1,144 matches
-
bun de lucrat, numai de foc - așa-i cu carrrpenul... - Dar la stejar de ce-i zice stejar, Moș Iacob? Nimeni nu-l putea prinde pe moș Iacob al meu făr-de răspuns; ori cu unul ne-frumos. Se scărpina ce se scărpina pe sub pălărie - dar tot găsea ceva: - Altfel Îi zicea pe timpuri - Îi zice: străjer, că stă de strajă, străjuiește țara Moldovei, să nu deie Tătarii pe neprinsă veste. Și-l și vezi de depaaar’... Așa că: străjer-strejar-stejar, iacătă-l - cu toate că noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
și Pinky, scosese un țipăt când o identificase prima dată pe maimuța care o umilise la cinema. E clar că a fermecat maimuțele. Acestea se grupaseră în jurul lui Sampath ca o gardă de corp grațioasă, cu păr grizonat, căscând și scărpinându-și trupurile frumoase. Aproape toate doamnele aveau o poveste, măcar de mâna a doua, dacă nu chiar a lor, despre sariuri sfâșiate și lenjerii, și se minunau: Ia te uită la maimuța aia. E cât se poate de blândă! Baba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
un vaccin antitetanos. Era încă devreme. Fumul de la focurile aprinse în gheretele de ceai acoperea soarele palid de iarnă. Băiatul de la Hungry Hop se afla în bazar împreună cu toți vânzătorii, care abia se pregăteau să-și deschidă dughenele, căscând și scărpinându-și burțile între timp. Indiferent de standard, băiatul acesta era cam încet. E drept că avea oarecare umor, era bine intenționat și, în general, bine dispus, numai că nu era foarte conștient de ceea ce se întâmpla în lumea din jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
Păi, poți să-mi povestești tu, cu cuvintele tale, sau pot să mă duc să aflu toate detaliile alea medicale îngrozitoare de la asistentele și de la doctorii care s-au ocupat de tine. Jake a înghițit în sec și s-a scărpinat pe ceafă, acolo unde atârnau fâșiile de pânză cu care se lega halatul de spital. — Nu i-ai spus tatei că sunt aici, nu? Fiona a clătinat din cap. Încă nu. Mi-am dat seama că n-ai vrut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
să rămână, veac după veac, nedezlipit de niște nisipuri și pământuri pietroase la care restul oamenilor renunțaseră întotdeauna. Apa i-a muiat părul și a desprins de pe corpul lui jegul de luni și chiar de ani de zile. S-a scărpinat cu unghiile și a căutat o piatră plată și poroasă cu care s-a frecat pe corp, văzând cum îi rămâneau pe piele pete mai albe pe măsură ce se desprindea crusta de pământ, transpirație și praf, iar apa curgea albastră, aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
metri de la un pat la altul, acoperite cu cearșafuri murdare ce nu lăsau să se vadă nici măcar o pată din sângele absorbit de mindirele groase. Nici o respirație, nici un sforăit ușor, nici un cuvânt rostit în somn, nici măcar râcâitul unor unghii ce scarpină pielea uscată de soare și nisip. Doar tăcerea și câteva muște izbindu-se de geam, ca și când s-ar fi săturat de sânge și s-ar fi luptat să iasă la lumină și la aer liber. Zece metri mai departe, împinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
dintre care unii studiaseră la Paris. Într-o bună zi, le va veni rândul și ăstora să-i caute și să-i cerceteze. Avea în vedere niște unchi stabiliți eventual în străinătate și fără moștenitori. Rafael se strâmba și se scărpina în cap. Era alergic la amăgirile soră-sii, și când o auzi că nu știi de unde sare iepurele... Averi, moșteniri, tot așa cum se agățase de bărbatu-său, ca să vadă în el mai mult decât era de fapt, și tot așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
s-ar mai perpeli în pat lângă Mirela și lângă fiu-său cel mic. Nici n-a prea fost el vreodată prieten cu somnul, iar pe zăpușeala asta îți vine să-ți rupi carnea de pe tine; te mănâncă pielea, te scarpini până la sânge, ești lac de transpirație, de-ai zice c-ai tras la jug aicea, în patul Mirelei. Ba tocmai că după o vârstă se spune că-i normal să dormi tot mai puțin, poate ca o compensație în vederea somnului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
