698 matches
-
s-ar fi comunicat că celularul fusese dezactivat.) Victor zăcea în poziție fetală, scuturat de friguri, pe pardoseala de marmură din hol. Câinele zâmbitor care alergase atât de bucuros spre mine doar cu câteva minute mai devreme, nu mai exista. Scâncea. Când m-a auzit apropiindu-mă și-a ridicat ochii triști, sticloși, continuând să tremure. - Victor? am șoptit. Câinele îmi linse mâna când m-am aplecat să-l mângâi. Sunetul limbii lui lingând pielea uscată a mâinii mele a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
asta basta. — Și cu nunta cum rămâne? Nu mai trebuie să-mi fac nici o grijă în legătură cu nunta. Suze, rămân cu tine. Punct. — Pe bune? Începe să-i tremure bărbia. Mersi, Bex. Schimbă cu grijă poziția bebelușului în brațe, și el scâncește ușor. Dar... te pricepi vreun pic la copii? — Nu trebuie să știi nimic, stai liniștită! zic încrezătoare. Nu trebuie decât să-i hrănești, să-i îmbraci în hăinuțe frumoase și să te plimbi cu ei în cărucior prin magazine. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
iar eu începusem să fiu destul de mândră de mine. Însă dup-aia am intrat la Karen Millen, și tocmai puneam pe mine o pereche de pantaloni de piele, când a început să urle ca din gură de șarpe. Nu să scâncească suav și drăgălaș. Nici să se vaiete finuț, cu decență. Nu, m-a cadorisit cu un zbierăt din toți bojocii, gen Femeia asta m-a răpit, chemați poliția! N-aveam la mine nici un biberon și nici un scutec, așa că a trebuit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
de ajutor... — Luke mi-a zis că ești în concediu, spune Danny, holbându-se la mine îngrozit. Și că te odihnești. — Luke... habar n-are. Ori de câte ori suna Luke, eu ori schimbam scutecul, ori îl legănam pe Ernie ca să nu mai scâncească, ori o alinam pe Suze care plângea - ori, pur și simplu, căzusem lată și dormeam. Am avut o singură conversație scurtă și dezlânată, la finalul căreia Luke mi-a zis să mă duc să mă culc, că nu se înțelege
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
cu candela și umbrele de pe pereți. Am aprins toate lumânările... De frică să nu vină iar, am stat toată noaptea cu ochii larg deschiși. Spre dimineață, m-a doborât somnul. Și au venit iar... Nu mă lasă să dorm, unchiule! scâncește încetișor, chinuită. Nu mă lasă!... Maria, de ce nu iei seara, la culcare, o lingură din licoarea aceea ce ți-am adus-o de la Veneția? Te afionează, dormi fără vise. Dar o iau! țipă ea isteric. O iau! Beau cu sticla
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
De frică, toată noaptea am măsurat iatacul! E cumplit, unchiule! Cumplit! Maria, de ce scormonești în tine? Dezgropi și tot dezgropi! Trecutul e mort! Și vulturul e mort! Lasă-l! Fugi! Uită-l! Războiul!... oftează el. Aista-i războiul... Parcă pot? scâncește ea sfârșită. Gândurile se țin scai. Mă urmăresc nemiloase ca Eriniile. Dacă le înfrunt, dacă dau piept cu ele, e cumplit, dar mă descarc și asta mă ușurează... Dacă... dacă ar fi cineva lângă mine... spune ea după un moment
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
putere să... să plec... De ce să pleci? Au în Moldova nu te simți "acasă"? o întreabă el și îi șterge ochii cu batista. Hai! Lasă copilăriile! Suflă!... Suflă!! Așa! Lasă lacrimile! Peste tot, numai lacrimi... Voichița izbucnește cu disperare, sughițând, scâncind: Trei zile și trei nopți m-am rugat Sfintei Fecioare, fierbinte m-am rugat. M-am sfătuit cu ea, am întrebat-o: "Ce să fac?!... Ce să fac?!" Își înghite lacrimile. Ștefan își reține un surâs fin: Ai vorbit cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
se reped - fără să se sinchisească de trecători - la un cerșetor bătrân așezat pe jos, în stradă, în colțul format de chiar turnul Bărăției și de un zid, îl înșfacă, îl iau literalmente pe sus - victima nu se împotrivește, mai scâncește încetișor, jalnic, cumva poate prefăcut -, îl duc la mașină și îl înghesuie înăuntru, apoi se urcă și ei și vehicolul demarează, dispare. Totul se petrece în mai puțin de un minut, în câteva zeci de secunde. Ce se întâmplase, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
