1,560 matches
-
nu zic despre nime ce despre om s-a zis: Că-i visul unei umbre și umbra unui vis!... Bolnav în al meu suflet, cu inima bolnavă Eu scormolesc în minte-mi a gândurilor lavă. Închin a mea viață la scârbă și-ntristare Și-mi târâi pintre anii-mi nefasta arătare... Prea bun pentru-a fi mare, prea mândru spre-a fi mic, Viața-mi cum o duce tot omul de nimic, Supus doar ca nealții la suferințe grele Unind cu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
încet) Da LAIS Și pleci? ARIOBARSANES Da, îți zic "rămîi cu bine" și cu bine să petreci. Domni iubiți, rămâneți numai. Despărțirea dintre noi Se va face fără patos, fără lacrimi în șiroi. {EminescuOpVIII 450} LAIS O, desigur! (aparte) Câtă scârbă mie-mi fac a lui batjocuri! ARIOBARSANES În curând, iubiți prieteni, părăsesc aceste locuri. (leapădă lanțul de la gât și brățarele sale; cătră LAIS) Drept aducere aminte ia podoabele aceste Și în schimb tu dă iertare astei inime oneste Pentru multa
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
viața năpraznic și într-ascuns. Ucigașul Calliman se-nsură numaidecât cu văduva lui Mihail, sporindu-și astfel în mod considerabil drepturile la domnie asupra romîno-bulgarilor, domnie ce-o dorea și care era încă vacantă. Dar principele sârbesc Uroș, căruia-i era scârbă de evenimentul acesta, intră în fruntea unei oștiri în Tîrnova, puse mâna pe fiica sa, măritată odată după Mihail, acum după Calliman, și o luă cu sine acasă. Pe răpitorul de tron Calliman îl ajunse curând Nemesis: părăsit de toți
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a păcatului de neiertat. Fumând tutun, omul caută „plăcerea simțurilor”, croiește „căi străine și variate desfătărilor”, căzând în „prăpastia plăcerilor”. Cei care „venerează virtutea, vecină cu divinitatea”, dau celor cinci simțuri hrana „legiferată de Natură”. Tutunul însă, „iarba plină de scârbă”, distruge trei dintre simțuri : gustul („prin amă- răciune”), olfacția („prin mirosul rău”) și văzul (prin „întunecimea” provocată de fum). Fumul de tutun „vatămă și ochii în cel mai mare grad prin întunecime”. „Fiind orbi de bună voie, [fumătorii] ajung cu
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
ci vechi prietini neam de neamul lor, cu raporturi întemeiate de amândouă părțile pe-o absolută bună credință, și le comparăm apoi cu procederile vestitului Uhrinovski și vedem țara plină de arendași și proprietari evrei, ni se face silă și... scârbă de-o cădere atât de cumplită. Ajunsese lucrurile că întindeau jidanii oameni bătrâni și cinstiți la pământ și le scuipau în gură!! Aceasta sub un guvern liberal, sub legi liberale, în județul cel mai roșu din Moldova, în Dorohoi. Această
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
acestei caricaturi. 50 {EminescuOpXIII 51} Crede poate d. C. A. Rosetti că-l urâm pentru aceasta? Nu, ne-ar fi rușine să-l urâm. Ura presupune oarecare respect, pe care nu l-am simțit niciodată pentru d-sa. Ne e scârbă și rușine. Scârbă a vedea pe un om străin ca origine și apucături conducând destinele celui mai numeros și mai cuminte popor de lângă Dunăre, rușine de noi înșine, de amorțirea noastră națională, că am putut îngădui unui asemenea panglicar oriental
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
EminescuOpXIII 51} Crede poate d. C. A. Rosetti că-l urâm pentru aceasta? Nu, ne-ar fi rușine să-l urâm. Ura presupune oarecare respect, pe care nu l-am simțit niciodată pentru d-sa. Ne e scârbă și rușine. Scârbă a vedea pe un om străin ca origine și apucături conducând destinele celui mai numeros și mai cuminte popor de lângă Dunăre, rușine de noi înșine, de amorțirea noastră națională, că am putut îngădui unui asemenea panglicar oriental, bun pentru a
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
disting trădarea, ei o înalță în societate și o decorează, ei n-au nici atâta conștiință câtă au sălbatecii. Și d. Dumitru Brătianu putea să aibă naivitatea de-a crede că, cu asemenea oameni, din asemenea materie putredă, din aceste scârbe ale omenirii se poate face ceva de-acum înainte prin morală teoretică? Cânepa, iată mijlocul cu care țara s-ar putea scăpa de aceste stârpituri morale și intelectuale. Nu vorbim aci de principii politice, facem chiar abstracție de ele. Roșii
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
s-au tradus întotdauna prin cea mai odioasă împilare de fapt. Probă sunt nenumăratele scandaluri și nelegiuiri în contra cărora țipă districte întregi, fără ca nimeni să le audă plângerile. Probă sunt aceste mezaturi neomenoase și infame, cari ne umple sufletul de scârbă și de rușine și ne face uneori să disperăm de viitorul acestei țări. [1 septembrie 1882] [""ROMÎNUL" DE LA 29 AUGUST... "] "Romînul" de la 29 august înserează următoarele rânduri, sub rubrica Abuzuri: Multe ziare publică un număr de mari abuzuri ce s-
