700 matches
-
mă distreze la domiciliu. Am căutat pe frigider și am găsit scrumiera cu eticheta „Budweiser“, pe care am primit-o cadou de la magazinul de băuturi. Am șters-o de praf cu mâna și am pus-o în fața lui Pitic. A scăpărat bricheta, a tras un fum, a mijit ochii și a dat încet drumul fumului. Avea ceva ciudat în gesturi. Fața, mâinile, picioarele lui erau mici. Semăna cu o copie în miniatură a unui individ normal. Poate din pricina asta mi s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
asta. Stai jos ca să te scap mai întâi de lipitoarea de pe gât. Să știi că o să cam lase urme dacă o smulgem. M-am așezat lângă Profesor și fata lângă mine. A scos o cutie cu chibrituri din buzunar, a scăpărat unul și l-a apropiat de lipitoare. Îmi supsese ceva sânge. Era umflată ca un dop de plută. Când a atins-o cu chibritul, a sfârâit și a căzut. S-a chircit toată, dar fata a strivit-o imediat cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
sfânt Neculai”), eroul-narator uzează de dreptul de a ieși din clasă și, odată afară, o ia la fugă spre casă. Însă: „când mă uit înapoi, doi hojmalăi se și luase după mine; și unde nu încep a fugi de-mi scăpărau picioarele; și trec pe lângă casa noastră, și nu întru acasă, ci cotigesc în stânga și întru în ograda unui megieș al nostru, și din ogradă în ocol, și din ocol în grădina cu păpușoi, care erau chiar atunci prășiți de-al
CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
se poate face fără o poziționare oricît de polemică față de Barthes, New Criticism, formalismul rus sau hermeneutica germană (aici Gadamer este preferatul lui Compagnon). Dintre toți criticii excesivi aduși În ring Barthes este, În lumina textului lui Compagnon, singurul care scapără scîntei de luciditate și acceptă punctual efemeritatea oricărei supralicitări. Barthes ilustrează prototipil teoreticianului visat de Compagnon: unul care-și dă seama de condiția lui primă de scriitor și a operei sale, autolegitimată ca document experiențial iar nu științific. Numai că
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
nu-l va pătrunde;/ ca un om cu fratele lui așa sunt uniți,/ se țin laolaltă și nu se vor despărți./ La strănutul lui strălucește lumina,/ iar ochii lui, arătarea luceafărului de dimineață./ Din gură-i ies făclii arzânde/ și scapără cărbuni aprinși;/ din nările lui iese fum,/ cuptor ce arde cu foc de cărbuni;/ răsuflarea lui cărbuni,/ flacără-i iese din gură./ Când se întoarce, spaimă-i pentru pentru fiarele cu patru labe/ ce saltă pe pământ./ Când vin asupră
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
mânca înghețată. „Vezi? Eu acuma m-am prefăcut într-o floricică albastră, ba nu, mai bine într-un trandafir roșu și parfumat. Dar se înserează și fetița ta nu-i. Nu mai vine oare? Uite: țup! țup!... pe brațele tale scapără un licurici ca o scânteie albastră. Eu sunt. Dar tu nu știi și licuriciul s-a stins și... eu m-am prefăcut în lună.“ Mi-au pus fotografia la panou. Nu zâmbesc, ci-s încruntată. Și-mi stă și strâmb
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
care se lipește de Nord și dincolo de Nord (2001) și de Stînci nupțiale (2003) e spartă în trei cicluri. Primul poartă titlul cărții, celelalte două sînt Litera adulteră și Ultimul orb. Poemele așezate la început, în care se simte fierul scăpărînd pe cremene, pleacă greu, nu sînt făcute să zboare, ci să urce pieptiș: ,Moșii mei împlîntau cuțitul în piatră:/ deasupra se învolburau norii/ pe rîuri se-nchegau apele./ Un cuțit în mîna dreaptă/ un cuțit în mîna stîngă/ apoi răsucite
