1,075 matches
-
fapt, m-am raliat, mai mult sau mai puțin, la ideea Arsenalelor că trăim într-o epocă în care oamenii se lasă pradă corupției ori de câte ori li se neagă posibilitatea de exprimare normală a instinctelor lor aventuroase. Ochii verzi ai împărătesei scânteiară: - Nu mă interesează filosofia Arsenalelor. Înțepeni de uimire văzând că a vorbit astfel despre Arsenale. Îi aruncă generalului acuzația, dar bătrânul părea imun: - Doamnă, când voi înceta să studiez ideile și concepțiile filosofice ale unei puteri care dăinuie de trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
el. Dar sub pleoapele lui Omar era zi, cu amiaza fierbinte, târâtă pe piatră, pe sub cerul ca un tavan răcoros și atât de limpede. Auzi un bărzăune trecând și deschise ochii: era o insectă de vară, cu reflexe verzui, care scânteiau în lumină. O conduse cu ochii, de la un perete la celălalt: era parcă însuflețirea ghinionului său mortal de a nu mai avea o vatră a inimii. Dintr-odată, adânc în el, înțelese că n-o să mai vadă pieptarul de stâncă
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
trebăluia la bucătărie să îi vadă în mansarda fără perdele. Hotărî s-o aștepte în întuneric. „Dar nu va veni. Nu se poate ca totul să se petreacă atât de simplu.“ Îi aprinseseră soba și picoti în căldura surcelelor care scânteiau. Se-nnopta devreme, dar tot mai erau două ore până la șapte. Chiar în dreptul lui, lângă pat, se zărea un tablou cu cireșe într-un bol de pământ și pătrunse în el cu papilele limbii, apoi cu corpul întreg, ca într-
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
dar și mezii, și ahemenizii lui Cyrus își țineau bogățiile altfel. Dintr-un disc al Soarelui alb, Hamadanul devenise un ban care smintea gândul ayatollahilor. Cele trei inscripții în elamită rămâneau sub ochii căutătorilor precum trei ferestre neluminate. Peste ele, scânteiau blițuri ori se ridicau voci ale acelorași gură-cască ce stăteau la poalele muntelui. Ei erau timpanul tezaurului și Omar îi iubi pe loc. Când ajunseră lângă stânci, un bărbat îi și spuse maică- sii: — Pot să îl ridic eu pe
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
lor. Iar capul mic Ei de-odată îl ridic' Și urechile ciulesc Pe când luntrea o zăresc. El plutea, plutea mereu, Codrul sună blând și greu. Când de-odată zi se face Codru -n două se desface Și pe ape rotitoare Scânteiază mândru soare Și -nnainte-i vede-un munte. Cu-a lui creștete cărunte, S-a clădit stâncă pe stâncă Începând din vale - adâncă, Și purtând pe el păduri Peste nourii cei suri, Își ridică în senin Creștet de zăpadă plin. Și
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
în șiroaie Și burează - așa de lin Prin perdelele de în; Și-n fereastră ca-ntr-un prag Se arată nalt și drag Cu păr lung de aur moale Și cu ochii plini de jale. Trestia l-încununează, Hainele îi scânteiază, Haine lungi și străvezii Pare - un mort cu ochii vii. Astfel ese sburătoriu Și din umbră și din nori Și din lanuri și din luncă, Și din stea ce se aruncă, Și din tainicul izvor Care sună - ncetișor, Și când
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
DOUĂZECI. ÎN MOMENTUL ACELA, TRANSPIRÎND DE PE URMA EFORTURILOR ȘI FĂRĂ A FI TERMINAT TREABA, DECLANȘA LEGĂTURA PRIN TELEECRAN ȘI-L CHEMĂ PE ZEYDEL. IMAGINEA INDIVIDULUI APĂRU APROAPE IMEDIAT PE PLACA VIDEO, ERA NERĂBDĂTOR CA O VULPE ÎN URMĂRIREA PRĂZII. OCHII ÎI SCÎNTEIAU ȘI BUZELE ÎI TREMURAU. ― Da? șopti el. ― Nu, spuse Hedrock. Adăugă repede: Chiar acum Greer a urcat în camera de comandă. A stat toată dimineața pe capul meu, așa că abia acum pot să încerc să defectez motoarele. S-ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
tunul și-l îndreptase spre Hedrock, apoi se întorsese și-și scosese revolverul imperial pentru a-l ucide pe Royan. Dar acesta trăsese primul, cu un pistol defensiv de la Arsenale. Unde stătuse mai înainte Triner era acum un luciu care scînteia și se stingea imediat, în timp ce niște puternice pompe aspiratoare (declanșate automat de către tun) curățau aerul din încăpere. Era un proces standard, atît de rapid încît tot aerul din cameră se primenea de cinci ori pe secundă. În birou se așternu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
