778 matches
-
logica generală deci partea care ar fi să constituie doctrina rațiunei pure trebuie să se despartă cu totul de logica aplicată (deși încă generală). Numai partea întîia este proprie o știință, deși scurtă și uscată și așa cum o cere reprezentarea scolastică a unei doctrine elementare a inteligenței. Într-asta deci logicii trebuie să aibă totdeuna două reguli în vedere: 1) Ca logică generală ea abstrage de la orice cuprins al cunoștinței intelectuale și de la diversitatea obiectelor ei, și n-are a face
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
s-o imite pe cea dentăi în împărțeala ei. Căci se arată că întrebuințarea transcendentală a rațiunei nici are valabilitate obiectivă, prin urmare nici se ține de logica adevărului, id est de analitică, și cere un loc propriu în sistema scolastică, ca o logică a părerei ce este, sub titlu de dialectică transcendentală. Rațiunea și puterea de judecată au deci în logica transcendentală un canon 137 v al lor obiectiv valabil, de o întrebuințare reală, și se țin de partea ei
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
deși n-a putut încă s-o reprezinte pîn-acuma lămurită în destul de toate părțile străine ei. Ideea unei asemenea științe este însă tot așa de veche ca și rațiunea speculativă a oamenilor, și care om nu speculează, fie-n mod scolastic, fie în mod vulgar? Trebuie însă să mărturisim că distingerea celor două elemente ale cunoștinței noastre, din care cea dentăi o avem în putere-ne, cu totul apriori, cea de-a doua însă poate fi luată numai aposteriori, din experiență
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
să se întâmple, a crizei lumii moderne, a disoluției principiilor (“absența desăvârșită a oricărui principiu implică un fel de contrafacere a principiului însuși”, spune R. Guénon), a raportului calitate / cantitate, esență / substanță (în tradiția hindusă) sau formă / materie (în filozofia scolastică). Mi-am adus aminte și de o formulare a unui coleg parlamentar care spunea că actualul buget național este “formă fără fond”, încercând să găsesc argumentele care să o susțină, dincolo de superficialitatea clișeului lingvistic. Și am găsit răspunsuri așteptate pentru
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
să vorbească cu păsările, gâzele și celelalte blânde animale din grădina mănăstirii, asemeni întemeietorului ordinului ce-i veghea creșterea. Urcă, nalt și uscățiv, treptele ierarhice ale ordinului, facându-se repede remarcat prin lucrările sale timpurii, singurele de altfel, modele de demonstrație scolastică lecturabile și astăzi: De fonte miseriarum (Despre izvorul nenorocirilorî, identificat a fi stomacul, nesățioasa poftă de mâncare, și Querimonia serpentis ( Tânguirea șarpeluiî, prima încercare - timidă, e drept - de a reabilita întrucâtva în dogmatica creștină imaginea șarpelui, nu a celui biblic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de sus, trupul femeii părea mai respectabil și mai puțin intimidant. Vreo profesoară de istorie romană sărăcită? O medievalistă ruinată? Ce păcat că nu-și arăta și fața! Dădea impresia de singurătate, de detașare, îi sugera plăceri solitare și senzual scolastice care îl atrăgeau teribil. Privi la bucățica de hârtie de împachetat, la adresa scrisă cu litere mici și stângace: Bourbon Street. Căzuse probabil în mâinile exploatatorilor comerciali. Ce personaj incitant pentru Jurnal, care, gândea Ignatius, avea lipsuri la capitolul senzualitate. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
a Sofiei, unul dintre ucenici, Întorcîndu-și capul Într-o parte, parcă să Înlăture ispita, Îi adresă următoarea Întrebare lui Simon: „cum e mai bine, să semeni pe pămînt și să seceri În ceruri, sau să arunci sămînță În vînt?“ - Întrebare scolastică, cerînd un răspuns clar. Ridicîndu-se Într-un cot, Simon Îi zise peste umăr: „Pămîntul e tot pămînt, oriunde l-ar semăna omul. Adevărata Îngemănare e cînd bărbatul se Însoțește cu femeia“. „Orice bărbat cu orice femeie?“ Îl Întrebă Petru care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
urechile, să nu le Întinezi cu blasfemii, sau Îți ferești privirea, chiar fugi cînd nu mai ai ce zice.“ Acum se va stîrni sfada lor teologică despre Elohim, despre pedeapsă, căință, sensul vieții, renunțare, despre trup și suflet, cu trimiteri scolastice și citate În ebraică, greacă, coptă și latină. „Sufletul este alfa și omega“, zise Petru. „E bine tot ce Încuviințează Dumnezeu.“ „Fapta nu este bună sau rea În sine“, adăugă Simon. „Morala este statornicită de oameni, iar nu de Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
