2,184 matches
-
adecvată. Astfel sunt termoliza cutanată si excreția renală. Controlul pe termen scurt (secunde, minute) este realizat prin modificarea diametrului arterial ca rezultat al modificării tonusului mușchiului neted. O creștere de opt ori a activității metabolice poate duce la nivelul mușchiului scheletic la o creștere de patru ori a debitului sanguin, în timp ce o scădere a aportului de oxigen la 25% determină triplarea debitului Substanțele vasodilatatoare de origine locală implicate în controlul metabolic al debitului sanguin includ: adenozina, ATP, CO2, acidul lactic, ionii
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
pentru înțelegerea funcțiilor specifice (schimburile de gaze în plămâni, formarea urinei de către rinichi, secreția hipofizară, absorbția intestinală, formarea bilei, ciclul menstrual și sarcina). Rămân astfel doar trei exemple majore: miocardul, tegumentul și sistemul nervos central. Particularitățile principale circulatorii în mușchiul scheletic sunt legate de activitatea musculară și sunt prezentate cu prilejul descrierii modificărilor circulatorii din efortul fizic. 14.5.1. Circulația coronară Cele două artere coronare iau naștere din aortă imediat după valva aortică (orificiile sunt menținute deschise în ejecția ventriculară
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
nivel capilar este de ~4000 cm2, iar suprafața totală a peretelui capilar (1 μm grosime) este de ~6300 m2. Densitatea capilarelor este variabilă în funcție de țesut (6000/mm3 în plămân, creier, glande endocrine; 5000/mm3 în miocard; 400-3000/mm3 în mușchi scheletic și piele), dar în general fiecare celulă se găsește la distanță maximă de 60-80 μm față de cel mai apropiat capilar. Mai multe capilare rezultă dintr-o metarteriolă și sunt colectate de o venulă, în multe țesuturi capilarele având aspect de
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
ce sunt lipsite de sfincter precapilar (fig. 54). Aceste canale diferă de anastomozele arteriovenoase (șunturi), care au perete muscular. Anastomoze arterio-venoase, cu efect de scurtcircuitare a patului capilar, sunt prezente în pielea extremităților, tubul digestiv, plămân. In unele țesuturi (mușchi scheletic) nu sunt evidente căile de șunt, dar acest tip de circulație poate fi demonstrată, fiind numită șunt fiziologic. Cu alte cuvinte, sângele poate curge permanent din arteriolă spre venulă în perioadele de activitate metabolică redusă, când multe sfinctere precapilare sunt
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
șuntează patul capilar. 14.6.2. Curgerea sângelui in capilare Curgerea sângelui printr-un capilar este determinată de presiunea arterială și de controlul debitului local, dar în ultimă instanță de sfincterul precapilar. Doar 5-10% din capilare sunt deschise în mușchiul scheletic în repaus. In general, în comparație cu arterele, curgerea în capilare este lentă, nu prezintă fluctuații sistolo-diastolice de presiune și debit, și este separată într-un șir central de hematii și un strat circular periferic de plasmă. Intermitența perfuziei unui anumit capilar
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
deschidere ritmică a capilarelor, astfel încât numărul de capilare deschise (irigate) depinde de activitatea țesutului perfuzat, cu o repartiție diferențiată în același organ. Aceste modificări în debitul sanguin capilar sunt aparent distribuite neregulat, dar sunt ritmice și organizate. La nivelul mușchiului scheletic în repaus densitatea capilarelor deschise este de 200-300/mm3, iar în activitate poate deveni de 10 ori mai mare. Vasomoția metarteriolară este legată de curgerea în ansamblul teritoriului deservit, nefiind niciodată suficient de intensă pentru a opri complet curgerea sângelui
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
sanguină la nivel capilar, adică volemia, debitul cardiac și rezistența periferică. La aceștia se adaugă diverși alți factori: complianța și statusul contractil venos (venoconstricția simpatică scade complianța și crește presiunea venoasă), presiunea hidrostatică și valvele venoase, compresiunea tisulară (contracția mușchiului scheletic), efectul de aspirație al ventriculului drept, pulsațiile arterelor învecinate, modificările presiunii abdominale și toracice (aspirația toracică, determinată de presiunea negativă intratoracică în inspir; se amplifică în efort și este eliminată în respirația artificială). Contracția mușchiului scheletic poate determina o presiune