să fie smulsă de la ea în cadrul întîlnirii pe care chiar ea o propusese. Hedrock, prietenul lui Gonish, trebuia să moară. Iar între timp era recomandabil ca Gonish să intre în clădire și să vadă ce mai e pe acolo. Interiorul scînteia de grădini și fîntîni și jocuri mecanice. Era mai mare decît i se păruse din afară, atît ca lungime cît și ca lățime. Era înțesată de un număr aproape egal de bărbați și femei. Multe dintre acestea din urmă purtau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
la o viteză de trei ori mai mare decît cea normală. Așteptă cu încordare, urmărind sensorialele ― care nu erau altceva decît niște relee automate convertite pentru folosirea în acest spațiu. N-ar fi trebuit să dureze prea multă vreme. Sensorialele scînteiară; comutatorul principal coborî pînă la o treime din puterea maximă adaptînd întreaga navă la viteza temporală obișnuită. Simultan, Hedrock simți o mișcare. Marele crucișător al Arsenalelor se înălța; împreună cu el și micul aparat în care se găsea, perfect consonant ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
bine la ea că i-a și trântit ușa în nas, mințind: "Locul nu mai e liber, domnișoară". Apoi s-a îndepărtat bombănind: "Asta a greșit adresa. Căuta o mînăstire". În schimb, cum a zărit-o pe Luchi, i-au scânteiat ochii. Era cam șleampătă, dar masivă, impunătoare, cu șolduri late și cu părul lucios și negru. "Cum ai zis că te cheamă, fetițo, Luchi?" Da", râse lat Luchi, cucerindu-l definitiv pe tata care a angajat-o pe loc. "Luchi
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
dus la spectacol. Ceea ce s-a petrecut în arenă a fost o mare decepție pentru mine. Sălbăticiunile pe care mi le închipuisem mândre și semețe se comportau ca niște pisici. Se lăsau comandate cu biciul. Uneori, mai mârâiau și le scânteiau ochii. Atunci deveneam atent, așteptând cu sufletul la gură să sară și să-și înfigă, spre groaza spectatorilor, colții în dresor. Dar de fiecare dată se auzea un nou pocnet de bici și animalele redeveneau supuse și ascultătoare, făcîndu-și cumințite
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
zona stâncilor de marmură, totul se schimba. Am avut un adevărat șoc când am dat cu ochii de ele. Stâncile erau veritabile dune de marmură între care creșteau scaieți cu flori violete. Valurile azvârleau pe ele stropi de apă care scânteiau, umezeau petele de licheni, ce semănau unor caracatițe verzi ieșite la soare, și spălau piatra făcînd-o să lucească, să ardă ca o flacără curată, pe sute de metri. Dacă Dumnezeu s-a compromis în multe locuri plămădindu-și creația, trebuie
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
o carafă de limonadă galbenă în față, din care sorbea din când în când. Se gândea probabil la tinerețea lui aventuroasă; sau poate îi plăcea să se vadă reflectat de peste tot în. oglinzi, cu fața lui pergamentoasă și cu ochii scânteind de amintiri. Suferea, se zicea, de insomnii. Dimineața, se ridica din fotoliu, mai arunca o privire de jur împrejur, ca și cum ar fi vrut să-și ia rămas bun de la mulțimea aceea în care toți aveau același chip ca și el
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
altădată să iau în derâdere emoțiile altora! ― metamorfoza ciudată care se petrecea cu Laura, de la o clipă la alta, de cum începea să vorbească despre furtună și despre piloții care înfruntă furtunile. Orice urmă de ironie se topea atunci, ochii îi scânteiau, obrajii i se împurpurau și întreaga ei ființă se transfigura într-un mod care o făcea înfricoșător de frumoasă. Parcă înghițea un drog puternic și intra în transă. Am bănuit întîi că avusese un iubit pilot și că rămăsese cu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ea; ceea ce înseamnă că Dumnezeu curge, îmbătrînește odată cu creația sa și nu o mai poate tiraniza din moment ce-i aparține; e încătușat în ea ca Prometeu în stâncă și, vrând nevrând, îi împărtășește destinul. Când m-am întors spre mare, care scânteia până la orizont, mi s-a părut într-adevăr că nu poate exista ceva mai dumnezeiesc decât acel țărm cu stânci de marmură răsărind albe dintre florile violete ale scaieților. A trecut atunci pe acolo Vecu, despre care se zicea că
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
care le-am trăit pe peluza din fața gheretei portarului între bătrânii care, când îi întrebam: "Mă urmăriți?", săreau imediat să mă asigure: "Firește, domnule sculptor, vă urmărim cu cea mai mare atenție". "Bine, bine, mă bucur", mormăiam eu mulțumit. Le scânteiau ochii cum pomeneam de oglinzile strălucitoare, ca de bal, deh, fuseseră și ei tineri odată, sau de Bătrânul, care le inspira același sentiment tulbure de fascinație magică amestecată cu teamă. Uneori mă simțeam secătuit, nu mai știam ce să le
