39,690 matches
-
Becali se încontra filozofic (ca la ușa cortului) cu un suporter rapidist, iar într-o pauză publicitară de noapte, a răzbătut spre auzul nostru glas de ciuvică semănând amenințător cu al domnului Emil Constantinescu... -Am încercat cu de toate ca să scap de coșmar, îmi zice Haralampy. -Încearcă și cu cianură, îi sugerez îngrijorat - de obicei dă rezultate...
Haralampy și "Lacul Lebedelor" by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12864_a_14189]
-
părut puțin cam prea apăsată. Partea cea mai vastă a cărții este dedicată catalogului operei și bibliografiei. Despre compozitor. Samuel Johnson în prefața celebrului său dicționar scria în, 1755: " Fiecare autor poate aspira la prețuire; lexicograful poate spera doar să scape de reproșuri. Și chiar și de această recompensă negativă se bucură foarte puțini" Nu se poate pune la îndoială acribia cu care autorul și-a întocmit lucrarea, de aceea, surprinde, la o privire fugară, faptul că în Catalogul operei lipsește
Totul despre George Enescu by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/12838_a_14163]
-
cap poalele nesimțirii și-ale grotescului? Ce mobiluri o fi având toată această schelălăială dizgrațioasă, care-i transformă pe politicieni, o dată la patru ani, în pețitori ai unui popor pe care-l consideră oligofren, din moment ce se agită în fața lui ca scăpați de la balamuc? Proastă părere au despre cei cărora le cerșesc voturile, dacă se coboară la astfel de happening-uri deșuchiate și la prestații care l-ar umple de rușine și pe ultimul gatos irecuperabil.Nu și pe politicienii români. Să
Amurgul graseiaților by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12845_a_14170]
-
care se rostogolea pe scările de la intrare o dată cu (încă, atunci) președintele țării. De ce fugeau acești oameni, n-am înțeles, dar erau ca-n benzile desenate, la urmăriri, ca armatele romane fugărite de Asterix și Obelix. Sîmbătă, cînd credeam c-am scăpat de intruziuni politice, am dat de (încă, atunci) domnul prim-ministru, însoțit și el de o cohortă neagră. Dacă măcar unul dintre aceștia (inclusiv Adrian Năstase) a scos vreun bănuț din buzunar ca să-și cumpere măcar, "o carte mică, o
Tîrgul de Carte Gaudeamus – Noiembrie 2004 by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/12264_a_13589]
-
făcut-o pentru sufletul meu și fără griji critice. Am început dimineața cu capitolul 5 din superbul "album științific" Universul într-o coajă de nucă de Stephen Hawking, care m-a atras într-un vis de care nu reușesc să scap: Este posibilă călătoria în timp?" Apoi am luat cartea cu titlul cel mai lung din toată viața mea de cititor, Honorificabilitudinitatibus (cuvîntul există) de, firește, Șerban Foarță. Faceți exerciții înainte, dacă vreți să o cereți la librărie! Apoi am încercat
Tîrgul de Carte Gaudeamus – Noiembrie 2004 by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/12264_a_13589]
-
afle de revenirea lui. într-adevăr, banditul e ucis, într-o scenă asemănătoare cu cea a lapidării păcătoasei în Zorba grecul. însă, lovitură de teatru: Mascalzone făcuse amor cu sora Filomenei, Immacolata, virgină și cu atît mai dornică de a scăpa de ceea ce începea să semene cu un blestem. Mascalzone moare nu demn, cum se gîndise, ci năpădit de rușine, în disprețul sătenilor, cu sufletul salvat însă de preotul satului, don Giorgio. Totul se întîmpla în 1875. De acum începe așadar
Premiile literare franceze – 2004 by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12269_a_13594]
-
lui Lampedusa, cu vărul Putregaiul, cu colegele mai copile sau mai babe și așa mai departe. E, într-un fel, confesiunea sacadată a unui corp lucid, în alt fel decît creierul, care se luptă cu anchiloza cum se zbate să scape mintea cuprinsă de amnezie. Memoria corpului este o gîndire "epidermică", expusă, o plastilină în care lasă godeuri toate experiențele. Siluită apoi, prin scris, ca printr-o autodenunțare, se destramă în fraze grave, neduse pînă la capăt, ca de Carte a
Camera păpușilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12276_a_13601]
-
Planetare controlate și dirijate dintr-un singur centru de putere. Sey Mondy detaliază principiile unei utopii sinistre a globalizării, pregătită de un Complot Mondial. Fusese sechestrat în acel loc, Defileul, unde se gândea punerea în aplicare a utopiei globalizării. A scăpat singur, printr-o minune, în urma unei evadări ce părea imposibilă. Marele secret al călătorului era cunoașterea acestui proiect, rival cu al francmasonilor. De aceea Sey Mondy ar fi trebuit suprimat. O ficțiune ideologică amenințătoare constituie secretul dezvăluit fotografului, menit să