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
compresiunea tisulară (contracția mușchiului scheletic), efectul de aspirație al ventriculului drept, pulsațiile arterelor învecinate, modificările presiunii abdominale și toracice (aspirația toracică, determinată de presiunea negativă intratoracică în inspir; se amplifică în efort și este eliminată în respirația artificială). Contracția mușchiului scheletic poate determina o presiune externă de 100-150 mm Hg, în cazul mersului realizând o adevărată pompă periferică. Tonusul capilar menține gradientul presional. Presiunea hidrostatică favorizează circulația venoasă deasupra nivelului cordului și are efect invers pentru zonele inferioare. Refluxul sângelui spre
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
unui segment este urmată de distensia segmentului din aval, ce determină contracția acestuia. Presiunea medie crește de la periferie spre centru, atingând 10 cm H2O în limfaticele mari. Similar cu circulația venoasă, circulația limfatică este ajutată de diverși factori: contracția musculaturii scheletice și mișcările corpului, pulsațiile arterelor vecine, compresii locale, ciclul respirator. 16.4. Rolul circulației limfatice Circulația limfatică asigură drenajul lichidului interstițial, cu reglarea presiunii interstițiale, precum și recuperarea de proteine, cu menținerea unei concentrații proteice scăzute în interstițiu. Fluxul limfatic este
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
poate să apară spasmul laringeal. 18.6.5. Alți receptori implicați în controlul ventilației Impulsurile provenite de la receptori articulari și musculari de la nivelul membrelor în cursul mișcării participă la stimularea ventilației în timpul efortului, în special în stadiile incipiente. Orice mușchi scheletic este controlat prin sistemul gamma, baza reflexului miotatic (osteotendinos). Acest reflex este evident implicat și în controlul mușchilor respiratori. Cu alte cuvinte, mușchii intercostali și diafragmul conțin fusuri neuromusculare care sunt sensibile la alungirea mușchiului. Informația plecată de la nivelul fusurilor
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
consumat și cel disponibil se numește utilizarea oxigenului și este egal cu raportul dintre diferența arterio-venoasă și oxigenul arterial; . Utilizarea variază puternic de la organ la organ fiind de 10% în rinichi, 60% în circulația coronară și peste 90% în mușchiul scheletic în activitate. In restul organismului, consumul de oxigen are o valoare de 25%, crescând la 75% în efortul sever. In cele mai multe tipuri de hipoxie, utilizarea oxigenului este crescută. Se descriu mai multe variante de status hipoxic: “hipoxia hipoxemică” când pO2
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
și drepte, iar vasele din avalul glomerulului, arteriolele eferente, prezintă o rezistență relativ mare. Presiunea hidrostatică medie într-un capilar glomerular este mult mai mare (55 vs. 25 mm Hg) decât într-un capilar din alte organe, de exemplu mușchiul scheletic. Presiunea hidrostatică capilară scade puțin (1 2 mm Hg) de-a lungul capilarului glomerular, deoarece există mai multe anse capilare în paralel (3050), ceea ce face ca rezistența la curgere să fie extrem de redusă. Presiunea intracapilară depinde în ultimă instanță de
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
toate acestea, este extrem de important pentru supraviețuirea organismelor. Potențialul de repaus al tuturor celulelor este dependent în mod direct de concentrația extracelulară de potasiu. Variații anormale ale potasemiei vor produce tulburări de excitabilitate cardiacă (aritmii) și tulburări ale contractilității mușchiului scheletic, precum și ale excitabilității neuronale. Balanța potasică este redusă, pierderile zilnice extrarenale (transpirație și fecale) fiind foarte mici. Principalul mecanism prin care se reglează potasiului este cel renal. Potasiul se filtrează liber prin membrana filtrantă. În condiții normale, cea mai mare