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de singur... aceasta era boala deșertului, semănând cu celulele canceroase care proliferează până distrug și ucid... Întâmplarea a făcut să am atunci și alte stări proaste, alunecând, din nou, în plină zi într-un fel de întuneric gelatinos, în care scânteiau cioburi de lumină orbitoare. Aceste stări s-au repetat câteva zile la rând, fără să dureze niciodată prea mult. N-am spus nimănui nimic. Nici lui Dinu nu i-am vorbit despre ele, am așteptat să treacă singure. Și, ca să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Un monument funerar sau o placă. ― Eram sigur. Și se vor ține discursuri. Bătrânul râdea cu un râs sugrumat. ― Parcă îi aud: "Morții noștri..." și se vor duce să ia o gustare. Dar Rieux urca scara. Cerul înalt și rece scânteia pe deasupra caselor, iar în apropierea dealurilor, stelele păreau tari ca pietrele. Această noapte nu era atât de diferită de aceea în care el și Tarrou se urcaseră pe terasă ca să uite de ciumă. Numai marea, la picioarele falezelor, era mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
din Geneva. —O, nu asculta porcăriile astea. Nici un cuvânt din ele nu are sens. — Ce vrei să zici? —Vreau să zic că sunt prostii, de la cap la coadă. Cum poți fi așa de sigur? Se uită în sus cu ochii scânteind. —Păi, hai să începem chiar cu primul lucru pe care l-a spus. Știi, „am pus-o la păstrare într-un loc, unde doar tu și fratele meu ați putea-o găsi“. E un nonsens. —Nonsens? Cum? —E foarte simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
tăblița. O privi pe Maggie profund dezgustat. —Pur și simplu nu înțelegeți, nu-i așa? Nici tu și nici tâmpiții ăia de liberali elitiști și îngâmfați de pe Coasta de Est sau din Europa. Se aplecă peste masă și ochii îi scânteiară. —Vă plac la nebunie lururile drăguțe, discuțiile, întâlnirile, planurile, contraplanurile, hărțile, hotărârile ONU, ceremoniile, strângerile de mână de la Casa Albă - vă plac la nebunie toate astea. Dar ai stat vreodată să te gândești timp de o secundă nenorocită cum de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
tată, câți copii a lăsat în urmă, câți nepoți. Și încă mai muncea? — Da, răspunse el, povestindu-i despre săpăturile de la Beitin. Dar nu ăsta a fost visul vieții lui. Adevăratul lui vis nu-l va vedea niciodată. Ochii îi scânteiau. —Și care a fost acela, Mustafa? Maggie știa că ținea capul aplecat într-o parte, un element neprofesionist de limbaj al trupului care să redea compasiunea. Voia să construiască un muzeu al Palestinei, o clădire frumoasă, plină de obiecte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
momentul În care Matt Hassinger va suna la ușă. — Dă-mi și mie cheia franceză, te rog, s-a auzit o voce frustrată. Asta nu pare să meargă. Atmanoush s-a strâmbat la geanta cu scule de pe podea, În care scânteiau peste o sută de scule de toate mărimile. I-a Întins un clește cu lanț, un lărgitor de țevi și o pompă hidrostatică de testare HTP300, Înainte să dea din Întâmplare peste cheia franceză. Din nefericire, s-a dovedit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
simplu arta devenirii. Articolul Șase: Dacă nu ai nici un motiv sau nici o pricepere ca să practici arta devenirii, atunci există pur și simplu. — Asya!!! Ușa s-a dat de perete și mătușa Zeliha s-a năpustit Înăuntru cu ochii ei verzi scânteind ca două bucăți rotunde de jad. — Câți soli mai trebuie să-ți trimitem la capul patului ca să te facem să ni te-alături? Articolul Șapte: Dacă nu ai nici un motiv sau nici o pricepere ca să exiști, atunci pur și simplu rezistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de bere. S-a târât până la CD player ca să pună o melodie care era din Întâmplare una din melodiile ei preferate de Johnny Cash dintotdeauna: „Hurt“. Legănându-se În ritmul de Început al cântecului, s-a Întors, iar ochii Îi scânteiau: Astăzi m-am rănit/ Ca să văd dacă mai simt Încă ceva... Chipul Asyei s-a schimonosit de parcă fusese Înțepată cu un ac invizibil. — Mare păcat... Ce e păcat, scumpo? L-a privit stăruitor, cu niște ochi larg deschiși și plini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]