În care mintea lui Amory a fost Întoarsă pe toate fețele, o sută de teorii i-au fost confirmate, iar pofta de viață i s-a cristalizat Într-o mie de țeluri ambițioase. Nu că ar fi fost o convesație scolastică - ferească Domnul! Amory nu avea decât o idee vagă despre cine era Bernard Shaw, Însă Monsignor s-a referit În egală măsură la Vagabondul Îndrăgit și la Sir Nigel, având mare grijă ca Amory să nu simtă niciodată că-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
făcea plăcere să știe că arhitectura gotică, aspirând spre Înălțimi, era cu osebire potrivită pentru universități - idee pe care și-a Însușit-o, făcând-o personală. Peticele tăcute de gazon verde, clădirile liniștite ale colegiilor, cu câte o singuratică lumină scolastică ce arsese Întreaga noapte, puneau stăpânire pe imaginația lui, iar castitatea turlelor a devenit, În concepția sa, un simbol. — Dracu’ s-o ia! a șuierat Amory cu putere, udându-și palmele În iarbă și trecându-și-le prin păr. Anul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
o seară. Liste cu tot felul de lucruri. — Pentru că ești un medievist, a răspuns Monsignor. Amândoi suntem. Este vorba de pasiunea de a clasifica și de a identifica un tip. — Este dorința de a obține ceva definit. — Este nucleul filosofiei scolastice. Până n-am venit aici, Începusem să cred că devin excentric. Bănuiesc că era o poză. — Nu te Îngrijora, fiindcă a nu poza În nimic poate fi cea mai mare poză. Pozează... — Da? — Dar ocupă-te de lucrul imediat următor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
citește o carte „cu poftă”. Ba chiar că „o devorează”. După ce o citește „cu lăcomie”, „o digeră”. Metafore similare se regăsesc și în alte limbi. La sfârșitul secolului al XII-lea, directorul școlii teologice din Paris și autorul lucrării Istoria scolastică, Pierre le Mangeur (în latină, Comestor = „Mâncăul”), căpătase acest cognomen datorită renumelui său de „devorator” de cărți. La sfârșitul seco- lului al XVI-lea, Sir Francis Bacon scria următoarele : Unele cărți trebuie să fie gustate (tasted), altele să fie înghițite
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Vasari în Viețile pictorilor, sculptorilor și arhitecților) a fost o personalitate a Renașterii, una dintre multele care au reconfigurat harta spirituală, dar și pe cea fizică, a umanității, cel puțin a celei occidentale, aducând acel suflu nou peste o Europă scolastică și îmbătrânită în războaie și astuții provinciale. Ei bine, nu cred că noi, cei de azi, cățărați pe umerii celor vechi cum suntem, mai putem aspira la această totalitate artistică. E imposibil chiar și pentru occidentalii secolului XX și ai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Grigurcu, o concluzie bine definită. Din această perspectivă, a reflecției, puteți avansa un (să zicem arbitrar!) decalog al poeziei? Și, de asemenea, un decalog (tot arbitrar, evident!) al criticii? Reflecția și metafora nu se exclud decât în planul unui raționalism scolastic, opac, a cărui practică ne împinge a ne raporta la un afon care s-ar ocupa de muzică, la un ins cu o gravă defecțiune de vedere care ar expertiza pictura. Pornirea împotriva "scrisului frumos" în zona comentariului consacrat literaturii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
pe rând, clădirea căminului sau a facultății la care învață. Mediul studențesc de la Harvard, atmosfera, mentalitățile și apucăturile de cămin au jucat un rol important în modelarea Facebook. Ca orice altă universitate din lumea asta, Harvardul, cu toată aura sa scolastică, e plin de adolescenți întârziați, de tocilari care încearcă să-și învingă în diverse feluri timiditatea și își ocupă o mare parte a timpului bătându-și capul ca să scornească noi modalități de a agăța fete. Pe lângă toate astea însă, Harvardul
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
dintre primele monografii moderne despre Palamas, publicată la Alexandria în 1911180; în fine, Constantin Dyovouniotis (1872-1943), faimos scriitor al unor diferite genuri, autor a peste 250 de cărți și broșuri 181. Polemica acestuia cu Androutsos, pe care-l considera prea scolastic și prea occidental în maniera de abordare a teologiei, l-ar fi putut determina pe Stăniloae să se distanțeze de profesorul său de dogmatică. Acestor patru nume, îndreptățit menționate de Bielawski, trebuie adăugate cele ale lui Vasile Gheorghiu, Nicolae Cotos
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
bătălie împotriva „pseudo-Bisericii” de la Roma. Grigore Palamas, scrie el, a fost una dintre cele mai hulite figuri răsăritene din partea istoricilor catolici. Cauza este că doctrina lui a fost respinsă totdeauna de teologia catolică, fie pentru că aceasta era influențată de raționalismul scolastic simplificator, fie pentru că opoziția față de doctrina palamită, inaugurată de Varlaam poate cu prea puțină reflexiune, a întărit teologia catolică în atitudinea ei scolastică intelectualistă față de Palamas. Din această cauză, adversarii ulteriori ai lui Palamas dintre greci au fost mai întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