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
implicat într-o multitudine de funcții celulare de importanță vitală și orice variații importante ale concentrației sale plasmatice ar fi cauzatoare de tulburări majore. O scădere importantă a concentrației extracelulare de calciu produce creșterea excitabilității neuromusculare, producând spasme ale musculaturii scheletice. O concentrație crescută a calciului extracelular va duce la scăderea excitabilității neuromusculare, la astenie musculară, aritmii cardiace și alte tulburări, datorate mai ales capacității calciului de a se cupla cu proteinele-canal, alterând fluxurile ionice transmembranare și astfel potențialele celulare. Homeostazia
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
de aproximativ 180 mmoli, din care cea mai mare parte este reabsorbită. Cea mai mare parte a reabsorbției fosfaților are loc la nivelul tubilor proximali, unde parathormonul poate inhiba reabsorbția lor. Scăderea fosfatului plasmatic poate duce la slăbiciune a mușchilor scheletici și cardiac, precum și la apariția de țesut osos patologic. Cuplarea parathormonului cu receptorul său membranar activează adenilat-ciclaza și crește nivelele intracelulare de AMPc, ceea ce stimulează PKA (ProteinKinaza A), care va cataliza fosforilarea proteinelor-efector. Efectele parathormonului sunt de a răspunde la
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
mediului intern și comportării organismului ca un tot unitar. Așa cum remarca Morat în 1902: „primul asigură relațiile dintre organism și mediu, iar cel de al doilea stabilește legăturile dintre organele aceluiași organism”. Intricarea fibrelor cerebrospinale și vegetative de la nivelul musculaturii scheletice, pielii și organelor de simț face dificilă identificarea celor două componente. Numeroși neuroni, etichetați vegetativi din punct de vedere funcțional, aparțin sistemului cerebrospinal și invers. Datorită acestui fapt, Delmas și Laux (1952) consideră că sistemul nervos vegetativ nu poate fi
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
ei pot fi în general clasificați în două categorii principale: mușchii netezi multiunitari și mușchii netezi unitari. Plexurile nervoase ale mușchilor unitari au neuroni aferenți senzoriali implicați în reacțiile reflexe locale. Mușchii netezi multiunitari realizează joncțiuni comparabile cu cele neuromusculare scheletice. Sunt joncțiuni de contact cu spațiul sinaptic și răspuns limitat. Mușchii netezi unitari formează sinciții funcționale, fibrele musculare fiind unite în fascicule sau pături în care membranele musculare intră în contact direct formând joncțiuni („gap junction” sau nexus). Prin intermediul joncțiunilor
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
în măsură variabilă de la un caz la altul (fig. 42). Mecanisme membranare depolarizante În condiții de repaus normal, potențialul de membrană al fibrei musculare netede este de 50-60 mV (cu cca 30 mV mai redus decât cel al fibrelor striate scheletice). Potențialele de acțiune ce se produc doar în mușchii netezi de tip visceral pot fi de două tipuri: - potențiale de acțiune tipice, asemănătoare celor din fibra musculară scheletică, dar cu o durată mare, de 10-50 ms; - potențiale de acțiune cu
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
mV (cu cca 30 mV mai redus decât cel al fibrelor striate scheletice). Potențialele de acțiune ce se produc doar în mușchii netezi de tip visceral pot fi de două tipuri: - potențiale de acțiune tipice, asemănătoare celor din fibra musculară scheletică, dar cu o durată mare, de 10-50 ms; - potențiale de acțiune cu platou, a căror etapă de depolarizare evoluează ca în cazul celor tipice dar care, în loc să prezinte o repolarizare rapidă, se repolarizează lent, astfel încât membrana rămâne depolarizată timp de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