găinile s-așază, Stăpânul casei a ieșit posac Și unde mama pâlpâia de groază El pe toți șapte i-a băgat în sac. În urma lui, fugind după desagă, Cățeaua da-n nămeții de pe drum... Răpindu-i puii, apa din viroagă Scâncea curgând sub botul ei, acum. Lesnea (1957) Într-o dimineață, lâng-un pătul de ierburi aurii, o cățea puse șapte mici pui ruginii. Până spre seară i-a îngrijit, i-a pieptănat cu limba ei, goi. Zăpada topită curgea sub țâțele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
pot ascunde cu grație de faptul că lipsa unei așezări consistente a nediscriminării pe agenda publică li se datorează în bună parte. Politicienii sunt reactivi. „Copilul care nu plânge, moare flămând.” Mass-media nu prea plâng pe această temă sau doar scâncesc timid. Atât de timid, încât politicienii aproape nici nu aud. Text publicat în Dilema veche, 18-24 martie 2005 Lumea făgăduinței Nu am să scriu cu pretenții de obiectivitate despre ceea ce noi numim „America” fiindcă, asemenea multor români, America este și
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
într-un fotoliu foarte confortabil. Într-o zi, venind din altă parte, cățelul constată că stăpânul său stă așezat tocmai în fotoliul său preferat. După ce se învârte de câteva ori nemulțumit, se îndreaptă spre ușa de ieșire, iese afară și scâncește pentru a i se da drumul. Scriitorul se scoală și se duce să-i deschidă, dar, în acel moment, câinele zbughește și se așează la locul său preferat. Desigur, acest truc a fost rodul imaginației sale, n-avea cum să
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
firească, pentru el, Întoarce spatele șansei de renaștere.” Profesorul grăbise, stânjenit, lectura ultimelor fraze. Cunoștea deja textul, era Îngrozit că ar putea rămâne iarăși pe gânduri, ca la prima lectură. „Nu mă pot obișnui cu viața”... De prea multe ori scâncise În același fel, acasă, departe, și aici, În Lumea Nouă și În viața nouă pentru care nu se simțea pregătit. Păstrarea integrității? Din spaimă, din spaimă, oare? Grăbise lectura ultimelor fraze, de parcă ar fi sperat să reteze dilema. Gândul rămăsese
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
cel care Încă mai puțin se putea obișnui cu moartea. Ascultând, la București, În parcul Cișmigiu, la 3 octombrie 1941, transmisia unui discurs al Marelui Rinocer de la Berlin, Ionescu devenise palid, alb, și se depărtase, Îngrozit. „Nu pot! Nu pot!”, scâncea, „cu nu știu ce disperare fizică”, terorizat de asediul barbariei din jur, cum avea să fie și Bérenger. Am renunțat să mai discut cu clasa, cum intenționasem, semnificația rinocerului În imagistica Antichității, scrisoarea apocrifă a lui Alexandru către Aristotel, citată de Flusser
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
picioare sta și ca cum de departe mirosul lupului ar adulmăca, alții pre brânci lăsați și capul pentre picioarele denainte întinzându-și dormiia și ca cum în vis lupul în oi ar fi dat părându-li-să, prin somn ca cum ar scânci și ar brehăi să videa. Iară la alte turme, ca când lupul oaia ar fi apucat, ciobanii chiuia, cu mâna dulăilor lupul arăta, dulăii goniia, lupul cu cârlanul în gură fugiia, alți ciobani de la alte turme în timpinare îi ieșiia
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
ses coborându-să, până în dzuă iarăși la locul aciuării sale să afla. Într-acesta chip, Inorogul câtăva vreme strâmtă și pustnică viață ducând, și nu în silțele, ce așéși nici în viderile sau audzirile gonașilor cădzind, coteii de cehnit, ogarii de scâncit, dulăii de brehăit și Șoimul de piuit amurțisă și, din toate puterile obosindu-să, a vânătorii toată nedéjdea pierdusă"7. (s.m.) Prin urmare, atâta vreme cât se situează în solda Corbului, Șoimul rămâne un biet pion, o slugă umilă, care nu are puterea
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