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
să descrie corupția administrației maghiare. Dar omul mărturisi în fine că condeiul îi cade din mână, că o carte, nu un articol de jurnal abia ar fi în stare a o descrie. Și de ce nu scrie această carte? Pentru că simțim scârbă - zice el - de acest organism care putrezește înlăuntru și care cu toate astea trăiește, ba chiar se 'ngrașă. Se înfioară cineva să arunce mai adânc privirea în rulajul acestei mașine și nu e om care să crează că va putea
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
a Mușatinilor. Scuip în toți Domnii fanarioți, scuip în toți grecii [pe] cari i-au adus. Mi-e rușine că a fost cu putință ca toată plebea și toată canalia bizantină s-ajungă a domni în această țară, mi-e scârbă de ei și-i urăsc. ["CU AJUTORUL AUSTRIEI... "] 2263 Cu ajutorul Austriei. Trebuie cumpărată* alianța cu națiile apusene: Franța, Anglia, Italia - trebuie ca Austria să susție pe turci în Europa a tout prix, trebuie ca un austriac să vie în România, să
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
pubertate și crezuse că ele sunt un dar de la Dumnezeu. Putea percepe instantaneu sentimentele care îi animau pe cei cu care vorbea sau pe care îi observa. Neștiutor, s-a repezit să folosească darul lui pentru a seduce o fată. Scârba pe care o citise în gândurile ei atunci când făcuseră dragoste pentru prima dată îl împiedicase să mai atingă vreodată o femeie. Cu timpul, a devenit un adolescent tăcut, temut de ceilalți pentru că obișnuia să pună întrebări înfricoșătoare și fiindcă părea
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
rând, Abatele nu te-ar primi... ― Nu vreau să mă duc la Abație! ― Și atunci? ― Vreau să fiu aidoma ție. Să dau și eu o dată dovadă de curaj în urmărirea unui țel, a unei intuiții. ― Lingușelile astea ieftine îmi fac scârbă. Planul lui Kasser era simplu și urma să speculeze singura slăbiciune a Abației de care Kasser se convinsese de-a lungul timpului. ― Călugării augustinieni venerează cercul. Întregul... ― Trebuie să recunosc că aici îi înțeleg. Cercul e frumos, minunat de simplu
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
vechi încît mai e scris cu caractere latine. E un fel de manual... ― Asta e bine. Trebuie să învățăm multe lucruri despre lumea asta în care ne-am trezit. ― Nu cred că avem ce învăța din porcăria asta, zise cu scârbă Șestov, aruncând mnemocubul pe podea. E o înșiruire de tehnici incredibil de perfide prin care o populație de clone neștiutoare e înrobită prin religie și pusă să muncească pentru Dumnezeul lor, care nu e decât un nemernic care stă și
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
-nțelese-ntunecate”; „Nu face rău celui ce-ți poate face mai rău” etc.) Omul de n-ar ofta, cu totul s-ar venina. (Orice organism aflat sub o presiune Își găsește mecanisme, mai mult sau mai puțin naturale, de detensionare: „Scârba de seară s-o lași pe dimineață”; „Cine plânge pentru toată lumea orbește”; „Cine are minte multă tace și-ascultă”.) Tact, maniere, diplomațietc " Tact, maniere, diplomație" Nu pomeni de funie În casa spânzuratului. (Bunul-simț ne cere să nu sporim suferințele celui
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
trei luni și de atunci au trecut doi ani. N-am mai primit nimic. Nu mă mai gîndesc la asta, auzind pe parcurs că aceste dosare sînt și așa foarte pieptănate. Singura senzație pe care ți-o dau e de scîrbă. Așa că... Însă, așa cum v-am spus, eu nefiind implicat În treburile emigrației, n-am fost supus unor tentative prea dese de a fi tras de limbă. Lucrurile s-au schimbat mai tîrziu, cînd am ajuns la Europa Liberă. După vizita
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Horia Gârbea, personaj și autor, CNT, 1996, 28; Dan Silviu Boerescu, Horia Gârbea sau Intelectualizarea ironică a emoției, LCF, 1997, 7; Ioan Stanomir, Marele teatru al literaturii, LCF, 1997, 28; Florin Lazăr, „Căderea Bastiliei”, ST, 1998, 7-8; Radu Aldulescu, Mila, scârba și încă ceva, „Art-Panorama”, 1998, 8; Ruxandra Cesereanu, „Căderea Bastiliei”, ST, 1998, 10; Glodeanu, Dimensiuni, 236-238; Dan Perșa, Grațiile literaturii, VTRA, 1999, 11; Al. Ioanide, „Decembrie, în direct”, RL, 2000, 10; Dimisianu, Lumea, 493-497; Ghițulescu, Istoria, 390-392; Răzvan Voncu, Fragmente
GARBEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287166_a_288495]
-
