1,949 matches
-
cuprinsă de...lasă că...nu e chiar așa de...deschide ochii că...nu se poate ca tu...ai grijă că nue chiar...cum să nu se poată? Cum să nu se poată? - Ce frumoase mi-ar fi câmpurile mele cu sclipiri de diamant! Nu? Și continui să pun întrebări de parcă cineva abia așteaptă să-mi dea răspuns. Zilele încep cu răsărit de soare, cine nu știe acest lucru? Am cel mai prețios privilegiu că respir și totuși am în inimă bucățele
MOARA DE MĂCINAT TRISTEŢI de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1798 din 03 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369908_a_371237]
-
gând) Pe o axă temporală poetică, dacă stau pe verticală repere psihice generale iar pe orizontală vise, linia frîntă care le unește ar crea o evoluție retrogradă ar reprezenta un pesimism de evoluție a sentimentelor în jos, și numai o sclipire de luciditate le-ar trasa exemplar. Este caracteristica stilisticii deosebite a Adrianei, părelnicul lucid pe tărâmul lirismului. “e o alegere absolut retorică drumul spre mâine evoluează agresiv între rațiune și dezechilibru la final magia face simplă figurație” lumea se schimbă
ADRIANA BUTOI- PRESCURTAREA LITEREI MARI de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369918_a_371247]
-
Sunt o alee Cu orhidee, Cu fluturi zglobii Și iasomii. Sunt o scânteie Din ochi de femeie Cu aripi de foc Și iute la joc. Sunt o săgeată Ce zboară uitată Din ochi de iubită Și ea părăsită. Sunt o sclipire Din ochi de iubire Ce iute s-aprind Și-n lacrimi se sting. Sunt o zvâcnire De fericire În piept de fecioară Din inimioară. Sunt o iubire Ș-o amintire Din fotografie Alb-argintie... 09.05.2016 Referință Bibliografică: Sunt... / Gabriel
SUNT… de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 1957 din 10 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/370353_a_371682]
-
un poem de iubire. Iar mâinile noastre unite Se luptau împotriva nedreptății Urii, invidiei și a întunericului... Da! A fost povestea noastră! A fost momentul nostru! Nimeni nu are dreptul să adauge sau să scadă la ce a fost... O sclipire a dragostei curate Ce ne luminează fețele când privim în urmă. Cluj Napoca, 31 iulie 2015 Alegere N-am să deplâng crâmpeiele de clipe Și nici scântei de dor ce mor zburând, Ci am să las a focului aripă Să-mi
ARIPILE NETĂCERII de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1673 din 31 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370338_a_371667]
-
Mărțișor, care privea și se minuna: - Ia uite la păsările acelea, cu penaj multicolor, când dau din aripi, parcă scapără... Și caii aceia înaripați... Au aripi de aur sau de argint? Uite și oamenii, au veșminte albe și aurii, cu sclipiri de foc, atunci când merg. Uită-te măi, nărodule, să vezi minunățiile, că pe mine mă dor ochii și mă tem să nu orbesc! Dar, Norocel, tolănit pe puful moale al penei uriașe, se juca cu o sticlă colorată luată de pe
MĂRŢIŞOR-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370365_a_371694]
-
Mărțișor, care privea și se minuna: - Ia uite la păsările acelea, cu penaj multicolor, când dau din aripi, parcă scapără... Și caii aceia înaripați... Au aripi de aur sau de argint? Uite și oamenii, au veșminte albe și aurii, cu sclipiri de foc, atunci când merg. Uită-te măi, nărodule, să vezi minunățiile, că pe mine mă dor ochii și mă tem să nu orbesc! Dar, Norocel, tolănit pe puful moale al penei uriașe, se juca cu o sticlă colorată luată de pe
MĂRŢIŞOR-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370365_a_371694]
-