într-un coșmar din care să se trezească pus pe rele. E zdravănă madam Ortansa, avea o carne tare pe ea... De curios, barem, și tot ar merita s-o auzi cum gâfâie și grohăie în extaz, ca o scroafă scărpinată pe burtă, și totodată ai trage nădejde că-n felul ăsta s-ar liniști până într-atât că n-ar mai simți nevoia să asude cu bulanul. Dacă milițianul e bun doar să se pișe pe el, sărmanei femei nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
necăjită. — De ce? am miorlăit eu jalnic la vânzătoare. — Nu mai aducem așa ceva. — Dar era foarte căutată! Deseori, se vindeau până la ultima. S-a Întâmplat să vin ca să cumpăr una, dar se dăduseră deja toate. Nesimțitoare la durerea mea, femeia Își scărpină nasul. — Uneori, zise ea, ca și când mi-ar fi Împărtășit cine știe ce Înțelepciune divină, uneori se Întâmplă să... să nu mai aducă, Înțelegeți? Nu contează dacă se vând sau nu. — În cazul ăsta, aveți cumva niște cutii de Gin Fizz? — Neah. Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
În ciuda iernii care Începe, Omar s-ar fi culcat sub cerul liber, dar scorpionii din Kashan sunt aproape la fel vestiți ca și faianța din partea locului. — Chiar nu există nici un colțișor unde să-mi Întind rogojina până În zori? Hangiul Își scarpină tâmplele. Se Întunecă, nu-i poate refuza unui musulman adăpostul: — Am o odăiță pe colț, ocupată de un student, cere-i să-ți facă loc. Se Îndreaptă Într-acolo, ușa e Închisă. Hangiul o Întredeschide fără să bată, o lumânare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
lumina deveni mai vie. Discutam, construiam o mie de variante sumbre de viitor, apoi discutam din nou, prea istoviți ca să ne oprim. Baskerville Își Întinse oasele, se opri În plin elan, Își consultă ceasornicul și se ridică precum un somnambul, scărpinându-și trudnic ceafa: Ora șase deja, Dumnezeule, o noapte albă! Cu ce Înfățișare am să dau piept cu elevii mei? Și ce va zice oare reverendul văzându-mă sosind la ora asta? — Ai putea oricând să susții că erai cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
să te elimine din școală dacă te prindeau că mănânci în oraș. Când își scotea ochelarii de soare, Midori părea mult mai somnoroasă decât cu ei pe nas. Avea două ticuri: se juca cu brățara de la mâna stângă sau se scărpina cu degetul mic la colțurile ochilor. — Ești obosită? am întrebat-o. — Puțin. Nu dorm destul, dar nu te îngrijora, mă simt bine. Îmi pare foarte rău pentru miercuri, dar a intervenit ceva important chiar în dimineața respectivă și n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
anume ți-a displăcut atât de mult? — Ție ți-a plăcut școala ta? — Nu neapărat, dar nici n-am urât-o. Eu am urmat o școală publică obișnuită, dar nu prea m-a deranjat nimic. — Păi școala aceasta, începu Midori, scărpinându-se la coada ochiului cu degetul mic, este o școală a elitelor, aproape o mie de fete de origine aleasă și, pe deasupra, cu note mari. Fete bogate, nu glumă. Trebuiau să fie bogate ca să supraviețuiască. Taxe școlare mari, tot felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
ca pe niște vechi și bune prietene. Reiko mi-a prezentat-o. — E prietena lui Naoko. — Bună ziua! m-a salutat ea. — Bună ziua! am răspuns. Cât au stat ele de vorbă, am mângâiat câinele. Avea gâtul tare, iar când i-am scărpinat locurile noduroase, a închis ochii și a suspinat de plăcere. Am întrebat-o pe fată cum îl cheamă. — Pepe, a răspuns ea. — Pepe! l-am strigat eu, dar câinele nu s-a mișcat. — Nu prea aude, a zis fata. Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
să vadă cum e. Ne-am dezbrăcat și ea m-a mângâiat, dar n-a mers. Doar m-am gâdilat și-atât. A fost tare stângace! Credeam atunci că o să mor de râs. Și acum parcă-mi vine să mă scarpin, când mă gândesc cum a fost. În fine, dar cred că vrei să asculți și continuarea poveștii cu fata. — Ca să fiu cinstit, da. — Păi... spuse Reiko, scărpinându-și o sprânceană cu vârful degetului... După ce a plecat fata de la mine, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
atunci că o să mor de râs. Și acum parcă-mi vine să mă scarpin, când mă gândesc cum a fost. În fine, dar cred că vrei să asculți și continuarea poveștii cu fata. — Ca să fiu cinstit, da. — Păi... spuse Reiko, scărpinându-și o sprânceană cu vârful degetului... După ce a plecat fata de la mine, m-am prăbușit pe un scaun și am rămas cu privirile în gol, neștiind ce să fac. Îmi auzeam inima b\tând puternic. Vibrau în fiecare colțișor din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