sistemul adenilatciclază - cAMP), care determină eliberarea Ca2+ din depozite, deschiderea canalelor de Ca2+ și contracția (pentru detalii vezi, de exemplu, reglarea activității vasculare). I.5.2.3. Mecanismul contractil al miocitului neted Mușchiul neted nu prezintă aspectul striat, caracteristic mușchiului scheletic. În organism, mușchiul neted este localizat vascular sau non-vascular; în peretele viscerelor cavitare (gastro-intestinal, traheo-bronșic, uretero-vezical, tubar-uterin) sau în structurile globului ocular (iris, mușchi ciliar). Funcția contractilă a miocitelor netede din structuri de tip parietal este de a controla tensiunea
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
musculară privește numai adrenalina, în timp ce noradrenalina crește semnificativ doar rezistența vasculară periferică. La nivel cardiac, adrenalina posedă, de asemenea, efecte mai pronunțate decât noradrenalina, datorită stimulării mai puternice a receptorilor beta-adrenergici vasodilatatori. Spre deosebire de noradrenalină, adrenalina influențează puțin tonusul vaselor musculaturii scheletice, permițând creșterea fluxului sanguin muscular din timpul efortului. Importanța descărcărilor hormonale medulosuprarenaliene și, îndeosebi, de adrenalină este binecunoscută ca indispensabilă organismului în reacțiile neuro-endocrino-vegetative produse de stresurile de diferite cauze. Inactivarea noradrenalinei și adrenalinei. Este realizată în fanta sinaptică de către
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
respiratorie, digestivă, excretorie, metabolică etc.), întregind componenta somatică voluntară. Atât comenzile plecate de la centrii superiori somatici, cât și reacțiile organo-vegetative reflexe însoțitoare declanșate de diverșii stimuli exogeni sau endogeni, antrenează ambele căi eferente, punând în stare de activitate simultană mușchii scheletici pe de o parte și organele viscerale pe de alta. La rândul lor, cele două componente eferente ale sistemului nervos vegetativ sunt dominante în anumite teritorii efectoare asupra cărora produc fie excitația, fie inhibiția organelor respective. Reacțiile neuroumorale simpatice și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
diferite ale axului cerebrospinal, asigură inervația dublă și antagonistă a majorității viscerelor, în vederea autoreglării activității lor contractile sau secretorii și întreținerii echilibrului dinamic al funcțiilor respective. Contrar sistemului nervos al vieții de relație, a cărui influență este limitată la musculatura scheletică, dualitatea simpatico-parasimpatică acționează asupra musculaturii netede viscerale, glandelor endocrine și exocrine din întregul organism prin intermediul substanțelor mediatoare colinergice și adrenergice. În timp ce fibrele somatice cerebrospinale deservesc numai formațiunile motorii și senzitive ale somei, filetele nervoase vegetative se găsesc larg răspândite atât
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de predominență simpatică se produc modificări funcționale organice și tisulare la nivelul întregului corp uman. Ritmul și contractilitatea miocardică cresc, musculatura netedă vasculară se contractă mai ales la nivel gastrointestinal și renal, contribuind la redistribuirea și dirijarea sângelui spre musculatura scheletică, bronșiile se dilată favorizând preluarea O2 atmosferic și eliminarea CO2 din organism. Concomitent, are loc intensificarea glicogenolizei hepatice și creșterea glucozei sanguine, indispensabilă metabolismului energetic cerebral și muscular. La rândul său, predominența parasimpatică inductoare de „rest and digest”, reduce frecvența
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
situați central, în sarcoplasmă. Aparatul metabolic energoformator, reprezentat de mitocondrii, este deosebit de dezvoltat. Mitocondriile ocupă 30-40% din volumul celulei. Aparatul contracții al fibrei miocardice reprezintă cca 50% din volumul celulei și are o structură asemănătoare cu cea observată în mușchiul scheletic. Miofilamentele groase, de miozină, și subțiri, de actină, sunt grupate în discuri (benzi) întunecate (anizotrope-A) și, respectiv, clare (izotrope - I). În centrul discurilor clare se află membrana Z, care se continuă transversal până la nivelul sarcolemei, servind ca zonă de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]