a doua oară Și nu-nțeleg de ce nu vrei să crezi C-al meu destin e să îți fiu aproape Și lumea s-o cuprind în ochii-ți verzi. Citesc povestea ierbii în privirea Ce sufletul mi l-a învolburat, Sclipiri în care deslușesc pădurea Se-aprind în ochii tăi, verde curat. Dar poate-ți va șopti-ntr-o zi destinul Să înțelegi. Nicicând să nu mă pierzi. Ce rost ar mai avea atunci seninul Când eu mă limpezesc în ochii
STELELE IUBIRII (POEME) de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370422_a_371751]
-
în mine primăvară Toamnelor m-ai dăruit doinind, Ruginiu brumat cu dor de glie, Iernile mi le-ai pictat, zâmbind, Cu omăt pe trup de Românie Legăn de visări, cu mir curgând - Graiul nost', limba română sfântă De la daci străbuni, sclipiri în gând, Colț de rai ce sufletu-ți încântă. Luminat-ai, Doamne, cugetul Copt-ai grâul, frământat-ai pâine Alinat-ai, tandru, plânsetul În descântecul limbii române Nu-i în lumea ast-atâta foc Jar de maci în trunchiuri de
POEME DE ZIUA LIMBII ROMÂNE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370426_a_371755]
-
te-ai dus, Mihai,spre veșnicie. Nici un luceafăr n-a mai vrut să vie Jos, în iatacul unei cosânzene, Gustând iubirea unei pământene. Și nimeni n-a făcut să înflorească Asemeni ție, vorba românească. Dar într-o noapte, cu-o sclipire rară, A răsărit pe cer steaua polara. Iar cand duios, pulsează Eminescu, Alături, strălucește Păunescu Și roiuri, roiuri astre nestemate, Poeme vii se răspândesc în noapte, De la Nichita, la Grigore Vieru. De-atâtea stele, ni se-aprinde cerul! Referință Bibliografica
STELE de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2045 din 06 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370476_a_371805]
-
Sunt o alee Cu orhidee, Cu fluturi zglobii Și iasomii. Sunt o scânteie Din ochi de femeie Cu aripi de foc Și iute la joc. Sunt o săgeată Ce zboară uitată Din ochi de iubită Și ea părăsită. Sunt o sclipire Din ochi de iubire Ce iute s-aprind Și-n lacrimi se sting. Sunt o zvâcnire De fericire În piept de fecioară Din inimioară. Citește mai mult Sunt...Sunt o aleeCu orhidee,Cu fluturi zglobiiși iasomii.Sunt o scânteieDin ochi
GABRIEL TODICĂ [Corola-blog/BlogPost/370366_a_371695]
-
o influență asupra vieții tale. Da, toate contează, vorbind la modul relativ, dar ele nu contează la modul absolut. Însă există ceva care contează mai mult, decît oricare dintre aceste lucruri. Iubirea, înainte de toate, mai cu seamă cînd se sting sclipirile galbene ale forsiției în pustietatea melancolică a grădinilor prin care te plimbi fără să te întîlnești cu nimeni, împreună-sălășluire cu îngerii lung prilej pentru cuvinte insolite, nebănuite, surprinzătoare. Citește mai mult Multe lucruri contează, însă doar unul în mod absolut
LUMINIŢA CRISTINA PETCU [Corola-blog/BlogPost/369176_a_370505]
-
o influență asupra vieții tale. Da, toate contează, vorbind la modul relativ,dar ele nu contează la modul absolut. Însă există ceva care contează mai mult, decît oricare dintre aceste lucruri.Iubirea, înainte de toate, mai cu seamă cînd se sting sclipirile galbene ale forsițieiîn pustietatea melancolică a grădinilor prin care te plimbifără să te întîlnești cu nimeni, împreună-sălășluire cu îngeriilung prilej pentru cuvinte insolite, nebănuite, surprinzătoare.... XXX. ÎNSETAREA ABSOLUTULUI DE SINE, de Luminița Cristina Petcu , publicat în Ediția nr. 842 din
LUMINIŢA CRISTINA PETCU [Corola-blog/BlogPost/369176_a_370505]
-
este etern, fiindcă edenul pentru poet este o bucurie ce o dezleagă de arborii visați.Poetul suedez Artur Lundkvist descifrează edenul în triumful deplin al tuturor energiilor disponibilităților umane:In viața noastră a pătruns ceva nou//îi zărim prin mulțime sclipirea/și trebuie să-l căutăm ne-ncetat.Starea aceasta de euforie este momentul edenic al poeziei lui Lundkvistă: Există un fel de bucurie sălbatică/în tot ce e viu/ Există/ceva îmbătător și aparținând tuturora.( Există un fel de bucurie sălbatică
MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN AL SECOLULUI XX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369271_a_370600]
-
gândului ce-a-ncărunțit e valea dintre noi tot mai adâncă; copaci suntem și trupul desfrunzit un vânt tăios în palmă ni-l descântă. Norii cerniți o lacrimă-și destramă pe chipul nostru-'mpovărat de ceață, roiuri de fluturi cu sclipiri de-aramă în suflete crispate ne îngheață. Prin bruma deasă clipa se grăbește în toamnă să ne-mbrace pe-amândoi, privește-apoi tăcută și albește când depărtări se surpă între noi. Referință Bibliografică: Elegie de toamnă / Elena Glodean : Confluențe Literare, ISSN
ELEGIE DE TOAMNĂ de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 1371 din 02 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369377_a_370706]
-
drumurile și se așterne peste tot ca o plapumă albă, iar vântul șuieră melodii superbe, unele mai vesele, altele mai triste, uneori se deslușește câte o serenadă melancolică, alteori o fanfaronadă nespus de frumoasă. luna își arată fața luminoasă cu sclipiri de basm, ce se reflectă din zăpada proaspăt ninsă. Regina reușește să domolească vântul și să pună capăt dansului fulgilor dalbi albi. Peste sat se lasă o noapte adâncă. Drumurile se transformă în niște poteci albe. Gardurile caselor sunt troienite
REGINA ANOTIMPURILOR de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369517_a_370846]
-
meu geam mai bat Amintiri ce curg, dar nu trec niciodat'. În brațe mă urcai spre Cer, pe-o scară de mătase, Flacăra acum ți-i apusă, cenușă ai în oase. Cum uitării să dai cerul ce se pierdea-n sclipiri? Martor ce ne-a fost alături, parte din frântele-amintiri. Îmi construisem aripi, cu tine-n zbor să plec, Plecat-ai fără mine, ca un copil bezmetec. Visat-am la iubiri de pescăruși, ce-n zări se pierd, Azi singură-s
CENTAURA de MARIA CRISTINA PÂRVU în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370674_a_372003]
-
fân / peste carul vremii...” Finale în suspensie. Implicare afectivă. „O, și pragul uitărilor, / ros de cari, / care-ți mai așteaptă pașii / din visul copilăriei / rătăcit prin unghere de ecouri...”. Poetă pozitivă. Mare suflet. „și a rămas / scris pe cer / cu sclipiri stelare / numele lor nemuritor: / CALEA ROBILOR!” ANTONETA CHIBURȚĂ BALAN. Vocație lirică. Sensibilitate cu fața spre frumusețile pământului și gândul la lumea de dincolo. „Covorul arămiu în tonurile toamnei, / Pufos, sub pași, de-acuma, curând va putrezi; / Din somn adânc de
ARMONII CELESTE de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370731_a_372060]
-
accelerată prin suprimarea elementului eminamente dinamic - verbul în funcție de predicat. Frază eliptică, materializată, susținută prin numire, adică substantival-pronominal. „Tu - un gând de tristețe, / eu - o spaimă de viață, / ei - singurătăți printre stele”. Energie orientată spre static. „Eu, o speranță, / el, o sclipire de fulger, / eu, fericire, / el, fericire. / Eu, tu, / tu, eu, / un joc de-a viața, / un joc de-a moartea, / și, în final, / noi”. Concluzie dezarmată: „Într-o zi vom fi iarăși noi, / sau poate că nu. / Cine știe? / Tu
ARMONII CELESTE de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370731_a_372060]
-
The Wisdom of the Overself sau A Search în Secret Egypt pot fi descărcate(download) gratuit de pe www.books.org/g/%Paul%Brunton În încheiere, redam un citat ilustrativ din Paul Brunton Scriu pentru aceia care au simțit adevărul prin sclipiri intuitive, ca și pentru aceia care trebue să fie convinși prin judecați rațiuonale. Referință Bibliografica: Impostura psihiatrică / Radu Olinescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1588, Anul V, 07 mai 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Radu Olinescu : Toate Drepturile