că puteam avea o viață minunată împreună și că n-avea dreptate. În loc de asta, m-am trezit evaluând problema destul de obiectiv. Nu știu dacă voia doar să se folosească de mine, dar am avut impresia clară că dorea s-o scarpin eu de fiecare dată când o mânca în fund, chiar dacă ar fi măritată cu Barney. Uite pentru ce fel de femeie mă deprimasem eu atât - una care se mărită cu unul dintre frați și speră să se tăvălească și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
de el, voiai să se consoleze cu barometrul? Dar scuză-mă o clipă, știi că noi, femeile, nu sesizăm totul imediat, așa ca voi: cine a scris manifestele?” „Aici e partea frumoasă, nu se știe cine. Lasă-mă să pricep, scarpină-mi puțin roza-crucea asta... Nu, Între omoplați, nu, mai sus, nu, mai la stânga, așa, acolo. Deci, În mediul acesta nemțesc există niște personagii incredibile. Unul e Simon Studion, care scrie Naometria, un tratat ocult despre măsurile Templului lui Solomon, Heinrich
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
pot promite nimic. Îmi voi da toată silința, dar succesul îl poate garanta numai bunul Dumnezeu. După moarte sper că veți ști să dați cea mai bună întrebuințare pielii mele; mare grijă însă la alunițe! Am fost atentă să le scarpin doar atât cât era necesar pentru a obține dimensiunea unui dop mediu, de o frumoasă culoare brun-roșcată. După cum bine știți, dezvoltarea alunițelor, negilor și excrescențelor de tot felul nu încetează după decesul persoanei purtătoare. Din ce se hrănesc, cum supraviețuiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
s-a terminat totul, m-am îndreptat spre toaletă. Pe același coridor se afla și decanatul, în fața căruia l-am zărit pe Ponta. Crezându-se singur, încerca să se relaxeze: cu o mână se scobea în nas, cu alta se scărpina la coaie. Piciorul drept îi era puțin ridicat în aer. M-am întrebat ce ar fi putut face cu o a treia mână, dacă ar fi avut-o. Nici Sabinei nu-i venea să creadă că evoluționistul mega-elegant, care părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cea violată, în țiuitul papagalilor scoși de la unu mai în balcoane de cei de dincolo Prevestind audiența la Iolescu din după-amiaza aceea senilă. Veniserăm bineînfășați în halatul nostru bej care posedase trupurile a mii de alți nebuni iar Zornescu se scărpină după ceafă: ia papucii ăia de pluș și când vă strig intrați fffrumos. Și noi înlemniți în fața mahonului cu clănțău argintiu apoi respecte, dle doctor! și ia așezați-vă acolo!, cu Iolescu la capătul celălalt al curcubeului persan sorbind o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
o rupeai în bucăți pe care le tăvăleai prin vinul îndulcit. Bulgării de pâine înroșită se băgau în gură cât timp încă fumegau, ca hălcile de carne smulse din trupul unui animal viu. Sfânta Împărtășanie a vampirilor! țipase tanti Cucu, scărpinându-se cu un deget pe sub cauciucul negru care îi acoperea ochiul lipsă. Împotriva ăstora trebuie plătit părintele să scoată părticele și să slujească molitfele Sfântului Vasile! În general nimeni nu rezista la mai mult de două bucăți de călăvie. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
acum, nu chiar imediat, că mai avem de lucru! Și dacă noi nu mai dorim, nici unul, ca să participăm la jocul vostru? Ei? Dacă vom refuza să fim rezonabili și să ne implicăm pe mai departe, ce-o să se întâmple? se scarpină Dănuț ostentativ, în bărbia țepoasă. Doar numpușcăm nici un peșcheș, nici un premiu! Nici o recompensă! Nici un beneficiu personal! Dacă ne răzgândim, dacă ne răsucim la o sută optzeci de grade, tragem oblonu', vă salutăm cu spatele și ne mutăm la o băută
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
duse el, în floarea-florilor, la nici cincizeci de ani... se screme Buletin, apoftegmatic, întristându-se la comandă. Al doilea infarct, nu l-a mai iertat! Sărmanu' om! Și nici măcar copii n-a avut. Păi, cin' l-a pus să se scarpine-ntre craci și se-nsoare, os bătrân, cu vipera de Luluța? Luluța, care papă p...ța! Nu-și lua matracuca aia de la gură, ca să-i facă și copii, își repune pe tapet Cezărel, mâhnit, o fixațiune mai veche. Mă, fârtaților
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]