Viața ca o călătorie imaginară by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12281_a_13606]
-
Constantin Țoiu Urmează lunga genealogie a lui Noe și a sumedeniei de fii ai săi, după prea generoasa poruncă a Domnului - "Nașteți și vă înmulțiți și umpleți pământul și-l stăpâniți! El avu grijă și de subzistența seminției abia scăpată de urgia Potopului, să se hrănească bine, căci le-a zis - "tot ce mișcă și ce trăiește să vă fie de mâncare" Putem să spunem: un paradis. Deși altfel croit, pe bază de muncă, de muncă... Dar... omenire ingrată! Specie
Facerea (IV) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12308_a_13633]
-
invizibile în memoria colectivă. (...) Efemerul e contracarat prin repetitivitate: la fiecare două-trei zile trebuie să împingi în prim-plan un nou Ťevenimentť care se leagă de celelalte, trecute și viitoare, într-o serie a cărei coerență și a cărei finalitate scapă omului obișnuit. Urechea și ochiul îndură infinit mai multe decît hîrtia. Vorbe, vorbe: "il en restera toujours quelques choses..." (p. 19) Într-un text plin de umor, de numai trei file, Alexandru Călinescu spune despre starea actuală a culturii, mai
Savoarea faptului divers by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12300_a_13625]
-
a venit în ajutor: la volanul mașinii din care descinsese, princiar, studenta mea se afla un june ras în cap, cu o perfectă figură de killer. "Observ că nu-ți place chelia lui Băsescu. Dar a bodyguardului care nu te scapă din priviri îți place? Sau el te reprezintă numai în relațiile... interne?" Conversația părea să se oprească aici. O fracțiune de secundă, domnișoara a părut că meditează intens. Apoi, ca și cum ar fi fost de la sine înțeles că una e viața
Mahalaua ca agent electoral by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12320_a_13645]
-
eșua cu peripeții pe muntele Ararat, tocmai în Armenia! în zona noastră, în fond, Orientul mijlociu... Noe cu ai săi, femei și fii, nepoți, întreg neamul, coboară din Arcă, cu dobitoacele după ei, gata să reia și ele filogenia întreruptă. Scăpat cu bine, Noe face o jertfă mare pentru toată suflarea vieților noi iertate și gata să înceapă alt ciclu... După atîtea arderi plăcute ...mirosind mireasmă bună, îmbunat, Domnul dă semn de răzgândire și zice : ... Am socotit să nu mai blestem
Facerea (IV) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12331_a_13656]
-
produselor culturale românești sunt marfă inertă, pare a fi, în această logică, o axiomă. Ceea ce contestă autorul nu este valoarea culturii de la noi, ci proasta ei plasare în raport cu marile curente de gândire contemporană. Cei proveniți din spațiul științelor pozitive nu scapă nici ei maladiilor naționale. Și cum ar scăpa, când în revistele de specialitate românești "tonul este mohorât, fraza boantă, lexicul imposibil, autismul profesional fără scăpare"? Așadar, problema e mai largă. Specialiști sau publiciști, savanți sau comentatori, cu toții împart responsabilitatea stării
Mission: Impossible by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12345_a_13670]
-
fi, în această logică, o axiomă. Ceea ce contestă autorul nu este valoarea culturii de la noi, ci proasta ei plasare în raport cu marile curente de gândire contemporană. Cei proveniți din spațiul științelor pozitive nu scapă nici ei maladiilor naționale. Și cum ar scăpa, când în revistele de specialitate românești "tonul este mohorât, fraza boantă, lexicul imposibil, autismul profesional fără scăpare"? Așadar, problema e mai largă. Specialiști sau publiciști, savanți sau comentatori, cu toții împart responsabilitatea stării de insignifianță și obsolescență a produsului final - cultura
Mission: Impossible by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12345_a_13670]
-
oarecare al sfîrșitului sau al începutului de mileniu este doar faptul că se acordă în acel an și nu în altul. în rest, concepția pe care se fundamentează este aceea de secol XIX. Din păcate, de această povară n-a scăpat nici una dintre ultimele ediții, și cu toate că s-au făcut mari eforturi pentru a se depăși anumite stereotipii, mare lucru nu s-a obținut pentru că oboseala premiului nu este una conjuncturală, ci una profundă și cronicizată.