Iubirile unui uituc by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11360_a_12685]
-
parte e modelul, la mijloc vremurile, strîmbe și împingînd la strîmbătate și de partea cealaltă iese ,omul nou", pe care Virgil Ierunca îl descrie, minuțios, ca să nu se iște confuzii. Trist e, și-o știm, dar stilul cărții, lucios, clar, scăpărînd, sporește efectul, că oamenii noi n-apar de nicăieri. Sînt foștii oameni vechi, botezați întru alte idealuri. Bunăoară, lovinescienii. E. Lovinescu, cel care și-a călăuzit toată existența de-acel maiorescian Ťbiruit-a gîndulť, n-ar mai putea recunoaște pe aceia
Busola și penseta by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11317_a_12642]
-
cîrlionțat, îmbrăcat mereu la patru ace și schimbînd zilnic cravatele și batistă albă imaculata din buzunarul de sus al hainelor bleumarin cel mai adesea. El purta pe degetul inelar un inel cu un rubin, nu mare, insă veritabil, făcînd să scapere focuri în mersul profesorului încolo si-ncoace printre bănci, - (acum îmi dau seama că l-am iubit ca profesor cel mai mult). Mi-a rămas în minte acest inel bărbătesc, fin, (nu un ghiul mitocănesc, țigănesc) pentru că atunci cînd răsfoia
Monstrum horrendum ingens by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18143_a_19468]
-
și care te amăgește în permanență cu impresia repetării și finitudinii. Să locuiești în propriul trup de țărînă dimpreună cu copiii tăi de țărînă: să umbli locuind în țărînă, învîrtindu-te după soare, hrănindu-te cu lumină... O rază de soare scăpăra în vitrină peste tăvi cu plăcinte, prăjituri, sucuri, iar vînzătoarea-ospătăriță întîrzia zgîindu-se la mine după ce-i spusesem ce să aducă. Pe fața ei tînără înflorea un surîs ce s-ar fi vrut șăgalnic. Nu vă supărați, îmi spuse pe un
Oameni și insecte by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/14334_a_15659]
-
tușelor senzuale, efectul provenind din conjugarea culorii cu gestul folosirii sale: "cearcănele tale au parfumuri de stepă și buzele mustesc, precum iarba zdrobită în potcoave de cal, cînd se desfac din crispare ca un arc străveziu sub cupolă. dinții îți scapără pe molatica piele creolă, privirea cade gălbuie, prelinsă din ochiul oval, se răsfrîng raze scurte și învăluie tîmpla ta de cristal, iar sub hainele groase întrevăd - ca prin sticla brumată - pata aceea suavă, maronie, mongolă. presimt în tine o rasă
Realul ca imaginar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15586_a_16911]
-
cărbune,/ de ulei și uneori...". Sau: "afară plouă absent. stropii tăcuți își strivesc carnea pe geam". Sau: "călare pe fiară satana pocnește din bici, fruntea-i un rug scăldat în sudoare, iar șarpele meu adormit se trezește. mișcă din coadă, scapără limba și-mi zornăie-n creier solzii lui mici". Se poate bănui senzația autorului de-a se afla în captivitatea autoreferențialității ca într-o cămașă de forță. Epura textuală semnifică o încătușare a unei senzualități indomptabile, a unei naturi sangvine
Realul ca imaginar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15586_a_16911]
-
genul celor folosite la transportul articolelor din sticlă, ceramică, al mașinilor etc. 3) Cutii din lemn tranșat sau derulat, dar nu împletit, de genul cutiilor pentru brânză sau pentru produse farmaceutice sau al cutiilor de chibrituri (chiar cu hârtia de scăpărat) și cutii tronconice cu spații libere între șipci pentru transportul untului și al fructelor. 4) Ambalaje cilindrice sau în formă de butoi, care nu constituie lucrări de dogărie, în special cele pentru transportul coloranților și al altor produse chimice. Aceste