IMPOSTURA PSIHIATRICA de RADU OLINESCU în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369565_a_370894]
-
drumu-i spre pământ, Inlăcrimând cu-atâta disperare, norii. Nu încerca acum, să inventezi cuvânt Cu care să rescri... firescul, pe-altă cale. Același ruginiu va fi pe frunza verde Și apele vor lua mereu aceeași vale Din picături de rouă... sclipirile s-or pierde Prin brumă, iar desculțul, vrea și el încălțat. Neobrăzatul must... cu-nțepătura-i sacră, Iși vrea acum pastrama. Și pusă la murat, O varză, încă verde, deja... se vede acră. Pe raftul din cămară, în hibernare mută
E TOAMNĂ... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 1734 din 30 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369580_a_370909]
-
2016 Toate Articolele Autorului De-ar bate gerul pustiirii să-mi ia mirosul, ori setea de iubire, să n-am auz, ori chiar vedere n-am să mă las nicicând s-ajung un om fără simțire. Din închegări de cosmice sclipiri, puzderie de raze de lumină călăuzeau divine dăruiri când sufletul s-a contopit cu tină— acea fărâmă de argilă sfântă, însuflețită cu dorinți de nemurire, speranță-ascunsă în inima ce cântă zburând spre neființă cu iubire. De-a bate gerul pustiirii
DE-AR BATE GERUL PUSTIIRII de PUȘA LIA POPAN în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369610_a_370939]
-
muncitor care lucrează la o freză. Și cum la sculărie lucra un muncitor tare priceput și talentat... i se traseze lui sarcina de a face acest tablou-cadou! Se respira cu ușurare, oamenii se îmbujorează la față, încep să se vadă sclipiri optimiste în ochii lor... când apare o nouă problemă... Cum și în ce să fie înmânata o asemenea piesă-cadou? Cât de frumoasă ar fi fost aceasta trebuie neapărat să fie prezentată într-o cutie elegantă, luxoasă! Din nou, „o nouă
FLOAREA SOARELUI de GEORGE GOLDHAMMER în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369652_a_370981]
-
adânc în ochii celor întâlniți spre a desluși adevărul, văzând înțelepciunea din cărțile uitate poate, cu tot ce vezi, cu tot ce auzi, începi să clădești prin gândurile tale. Vei pune în cetatea ta cu ziduri poleite cu aur și sclipiri de diamante, gunoiul de pe străzile puștii și reci? Vei adună ură privirilor încețoșate care ar pângări cristalele din care e construită podeaua cetății tale? Vei plasa urâțenia celor tăvăliți în mocirlă întunecată din străfundul societăților, în ușile deschise iubirii pentru
CETATEA de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1830 din 04 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369675_a_371004]
-
Acasa > Poeme > Devotament > FII FERICIT, IUBIRE... Autor: Daniela Dumitrescu Publicat în: Ediția nr. 1643 din 01 iulie 2015 Toate Articolele Autorului O stea muri dintr-o sclipire Strivind o rază-n pieptul tău, Înlăcrimând păreri de rău, Fii fericit, iubire... Lovite-ncet de ruginire, Doar vorbe goale se aud Dezvăluind un suflet nud. Fii fericit, iubire... Sărutul arde-n amintire Un dor puternic și-o dorință: (Deși
FII FERICIT, IUBIRE... de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369763_a_371092]
-
lumină Și-apune ori de câte ori o umbră I-atinge-a inimii grădină. Un joc de-a umbrele-n văzduh E viața fiecărei ființe, Un punct ce-aleargă după-al luminii început, Îmbrăcat în foc și suferință. El arde, punct pribeag, cu prima lui sclipire, Se-mpiedică în umbre, cade, se ridică Și-ncearcă să-nflorească, să se coacă, să crească Și ca o adiere zâmbește și-apoi piere. E TOTUL UN ȚIPĂT E totul un țipăt; Păsările s-au speriat de vânt și-au
UMBRE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368047_a_369376]