Artiștii și contextul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12362_a_13687]
-
happening, asamblate, remixate: asta trebuie/mai poate fi literatura, o rearanjare interminabilă a unor cuvinte deja scrise, o pervertire continuă de semnificații deja digerate, o ieșire în decor prin care literatura refuză o cursă ale cărei motivații încep să-i scape, al cărei scop nu-i aparține. Literatura "pură" este un celălalt eu, cel care vorbește cu tine spunîndu-ți "spune ceva", cu simpla intenție de a te face să nu-ți pierzi identitatea de celălalt - niciodată eu, niciodată cogito. Textul 04
Literatură "pură" și literatură "de consum" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12315_a_13640]
-
act care putea asigura autonomia literaturii. Dar tocmai astfel literatura se deschide, așa cum incizia deschide corpul. Literatura se deschide asupra ei înseși tocmai în momentul în care-și dă seama că, dacă societatea poate fi cuprinsă în modele, experiența le scapă pentru că e inepuizabilă. Numai că literatura a căutat cu încăpățînare să incorporeze, mai mult decît experiențele, inepuizabilitatea lor - conceptul lor. Deschiderea spre literal a devenit, astfel, experiența supremă în măsura în care ea rămînea singura experiență posibilă a literaturii. Apariția literaturii "pure" are
Literatură "pură" și literatură "de consum" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12315_a_13640]
-
se autoproduce. Dar mecanismul autoproducător trebuie el însuși să fie menținut deasupra tuturor semnelor, pentru a nu putea fi la rîndu-i recuperat. Cu alte cuvinte, orizontul literaturii trebuie să fie limbajul. În chiar momentul de neatenție în care acesta este scăpat din vedere, în care autorul uită să mai simuleze, un alt mod de reprezentare îl va recupera ca semn. Este cu totul altceva dacă scriitorul țintește tocmai producerea de semne pe piață, semne de consumat, dacă el vrea nu să
Literatură "pură" și literatură "de consum" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12315_a_13640]
-
I. D. B.. "Mă duc luni". Nu, nu, te rog, du-te mîine. Vrea neapărat să te vadă". Știam firește, cine este personajul care ținea cu tot dinadinsul să-mi strice duminica, întîmplător și ziua mea de naștere. Mai mult ca să scap de pisălogeală, i-am promis lui I. D. B. că voi fi a doua zi la minister. M-am ținut, cam ŕ contre coeur, de cuvînt, așa că duminică 27 noiembrie 1988 mă găseam în cabinetul înaltului funcționar, în fața unui complet de
Dar Papa? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12359_a_13684]
-
m-am putut abține și i-am retorcat: "Partea proastă este că dv. vorbiți ca înainte de Congresul IX". Urmarea întrevederii mi-a întrecut toate așteptările. Chiar de la poarta ministerului s-a luat după mine un individ care nu m-a scăpat din ochi pînă acasă. A doua zi, același individ legăna pe umăr o geantă, mutîndu-se de pe un picior pe altul, exact în fața intrării blocului meu. Avea o voce frumoasă judecînd după grația muzicală cu care fluiera. Am înțeles abia după
Dar Papa? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12359_a_13684]
-
înhățat îndată de Securitate. După bătăi și înfometare declară tot ce i se cere, ba chiar își învinuiește mama de complicitate cu celălalt fiu și de uneltiri contra regimului, drept care aceasta e arestată și torturată de bestialul Cameniță, până ce moare. Scăpat din pivnițele Securității Vlad își șterge din memorie "inconvenabilul episod biografic". Devenit informator cu angajament își va denunța colegii, confrații de scris, pentru că între timp se afirmase ca scriitor, visul de artă trecând pentru el înaintea "obligațiilor morale". Dă periodic
Roman și basm by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/12375_a_13700]
-
pașnicul oraș Serenite, înghițit într-o fatală noapte de un "munte lichid", apele lacului de acumulare din vecinătate ale cărui stăvilare sunt dislocate, în joacă, de trei vagabonzi beți, ei fiind și primele victime ale apocalipticei revărsări. Singurul om care scapă din prăpăd, agățat de o plută improvizată, este tovarășul Cameniță, distrugătorul de vieți, șeful torționarilor, ucigașul mamei. Salvat tocmai el, cel mai rău dintre răi? Ar fi de văzut în această salvare o decizie cerească, o răsplătire. Cameniță nu mai
Roman și basm by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/12375_a_13700]
-
dar pe care, după ultima pagină, nu ai deloc sentimentul că ai înțeles-o. Acesta este chiar secretul romanelor-șaradă ale lui Dumitru Țepeneag. Întotdeauna după ultima pagină ai sentimentul clar că mai rămîne ceva de spus. Sau că ți-a scăpat ceva important și că este nevoie să mai citești o dată cartea.
Un șaizecist postmodern by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12370_a_13695]
-
din ed. 1959): "Și-n fruntea mea secată/ Și-n pieptu-mi aiurit/ Te-nfige drept ca o săgeată.// Simbolic Infinit!/ Te strânge-n chip de fulg/ Și-n mine, lămurit,/ Te răspândește - să mă smulg,/ Să cad ca un aerolit/ Scăpat din circuit." Și a modificat și câteva alte versuri. în loc de: "Descinde-n mine cum descind/ Tenebrele-ntr-un schit", mi-a cerut să scriu: "Descinde-n mine cum descind/ Tenebrele în schit". Versul 17: Flăcări vaste ce distrug" a devenit
Ridicola obstinație by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/12377_a_13702]
-
manifestă în cîmpul literelor prin lansări de carte, colocvii, conferințe, tîrguri de carte (cu ceremonialul venirii editorilor din provincie la Paris, dar și cu orgoliul de a deplasa centrul în alte localități, inclusiv într-un sat, al cărui nume îmi scapă, care supraviețuiește fiindcă a devenit o curiozitate absolută a Franței - are anticariate și saloane de lectură aproape în fiecare casă și atrage amatori din toate departamentele învecinate), saloane ale poeziei sau ale bibliofiliei, cafenele literare sau filosofice pe teme dinainte
Dinu Flămând și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12381_a_13706]