ANEXĂ nr. 44 din 5 ianuarie 2000 LEMN, CARBUNE DE LEMN ŞI ARTICOLE DIN LEMN. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/166430_a_167759]
-
teren ale istoriei și-ale țării spre Răsărit După ce-au plecat echipele de lămurire și convingere precum au venit. întâia noapte gradații, cu bidoane de petrol, Au stropit gardurile singurei ulițe, cu Alexandru Drăghici în control - El însuși a scăpărat din bricheta de paisprezece carate Ridicând lancia torței celei mai înflăcărate Asupra ălui mai necăjit dintre sate. A doua noapte au dat drumul pe uliță tanchetelor cu tricolor Zguduind bine casele de chirpici, să cadă peste locuitorii lor. Ce iute
Poeme în reportofon by Ion Gheorghe Recviem () [Corola-website/Imaginative/10179_a_11504]
-
de satrap, ras în cap și cu o cicatrice ca o rîmă pe obraz, din care se regăsea un crîmpei și pe bărbia osoasă și lătăreață, abia se stăpînea să nu-l bușească pe lungan. Ochii lui verzi ca veninul, scăpărau de repulsie și revoltă. Mergeau de-acum toți trei pe trotuar, prin mulțime, și lumea oprindu-se în loc, curioasă, impresionată, bietul copil, măcelărit, plin de sînge ca un miel scăpat de la abator și ținîndu-se de omul legii ca de părintele
Trei ceasuri rele by Radu Aldulescu () [Corola-website/Imaginative/14470_a_15795]
-
ia-te și du-ți ieduțele-mprăștiate pe unde-și au păstorii cort. - Ci eu te-asemui mânzei mele când l-am lăsat aproape mort pe Faron... Iubitei mele i-aduc obrajii a columbe, iar gâtu-i e,-ntre pietre scumpe ce scapără și, parcă, ard, mlădiu, - de-ncercuit în dulce colan de-argint, ce nu se rumpe. - Până ca riga să se culce, am tot amirosit a nard. A smirnă - dragul meu, ce între sâni cuibări-mi-se-va, este ciorchine de chipreș în, mândre, podgoriile
Cântarea cântărilor by Șerban Foarță () [Corola-website/Imaginative/8659_a_9984]
-
Hora este o pagină etnografică memorabilă prin jocul tradițional, vigoarea flăcăilor și candoarea fetelor, prin lăuta țiganilor care compun imaginea unui ritm impetuos: „De tropotele jucătorilor se hurducă pământul. Zecile de perechi bat someșana cu atâta pasiune, că potcoavele flăcăilor scapără scântei, poalele fetelor se bolbocesc, iar colbul de pe jos se învâltorește, se așază în straturi groase pe fețele brăzdate de sudoare, luminate de oboseală și de mulțumire“. Lui Ion îi place Florica, dar Ana are pământ, așa că el îi face
Ion (roman) () [Corola-website/Science/299444_a_300773]
-
între "Iliada" și "Imnul Safic", ne dăm seama că asemenea invocații adresate divinității protectoare a iubirii și fecundității erau o practică curentă în creațiile poetice ale vechii Grecii. Iată prima strofă: ""Afrodita, fiica lui Zeus, vicleană/Tu din tronul tău scăpărând lumină,/ Nu mă frânge în chinuri, te rog, stăpână/ Nici în aleanuri"" Zeița, care auzindu-i sosește într-un car tras de vrăbii iuți ce zboară lin peste pământu negru și îi adresează poetei următoarele cuvinte: ""Cine te supără? Persuasiunea
Sappho () [Corola-website/Science/308762_a_310091]
-
chiar dacă unii comentatori ar fi predispuși să le includă cu maliție în „lirosofie”, în „polirică” etc.) să anunțe o spectaculoasă evoluție." - Ioanid Romanescu, prefață la volumul "Iluzia necesară", 1993 Un poet adevărat "Leo Butnaru este un diavol cu barbă care scapără din copite de sidef la mijloc de rău și de bine, adică într-o lume din scoarță de măr domnesc plutind pe creasta valurilor ce le înaltă Prutul. Se vrea gladiator de destine, dar nu știe să și-l păzească