poporului său. Certitudinea izbânzii îl animă chiar și în momentele cele mai critice, ca atunci când trei boieri de frunte trec la dușman. Trădat și de cel mai apropiat dintre sfetnicii săi, portarul Ieremia Golia, el trăiește o clipă de intensă scârbă („Carnea de pe mine de scârbă-a putrezit/ Și-o simt cum se desprinde bucăți...”), dar, revenindu-și, decide continuarea luptelor, cu o voință teribilă. Nici evidența dezastrului nu îi poate zdruncina certitudinea. Prizonier, soarta fiindu-i în mâinile lui Ahmed-Pașa
SORBUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289795_a_291124]
-
animă chiar și în momentele cele mai critice, ca atunci când trei boieri de frunte trec la dușman. Trădat și de cel mai apropiat dintre sfetnicii săi, portarul Ieremia Golia, el trăiește o clipă de intensă scârbă („Carnea de pe mine de scârbă-a putrezit/ Și-o simt cum se desprinde bucăți...”), dar, revenindu-și, decide continuarea luptelor, cu o voință teribilă. Nici evidența dezastrului nu îi poate zdruncina certitudinea. Prizonier, soarta fiindu-i în mâinile lui Ahmed-Pașa, el nu își pierde speranța
SORBUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289795_a_291124]
-
recenzat de Mihail Sebastian, judecat aspru de G. Călinescu, mărturisește frecventarea lui Dostoievski. Protagonista, Maria Maneanu, e o femeie insațiabilă erotic. Dezamăgită de primul iubit, Alexandru Velescu (Sașa), care, influențat de mama lui, nu o cere în căsătorie, cedează, în scârbă, logodnicului surorii ei, un individ plat, apoi unui pictor, pe care, de asemenea, nu îl iubește. Se mărită cu el, pentru a descoperi, abia ca soție, că e vulgar, mediocru și pe deasupra îi este și infidel. Divorțează, încearcă să se
STAHL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289841_a_291170]
-
de la romane la anecdote. Cuibul fericirei (1884) este o nuvelă ce stă, ca multe alte proze ale sale, sub semnul literaturii de senzație. Volumele care au urmat sunt culegeri conținând prelucrări de folclor, versuri, nuvele, povestiri, amintiri. Între acestea, De scârba boilor, Jitarul, La muncă, Straja, La Dunăre se vor narațiuni obiective, cu subiecte din viața satului sau din război. Altele sunt întâmplări triste, cu personaje reale, uneori autorul alunecând spre memorialistică și autobiografie. Paginile despre M. Millo, V. Alecsandri, T.
BOGDAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285786_a_287115]
-
1893; Licențiații, Iași, 1894; 15 comedii, Iași, 1894; Bursucul, Iași 1896; Arta de a vorbi, recita și declama în societate, în public, pe scenă & ct., Iași, 1899; Să jubilăm!, Iași, 1901; Să râdem!, Iași, 1902; Orașul Iași, Iași, 1904; De scârba boilor, Iași, 1911; Regele Carol I și a doua sa capitală, București, 1916; Alte 15 comedii, București, 1924; 6 piese cu caracter istoric, Iași, 1927; De haz și de necaz, Iași, 1929; Cel mai nou ghid al Iașului, Iași, 1932
BOGDAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285786_a_287115]
-
ce iaste, au secerat făr’ de vréme pre această floare aleasă și au răpit prea timpuriu podoaba, frumuséția neamului femeesc”), dar „adormirea ceastă de pe urmă” - optimă în alăturare cu „adormirea cea firească”, ce retrimite, în ciclicitatea ei, la „osteneli, la scârbe, la supărări la patemi” - nu se cade a fi jelită („nici lacrămile sânt cu cale, nici întristarea cu dreptate”), căci ea îndrumă sufletul [drept - N.B.] spre „lumina cea adevărată”, îl poartă mântuindu-l, dintr-o lume imperfectă (un „timp al
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
păcatul primordial) în cea aflată sub semnul divin, esențialmente salvator. „Avantajele” aduse de moarte se așază într-o concludentă (și foarte „antimiană”) cascadă de perechi antinomice: Omul] „după adormirea cea de pe urmă, caré o numim noi a morții, tréce din scârbă la bucurie, din stricăciune în nestricăciune, din orașul lacrămilor la locul veseliei, din turburarea vieții la adăpostirea cea lină a mântuirii, din patimile Eghipetului în pământul cel fericit al făgăduinței, din robiia lumii la mântuirea cerului, din petrecaniia omenescă la
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
frâmséți nu caută, tineréțele nu le cruță, de unul-născut nu i-i milă, ce pre toți vine într-un chip. Și moartea nu iaste rea, cum dzise Iov, că moartea iaste odihnă omului, că tréce din trudă în odihnă, den scârbă în bucurie, din valuri în liniște, din tunérec în lumină. De iaste omul dirept, el să duce să-ș ia plata den mâna lui Dumnedzău, iară de iaste păcătos, îl părăséște de-a facerea păcate. Moartea iaste o mutare din ceastă
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]