că doctrina lui a fost respinsă totdeauna de teologia catolică, fie pentru că aceasta era influențată de raționalismul scolastic simplificator, fie pentru că opoziția față de doctrina palamită, inaugurată de Varlaam poate cu prea puțină reflexiune, a întărit teologia catolică în atitudinea ei scolastică intelectualistă față de Palamas. Din această cauză, adversarii ulteriori ai lui Palamas dintre greci au fost mai întotdeauna catolicizanți sau catolicizați, pentru că teologia catolică îi încuraja la această opoziție. Acesta a fost încă un motiv pentru care sfântul Grigore a fost
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
fost mai întotdeauna catolicizanți sau catolicizați, pentru că teologia catolică îi încuraja la această opoziție. Acesta a fost încă un motiv pentru care sfântul Grigore a fost considerat de Biserica ortodoxă un apărător al învățăturii ortodoxe, care, în opoziție cu intelectualismul scolastic, fundamentează experiența întâlnirii cu Dumnezeu a credinciosului rugător 221. După schisma din 1054, cele două Biserici s-au dispus în ordine de bătaie în spatele a două teologii „luptătoare”: a sfântului Toma D’Aquino și a sfântului Grigore Palamas. Afirmarea propriei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
și îi utilizează pe Părinții Bisericii în calitate de martori ai ortho-doxiei, ai „adevăratei credințe”. În același timp, prin intermediul lor, el încearcă să regăsească dimensiunea spirituală și existențială a dogmelor. Astfel, patristica îl ajută să reconstruiască o teologie mistică, asumată, căreia metoda scolastică îi dăduse lovitura de grație. Cred că în aceasta constă imensa lui contribuție la reînnoirea teologiei în peisajul contemporan. 2. Stăniloae a întreținut legături privilegiate, exclusive cu Tradiția oficială, acceptată sau impusă de Biserică, respingând din oficiu orice teologie creatoare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
al gândirii creștine”. Pe lângă metoda exegetică pe care ne-o pot pune la dispoziție, Părinții se dovedesc „actuali”, iar aici Daniélou urmează à la lettre Catolicismul lui De Lubac, „printr-un număr de categorii specifice gândirii contemporane, pe care teologia scolastică le pierduse”, în special „istoria” și ideea mântuirii colective, sobornicești, despre care am amintit deja. 1946. Henri de Lubac publică un alt volum socotit „scandalos”, Surnaturel. Etudes historiques, în care deconstruiește, cu o minuție de artizan, o pseudo-tradiție care se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ulterior în recuzita creștină, găsind expresia cea mai pură în faimosul Păstor al lui Hermas: „Lumea a fost creată pentru Biserică” (8,1,2). Așadar Conciliul va fi reprezentat o victorie a Tradiției, a adevăratei Tradiții patristice, împotriva rigidei pseudo-tradiții scolastice, dar această victorie, după cum se știe, se va dovedi foarte repede o victorie à la Pyrrhus, întrucât foarte puțini episcopi - și cu atât mai puțini preoți și laici - au priceput adevăratul sens al celebrului aggiornamento. Într-o Prefață scrisă în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
un an în urmă, mestecasem chimen, îmi jucasem viitorul la zaruri și mă certasem pe tema Imaculatei Concepțiuni. La părinții lui nu l-am găsit. Poate că se afla deja în vreun seminar pentru preoți și se antrena în corsete scolastice. Toate examenele le trecea cu nota maximă, pe când eu... În plus, povestea asta s-ar fi putut întâmpla și lângă un alt camarad cu picior de lemn - existau mulți. Indiferent dacă era sângerete sau cârnat de porc, briceag sau cuțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
paradoxul trece imediat în antinomie sau, pur și simplu, lasă locul acesteia. Doar că, uneori, vorbirea antinomică se datorează unor intenții mai simple, chiar facile, precum cele spectaculare. Sau 160 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 158. precum cele de natură scolastică, doctrinară. Scriitorul creștin știe bine, de exemplu, că unii „academici“, cum îi numește, au provocat deja multe certuri cu privire la Fecioara Maria. „«A născut și nu a născut, fecioară și nu fecioară», ca și cum, dacă ar fi să vorbim astfel, ni s-
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
Sofiei, unul dintre ucenici, Întorcându‑și capul Într‑o parte, parcă să Înlăture ispita, Îi adresă următoarea Întrebare lui Simon: „cum e mai bine, să semeni pe pământ și să seceri În ceruri, sau să arunci sămânță În vânt?“ - Întrebare scolastică, cerând un răspuns clar. Ridicându‑se Într‑un cot, Simon Îi zise peste umăr: „Pământul e tot pământ, oriunde l‑ar semăna omul. Adevărata Îngemănare e când bărbatul se Însoțește cu femeia“. „Orice bărbat cu orice femeie?“ Îl Întrebă Petru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]