de ani de experiență istorică în toate țările, și care astăzi urmează prole+tariatul, mâine se sperie de greutățile revoluției, se lasă cuprinsă de panică după prima înfrângere sau semi-înfrângere a muncitorilor, cade într-o stare de nervozitate, se zbate, scâncește, fuge dintr-o tabără în alta". I.V. Stalin, Despre bazele leninismului, Editura Partidului Muncitoresc Român, București, 1952, p. 49. 59 I.V. Stalin, Despre bazele leninismului, Editura Partidului Muncitoresc Român, București, 1952, pp. 47-48. 60 Iată ce spune Lenin: ,,Dictatura proletariatului
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
huzureala și cu scâncetele pe la farmacii, de l-au înnebunit pe bietul fost Mircea Cinteză... Că, dacă-l ajută Dumnezeu pe dom' Tăriceanu și-i lasă fără pițule, n-or mai avea bani de pită, da' nici n-or mai scânci pe la cozi și aleluia cu pomană cu tot! Iar cu agricultorii la fel: li-s plini ciorapii și șosetele de roni, dar toată ziua se jeluie că se descurcă greu... Da, fratre: toate televiziunile, jurnal de jurnal, anunță că bugetul
Conversând cu Haralampy? by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11355_a_12680]
-
Mariana Filimon Desen Strângi în brațe nimicul într-un moment de oarbă tandrețe poate undeva un copil scâncește în somn într-o altă margine a lumii un bărbat își aprinde țigara - gestul lui prelungește un lăuntric desen în ceruri îngerii cosesc iarba și cântă lumina ademenește grădini în afara ta totul se întâmplă chiar și umbrele îmbrățișate în mers
POEZIE by Mariana Filimon () [Corola-website/Imaginative/13953_a_15278]
-
cerul crescut din pămînt, ce puteam fi, decît țipătul unui liliac în turla unei biserici, pe brațele mele o purtam cum nu mai purtasem de mult o femeie, se sfărîma ușor ca hîrtia uscată de așteptarea cuvintelor, nu spunea nimic, scîncea, se lipea de inima mea ieșită din piept, rămînea acolo ca o rană de pe vremea cînd mă pregăteam să mor și moartea mea era a altuia, altul murea în locul meu, altul trăia, eu nu mai eram nimeni coborînd în cenușa
Străina by Gellu Dorian () [Corola-website/Imaginative/14439_a_15764]
-
învățăm noi minte. E al nostru, mergem cu el la secție să-l punem să dea o declarație. O să fie vai de capul lui, ai să vezi... Deșteaptă manevră. Ea avu într-adevăr darul să-l mai calmeze pe Ierusalim. Scîncea stins, șchiopătînd și ținîndu-se de gît cu mîna însîngerată, ca și cum s-ar fi străduit să stăvilească o hemoragie în timp ce Robert și Claudiu se strecurau prin aglomerație la trei pași în urmă șușotind între ei, o să scape, o să scape, însă Robert
Trei ceasuri rele by Radu Aldulescu () [Corola-website/Imaginative/14470_a_15795]
-
-le din copilărie ca pe o moștenire emoțională din ce în ce mai grea. O moștenire înghețată în crusta îndrăznelii noastre. Topită puțin câte puțin de fiecare dată când ne dezmorțim curajul.</p> Sursa imaginii: http://tinyurl.com/jhgle 22) În Fapte vitejEști, fricile scâncesc, se crispează, râd în hohote, își țin respirația, se aruncă în vârtejul senzațiilor și emoțiilor, devin prizonierele unui țipăt spart și se eliberează. În Fapte vitejEști, copiii și adulții coboară în cotloanele fricilor lor, mai mici sau mai mari, le
Frici îmborcănate și minciuni etichetante. Narațiune și de-dramatizare () [Corola-website/Science/296115_a_297444]
-
prin pădure și-i trezesc copiii, tăietorii de lemne care nesocotesc regulile pădurii, pe cei care culeg fructele de pădure (mere și pere sălbatice, alune) în ziua de 19 august, etc. Oamenii se pot apară de ea, dacă o aud scâncind, întrebând-o cu respect — Doamna Mare, de ce plângi? și dacă răspunde — Mi-e foame, că n-am mâncat de o săptămână! să-i dea ceva de mâncare. Patroana a duhurilor rele care populează spațiul, în special pădurea, pe timp de
Muma Pădurii () [Corola-website/Science/296927_a_298256]
-
acolo un lirism pe care Groșan nu are intuiția de a-l exploata, lăsându-l în aer chiar după ce îl ridicase deasupra atmosferei: „M-am întors, m-am strecurat sub cearșaf și mângâind-o cu stânga pe frunte (a scâncit mulțumită în somn), cu dreapta, încă fără să știu prea bine ce urmăresc, apăsând fin cu dermatograful pe pielea ei, am unit cele șapte alunițe printr-o linie. Și deodată, în toată splendoarea ei, de parcă aș fi copiat-o pe
Un roman din lest by Cosmin Ciotloș () [Corola-website/Journalistic/6368_a_7693]