, „România literară”, „Cuget românesc” ș.a. Este membru fondator al Societății Române de Haiku, membru asociat la International Haiku Society din Tokyo. S. compune o poezie instalată în tradiție, nostalgică, deseori cu unde satirice. Critica l-a apropiat de Ion Marin Iovescu, după cum există înrudiri și cu Marin Sorescu, în direcția cultivării limbajului regional. De asemenea, el e un producător, în spațiul românesc, de versuri în stil clasic nipon, adoptând formele prozodice haiku, tanka
SMARANDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289732_a_291061]
-
argheziană a poemului în proză, în vreme ce romanul poate avea ceva de „basm modern” (Ochii Maicii Domnului), alteori devenind receptare-interpretare a imaginii lumii „din unghiul derizoriului” (Cimitirul Buna-Vestire). Sunt scoase în evidență valențe complementare sau convergente cu cele din lirică. Pamfletarul, satiricul, moralistul e prețuit nu numai pentru arta prozastică, dar și pentru nu puținele rezonanțe contemporane - el vorbește despre versatilitatea politicianistă, ipocrizii și „demagogii succesive”, forme de impostură socială, morală, culturală -, în temeiul captării unor formule caracterologice care nu rămân limitate
SIRBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289704_a_291033]
-
redactor la Editura Politică, apoi la Editura de Stat pentru Literatură și Artă și la Editura Meridiane. În 1954 se pensionează din cauza sănătății precare. S. debutează editorial în 1956, cu romanul Familia Calaff, care atestă o prozatoare viguroasă, cu înclinații satirice, greu de plasat în registrul canonului ideologic al timpului, conform căruia ar fi trebuit criticate valorile vieții burgheze. Așezându-se în zona unui realism cu valențe naturaliste, romanul dezvoltă istoria unei familii de origine evreiască, în perioada interbelică, insistând pe
SOARE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289737_a_291066]
-
1865. După ce la 4 martie primește un avertisment pentru o caricatură ireverențioasă față de marile puteri, o săptămână mai târziu revista lui C. Alexandru (Alessandre), caricaturist cunoscut în epocă, a fost suspendată. Se pare că publicația, replică autohtonă a celebrei gazete satirice franceze „Le Charivari”, ar fi fost redactată, sub pseudonimul Rudolf Ivăncescu, de Radu Ionescu, desenatorul C. Alexandru fiind director doar cu numele. Câteva Apreciațiuni literare periodice îl arată, de altfel, pe redactor familiarizat cu viața culturală din București. O Cronică
SARIVARI ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289500_a_290829]
-
T. Orășanu, în timpul uneia din desele suspendări ale ziarului său „Nichipercea”. Gazeta din 1871 este însă editată și redactată de G. Dem. Teodorescu (Ghedem), care nu mai colabora la periodicele umoristice scoase de N.T. Orășanu. S. polemizează cu celelalte foi satirice ale vremii. Lui Orășanu i se reproșează că a abandonat apărarea intereselor țării de când a obținut funcții oficiale. Ghedem critică și monarhia; poezia și-ar fi pierdut aura romantică, iar poeții, în loc să trezească sentimentele patriotice ale poporului, se îngrămădesc pe
SARSAILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289504_a_290833]
-
mai puțin preocupată de probleme culturale, se publică totuși articole cum e cel aparținând lui Irimia Jitaru, Bârladul cultural. De reținut și intervențiile pe teme de actualitate ale lui A. Z. Volbură, Antisemitismul - o inepție și Hitlerismul... . Un amuzant poem satiric, nesemnat, este dedicat, în 1922, lui Ion Mihalache, atunci aflat în opoziție. I.I.