Leo Butnaru () [Corola-website/Science/308001_a_309330]
-
pământ frământat în sânge"". Aici el rememorează momentele luptei din 14-15 decembrie 1467 între oștile moldovenești conduse de domnitorul Ștefan cel Mare și cele ungurești ale regelui Matia Corvin, terminată printr-un ""așa măcel, că urla valea de vaiete, armele scăpărau fulgere-n beznă, pâlcuri întregi se abăteau stropșite-n picioarele cailor, și oriîncotro fugeau bieții unguri, tot de Ștefan dădeau"". După cum relatează scriitorul, ""pentru amintirea acelei biruinți, Ștefan a ridicat în Baia Biserica Albă — la ruinele ei, țăranii cu dare
Biserica Albă din Baia () [Corola-website/Science/308813_a_310142]
-
chipurile lor oglindeau atâta răutate și erau atât de înfricoșătoare, încât oricine le arunca o singură privire se prefăcea în stană de piatră” . Eriniile, născute din sângele lui Uranos mutilat înghițit de Geea, au „ șerpi veninoși încolăciți în jurul capetelor, ochii scăpărându-le de o mânie cumplită” . Harpiile sunt „duhuri necurate, monștri înaripați cu corp de pasăre, cap de femeie, gheare ascuțite și miros puturos” , iar Sfinxul este un monstru jumătate leu, jumătate femeie. Se poate vorbi, prin urmare, de o construire
Gorgone () [Corola-website/Science/298351_a_299680]
-
-l la burta lor să se hrănească. Aruncă apoi puțină mâncare în bazin și se iscă un război în trei, iar albii câștigă. După o lună de la cumpărarea bazinului conectează proiectorul holografic cu chipul lui, sarcastic, cu ochii albaștri care scăpărau. Iar portocalii au terminat ultimii de înfățișat chipul pe castelul lor, iar imaginea pe care o sculptaseră era grosolană și caricaturală. Organizează o petrecere, la care invită 30 de persoane, printre care și pe Wo și Shade. Dar vine decât
Regii nisipurilor () [Corola-website/Science/321721_a_323050]
-
o spun - a lui Arghezi sau Blaga, prin această capacitate de a aduce cerul pe pământ, ca să zic așa sau de a ridica pământul către cer, cum face Eminescu: „Sara pe deal buciumul sună cu jale / Turmele-l urc, stelele scapără-n cale”, deci merg mai departe pe stele.”
Cristina Ștefan () [Corola-website/Science/336942_a_338271]
-
pămătufurile trestiilor; luciul s-a umbrit și s-a zimțuit. În liniștea mare a cuprinsurilor, s-a auzit în depărtare sunând ploaia. Venea împotriva noastră ca un painjeniș. Curând sticli în mărgele oblice. Foltanele de stuf tresăriră, frământându-se. Balta scăpără de bulbuci. Și painjenișul de stropi ne învălui brusc, apoi se liniști asupra noastră o ploaie călduță și totuși răcoritoare. Stând cinchit la marginea ostrovului, am observat deodată foirea formidabilă a bălții. Toate lighioanele ei de la adâncuri suiau în zigzaguri
Nada Florilor () [Corola-website/Science/335312_a_336641]
-
întâmplă și în cazul nostru.” „Europenii l-au trimis pe Dumnezeu sus, ca să se poată ascunde de El, pe când japonezii au credința ca forța vine din pământ. Nu verticala e expresia artistică, ci zonele tangențiale, unde există posibilitatea de a scăpăra energia”, a precizat Constantin Chiriac, Directorul Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu. „Cred că avem astăzi marele noroc de a asista la conturarea unui nou curent artistic- s-a vorbit despre metodă, teoria mișcării, o nouă filozofie și o nouă
Noism, un curent artistic în devenire. Între infernul realității și transcendența divină by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105632_a_106924]