SARJA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289501_a_290830]
-
a actorilor, punerea în scenă nesatisfăcătoare etc. Într-o recenzie la Tentamen criticum el combate exagerările etimologiste ale lui A. T. Laurian și tot el alcătuiește note bibliografice, comentează stilul gazetelor din București, se ocupă de cele mai vechi poezii satirice românești, scrie un studiu asupra spătarului Nicolae Milescu, compune versuri. Un foileton excelent, intitulat Scene din pasagiu, în care sunt surprinse elemente caracteristice ale boemei bucureștene, pare să fie scris alternativ de Hasdeu, de I. C. Fundescu și Șt. Vellescu. În
SATYRUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289511_a_290840]
-
, Eugen (18.VI.1886, Lehliu - 1965, București), prozator, publicist și autor de versuri satirice. Este fiul lui Radu Todie, agricultor. Face șapte clase primare în satul natal și urmează apoi Școala Normală din Craiova, Liceul „Matei Basarab” și Liceul „Sf. Sava” din București, pe care îl va termina în 1906. Învățător suplinitor la Luncavița
TODIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290205_a_291534]
-
publicistică de factură socială. Alte poezii, schițe, nuvele, fragmente de roman îi apar în „Drum drept”, „Viața românească”, „Scena” (1917-1918), „Izbânda”, „Însemnări literare”, „Luceafărul”, „Ramuri”, „Cuvântul liber” (seria 1919-1921), „Curentul”, „Neamul românesc literar” ș.a. Intervențiile pe teme politice și versurile satirice referitoare la realitățile anilor ’20-’40 ai secolului al XX-lea și le tipărește în gazeta „Lupta”, pe care o scoate la Lehliu în 1919, și în revista „de atitudine politică” - scrisă numai de el - „Palaelibus”, din 1933, dar și
TODIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290205_a_291534]
-
1929) și Menton, ca presupus traducător al romanului Triunghiul adulterului (1932) al unui scriitor străin fictiv Kiribiri, text care, în realitate, îi aparținea. T. e autor - de cele mai multe ori în colaborare cu Alexandru Bilciurescu - de romane de consum, frivol-erotice și satirice: Triunghiul adulterului, Doamna Casanova (1932), Fecioare la licitație (1933), Rumba dragostei (1934), Bucureștence (1936), Paraziții tacâmului (1938), Grădina zoologică (1940), Viața la microscop (1942). Nu lipsite de interes sunt încercările consacrate lui Sadoveanu, de factură biografică și bibliografică, având mai
TONEGHIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290225_a_291554]
-
T. a colaborat, în primii ani, și Iacob Negruzzi, expediind din Iași corespondențe (semnate cu inițialele B.B.), unde, uneori, în relatarea unor aspecte ale vieții politice sau mondene, trece de la un ton ușor, câteodată chiar frivol, la un altul critic, satiric. De la Berlin, unde era student, Petru Th. Missir trimite, de asemenea, corespondențe, în care se ocupă de mișcarea intelectuală și literară. Mai publică A.I. Odobescu (studii de arheologie), I. Em. Florescu, Al. Lahovari, Gr. G. Păucescu (articole politice), Elie Baican
TIMPUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290177_a_291506]
-
TRIBUNA LIBERĂ, gazetă apărută la Focșani, bisăptămânal, de la 14 noiembrie 1894 până la 15 mai 1895 și de la 11 februarie la 14 octombrie 1896. Un bun ziarist, C. B. Stamatin-Nazone, totodată autor de scrieri satirice și semnatar al unui volum de portrete literare, scoate acest periodic în care s-au republicat poezii de D. Bolintineanu, Constantin Negruzzi, V. Alecsandri, B. P. Hasdeu, D. Petrino, Mihail Zamphirescu, Veronica Micle, Duiliu Zamfirescu, George Coșbuc, I. Păun-Pincio, Traian
TRIBUNA LIBERA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290251_a_291580]
-
întregul discurs poetic e scris cu vervă, cu o anume tentă ironică și un anume ton glumeț, finalul aduce expresia mai limpede a lirismului lui T., care dobândește valori sporite, prin contrast cu restul poeziei: „Gâze, flori întârziate!/ Muza mea satirică/ V-a-nchinat de drag la toate/ Câte-o strofă lirică./ Dar când știu c-o să vă-nghețe/ Iarna mizerabilă/ Mă cuprinde o tristețe/ Iremediabilă”. El este, în același timp, un poet melancolic al singurătății, al liniștii silvestre și al înnoptării (Balada
TOPIRCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290228_a_291557]
-
având o valoare aparte prin „coloratura eroică”, balada Trei păcurari, o variantă a Mioriței. Volumul este alcătuit din colinde, orații și cântece de nuntă, cântece de înmormântare, descântece, balade, cântece de dragoste și dor, cântece de jale și înstrăinare, cântece satirice și strigături, povești, legende și snoave. Acestea au fost culese între 1906 și 1961 de prin comunele și satele bănățene și crișene pe unde folcloristul a copilărit ori și-a desfășurat activitatea, în cea mai mare parte din Bodrogu Vechi
UGLIS-DELAPECICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290324_a_291653]
-
1866, editată de Georgiu Ardeleanu și Iosif Vulcan; la 1 ianuarie 1865 Georgiu Ardeleanu anunțând că părăsește orașul definitiv, U. „va ieși numai sub redacțiunea lui Iosif Vulcan”, devenit și proprietar. Alături de „Tutti frutti”, U. este una din primele publicații satirice din Transilvania. Programul se conturează în poeziile În loc de prevorbire și Programa mea, în care Iosif Vulcan își propune să-i combată pe toți cei „vrednici de satiră”, ca și șarlatania, bigotismul, ciocoismul și alte asemenea tare. Vulcan rămâne cel mai
UMORISTUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290338_a_291667]